În 2025, solstițiul de vară va avea loc sâmbătă, la ora 05:42, marcând cea mai lungă zi din an – 21 iunie. Această zi deschide oficial sezonul verii astronomice și va avea o durată de 15 ore și 32 de minute, în timp ce noaptea va fi de doar 8 ore și 28 de minute. De acest moment al anului sunt legate o serie de tradiții și superstiții. În trecut, mulți oameni considerau că Solstițiul de vară aduce belșug și vindecare, având în vedere că are loc în preajma Sânzienelor.

Solstițiul de vară 2025. Românii se vor bucura de cea mai lungă zi din an

Conform datelor furnizate de Observatorul Astronomic „Vasile Urseanu”, în jurul datei de 21 iunie Soarele ajunge la o longitudine astronomică de 90°, moment care definește solstițiul de vară. Acesta marchează punctul în care axa Pământului este înclinată cel mai mult către Soare.

Planeta noastră efectuează două mișcări fundamentale: o rotație zilnică în jurul axei sale și o mișcare de revoluție anuală în jurul Soarelui. Axa de rotație a Pământului este înclinată cu aproximativ 23,5 grade față de planul orbitei – numit ecliptica – ceea ce face ca razele solare să nu cadă uniform pe suprafața terestră.

Fenomen spectaculos

Această înclinare determină modul diferit în care Soarele luminează cele două emisfere, generând alternanța anotimpurilor și schimbările în durata zilelor și a nopților.

De pe suprafața Pământului, Soarele pare să se miște anual de-a lungul unei traiectorii numite ecliptică, parcursă cu aproximativ un grad pe zi. Această ecliptică este înclinată cu 23° 27’ față de planul ecuatorului ceresc. În ziua solstițiului de vară, Soarele ajunge la cea mai nordică poziție față de ecuatorul ceresc, la o distanță unghiulară de 23° 27’, iar în timpul rotației zilnice, se deplasează pe un cerc imaginar paralel cu ecuatorul, denumit tropicul Racului.

Solstițiul de vară 2025. Ziua în care Soarele stă pe loc

Termenul de „Solstițiu”, care înseamnă „Soarele stă pe loc”, se referă la momentul în care direcția mișcării aparente a Soarelui își schimbă sensul în raport cu declinația sa.

Pentru latitudinea medie a României, Soarele ajunge la o înălțime maximă de 67° 52’ peste orizont, iar durata zilei atinge cel mai lung interval din an – 15 ore și 32 de minute, în timp ce noaptea este cea mai scurtă, de doar 8 ore și 28 de minute.

Ce sunt nopțile albe

Totodată, în această perioadă crepusculul ajunge la durata sa maximă, iar în zonele situate la latitudini ridicate din nord, el poate persista pe tot parcursul nopții, dând naștere fenomenului cunoscut sub numele de „nopți albe”.

După solstițiul de vară, zilele încep să devină progresiv mai scurte, iar nopțile mai lungi, acest proces continuând până pe 21 decembrie, când are loc solstițiul de iarnă. În emisfera sudică, ciclul se desfășoară în sens contrar, ziua crescând în lungime după această dată.

Superstiții legate de solstițiul de vară

De-a lungul vremii, solstițiul de vară a fost considerat un moment încărcat de semnificații și simboluri, fiind strâns legat de începutul perioadei recoltelor și marcat prin numeroase obiceiuri tradiționale.

În această zi, oamenii obișnuiau să aprindă focuri pe coline sau în apropierea apelor calme, crezând că flăcările au puterea de a alunga bolile și ghinioanele care amenințau comunitatea. În plus, pentru a purifica animalele domestice, acestea erau trecute prin foc, iar torțele aprinse erau purtate prin câmpuri pentru a proteja culturile împotriva dăunătorilor. Această perioadă era considerată și una propice pentru celebrarea nunților și a altor evenimente importante.

Puterile tămăduitoare ale apelor

Se credea că, în această perioadă, apele râurilor și lacurilor căpătau proprietăți vindecătoare. Din acest motiv, oamenii obișnuiau să se scalde în cea mai lungă zi a anului, în speranța de a-și întări sănătatea. Tot atunci, era practicat și ritualul spălării cu roua dimineții de dinaintea solstițiului, considerat un leac pentru frumusețe. În noaptea solstițiului, oamenii făceau băi cu plante medicinale, menite să refacă