Fostul şef al Ligii Profesioniste de fotbal, Dumitru Dragomir, este autorul mai multor dezvăluiri explozive despre lumea neştiută a marilor combinaţii financiare din România, conform fanatik.ro. Astfel, în cartea “Meciurile vieţii mele”, Dragomir a descris cum i s-a propus o sumă imensă pentru a se implica direct în vânzarea drepturilor TV pentru meciurile de fotbal. În spovedania pe care acesta o face în volumul incendiare, sunt menţionaţi Victor Ponta, Klaus Iohannis şi serviciile de informaţii, alţi lideri politici foarte cunoscuţi şi conducători din fotbalul românesc.

“Am povestit mai înainte cum am rezistat şi puciurilor puse la cale de preşedinţi, de şmecheri ca Giovani, de politicieni, de aşa- zişi sindicalişti… acum a venit vremea să aflaţi adevărul despre ceea ce s-a întîmplat cu adevărat şi cum s-a reuşit înlăturarea mea de la conducerea Ligii. Povestea nu e nici scurtă, nici simplă… poate nici încheiată, din anumite puncte de vedere.

Era într-o seară tîrziu cînd m-a sunat pe mobil preşedintele lui CFR Cluj, Arpad Paszkany.

– Să trăiţi, dom’ preşedinte, sînt Arpy Paszkany, vă rog să mă scuzaţi că vă deranjez, dar aş dori să mă întîlnesc mîine cu dumneavoastră.

– La ce oră şi unde?

– Dacă nu vă este peste mînă, aş dori să ne vedem la hotelul Alexander care se află imediat după pasarela de cale ferată care duce la Pipera. Vă aştept acolo la ora 12.

– Bine, Arpy, ne vedem mîine la ora 12.

(…) – Bine, acum că m-ai invitat, cred că este ceva foarte important?…

– Aşa este şi vă rog să aveţi încredere deplină în mine. Eu sînt un om cu afaceri mari şi doresc să cîştigăm împreună mulţi bani.

– Spune, nu mă face să aştept.

– Dom’ preşedinte, doresc să cumpăr eu drepturile TV pe următorii cinci ani.

– Foarte bine, nu te opreşte nimeni, dar numai să ai banii necesari…

– Dumneavoastră vă rog să-mi daţi ajutorul necesar…

– Tot ce e legal – te ajut sută la sută!

Îl văd cum se uită fix în ochii mei.

– Asta ştiu, dar vreau să cumpăr fără să se facă licitaţie.

Aha, asta era… Am o reacţie bruscă:

– Nu se poate, pentru că ne ducem la puşcărie!

Paszkany mă priveşte zîmbind sigur pe el, chiar superior…

– Nu ne ducem, că am aranjat eu totul!

Apoi, se apleacă spre mine continuînd cu glas mai încet;

– Sînt mulţi oameni importanţi care mă ajută. Ce, dumneata nu ai auzit de „Grupul de la Cluj”?

– Ba, eu de ”Grupul de la Cluj” am auzit – şi ştiu că ei conduc ţara, dar oamenii se mai schimbă şi eu din experienţă ştiu că din lăcomie pînă la urmă se bagă unii pe alţii la ”bahaus”.

– Da, dar acum sînt bani mulţi şi îi liniştesc eu pe toţi. Mai ales că vin alegerile prezidenţiale şi e nevoie de bani mulţi, bani pe care îi dau eu. Nu ştiam dacă omul nu cumva fusese indus în eroare de unii politicieni. Încerc să-i explic unde greşeşte.

– Şi ce faci cu Consiliul Concurenţei?

– E treaba lui Ponta să o rezolve… Nu vrei să ne întîlnim şi cu el?

– Nu, că am avut un diferend cu el la TV şi l-am cam şifonat, cred că nu m-a uitat…

– E băiat bun, iar de noi cei de la Cluj are mare nevoie.

Dau din cap, mă îndoiam al naibii în privinţa încrederii pe care o avea în „băiatul bun” Ponta şi în aranjamentele acestuia. Sincer, îmi părea rău de Paszkany… încerc în continuare să-i arăt că e pe un drum greşit.

– Bine e să faci afacerea cît mai corect, chiar dacă le dai ăstora bani pentru campania electorală. Dacă ştiu prea mulţi, atunci va fi periculos…

– Nu va fi periculos, fiindcă Ponta iese preşedinte detaşat.

– Deh, eu ştiu, cîte am văzut eu în viaţa mea nu mai sînt sigur de nimic… Nu mai ţii minte ce i s-a întîmplat lui Vadim în campania cu Ion lliescu şi lui Mircea Geoană cu Traian Băsescu?

– Acolo s-au băgat americanii şi serviciile!

– Şi crezi că acum vor sta cu mîinile în sîn?

– Nu, dar Victor e pe bune cu toţi. De aceea l-au curăţat pe Antonescu, iar acum au sarcină uşoară cu lohannis. la să vezi, unu la unu îl face praf Ponta pe lohannis!

– Da, dar nu ştie nimeni cum va reacţiona poporul… Vezi că mulţimea e sătulă de minciunile ăstora de la putere, au promis mult şi nu au făcut mai nimic…

– Numai banii contează, dom’ preşedinte…

– Şi ce crezi că liberalii şi democraţii nu au bani?.

(…) Sumele erau uriaşe, rămăsesem ca la autogol…

– Adică îmi dai mie 20 de milioane de euro?!

– Îţi opresc o cotă din prima tranşă pentru campania electorală şi din ultima peste cinci ani.

Participi şi dumneata cu cîte un milion la campaniile electorale şi vei avea numai avantaje.

Din reflex, mă uit în jur, în dreapta şi-n stînga…

– Băi Arpy, eşti nebun, îmi spui de nişte sume că mă apucă pandaliile…

– Da, dom’ peşedinte, e cea mai mare afacere din această toamnă (2013)…

– Băi Arpy, noi vorbim numai în şoaptă şi pe scrise… dar crezi că este suficient? Crezi tu că nu mai ştie nimeni de această discuţie?

– Mai ştiu cei interesaţi, dar eu controlez totul. Acum, în preajma alegerilor prezidenţiale, totul este posibil.

Mă uit la el, ştiam ce poate, era extrem de hotărît cu această afacere. Şi, probabil, şi ceilalţi din ’’conspiraţie” erau la fel de hotărîţi, gata de orice. Banii, atît de mulţi, îi puteau face să întreprindă multe nebunii. M-am gîndit că era periculos să refuz pe loc, fără să mă pregătesc de apărare.

– Lasă-mă să mă gîndesc şi ne întîlnim iar. Atunci îţi dau un răspuns…

– Bine, vino la Cluj să discutăm într-un loc mai retras.

– Aşa fac, te rog să-mi spui cînd să vin.

(…) Cum am venit de la Londra m-am şi dus Ia Cluj. M-a aşteptat o maşină la aeroport şi m-a condus la doctorul Mureşan, preşedintele CFR, acasă, unde m-au primit Arpy Paszkany şi doctorul, cu masa pregătită şi băuturi la alegere.

– Dom’ preşedinte, aici putem discuta în linişte, nu ne aude nimeni.

– Sigur ne va auzi „nimeni” plus DNA-ul, am glumit zîmbind.

Dar de vorbit am început să vorbim tot în şoaptă, scriam cu stiloul şi rupeam hîrtiile pe care le aruncam în grătarul pregătit pentru fripturi.

– Dom’ preşedinte, aveţi ocazia să vă asiguraţi o bătrîneţe îmbelşugată, aşa că eu am aranjat totul, nu va fi niciun deranj din partea cuiva. Ba mai mult, ne-am ocupat şi de majoritatea cluburilor…

– Cu toate sînt de acord, dar trebuie să facem licitaţie publică televizată altfel ne ducem cu toţii la puşcărie, mai devreme sau mai tîrziu!

– Asta nu se va întîmpla, noi sîntem prea tari ca să ne clintească cineva!

– Acum sînteţi, dar mai tîrziu, dacă se va schimba situaţia politică?

Cei doi se uitau la mine ca la un om de pe altă lume. La toate ”încordările” lor eu rămîneam pe poziţii. Au aruncat alt argument:

– Băi, dom’ preşedinte, ”la timpuri noi, tot noi”! Mai stai o zi la Cluj că îi chem aici pe Rus şi pe Ponta.

– Da, că şi vin ei imediat dacă aud că sînt eu la tine?!…

– Păi, verifică-mă dacă am sînge în instalaţie – aşa cum îţi place dumitale să spui!

– Te cred, dar eu nu fac afaceri cu cei de la putere, pentru că experienţa mea parlamentară şi de viaţă îmi spune că puterea este înşelătoare şi trecătoare…

Paszkany a explodat, nu era obişnuit să nu-i iasă negocierile!

– De fapt, ce vrei dumneata, dom’ preşedinte? Doreşti un comision mai mare? Să ştii că mai mult de patru milioane anual nu pot să ofer, pentru că mai dau mult şi în altă parte…

– Nu vreau niciun comision, doresc din tot sufletul să fie cluburile mulţumite.

– Ţi-am spus, totul este rezolvat!

– Eu doresc să cîştigi tu licitaţia, dar eu nu vreau nimic şi asta din două motive: în primul rînd mi-e frică, în al doilea rînd sînt convins că mai devreme sau mai tîrziu tot se aude şi nu vreau ca la 70 de ani să merg la puşcărie.

– Nu se va auzi nimic niciodată!

– Deja tu mi-ai spus că mai ştiu şi alţii de această manevră…

Ştiu, dar sînt oameni politici şi au mare nevoie de bani pentru campania electorală…”, a dezvăluit Dumitru Dragomir  în cartea “Meciurile vieţii mele”, conform fanatik.ro.

În legătură cu aceste dezvăluiri, Arpad Paszkany a declarat pentru fanatik.ro, că totul reprezintă o minciună:

Fanatik: Ați reuşit să lecturaţi paragrafele scrise de Mitică Dragomir în cartea sa despre dumneavoastră şi nu numai?

Arpad Paszkany: Am citit, aşa, pe diagonală, e destul de lung și am fost și puțin obosit, am răsfoit paginile abia adineauri, pe seară. (n.r. discuţia a avut loc miercuri seară la o oră foarte tîrzie) Am avut mult de lucru, de asta am şi fost greu de găsit și, sincer, nu ăsta îmi era programul de seară.

Care e prima impresie? Primul gînd care vă încearcă după acuzele foarte grave ale lui Dragomir?

Ce să spun? Dacă o numesc minciună este un termen mult prea mic şi neînsemnat. Asta este… nu știu, să fiu eu elegant… o fabulație, este a cuiva cu o imaginație bogată… Minte! Tot ce spune nu are nimic în comun cu realitatea.

Totul e o minciună? Cap coadă? Chiar nu e absolut nimic adevărat?

Din tot ce am citit, două lucruri sînt adevărate: faptul că el a fost în Cluj și am avut o întîlnire acasă la Iuliu Mureșan și după aia am mai avut două întîlniri, dacă nu mă înșel, la București. În rest, cap coadă este o fabulație! Dacă această carte s-ar numi „Intențiile, ideile sau imaginațiile lui Mitică Dragomir” atunci ar fi un titlu corect, în regulă, dar ar trebui să folosească alte nume și nu personaje din viața reală. Că atunci ar avea deja o altă conotație.”

 

Te-ar putea interesa și: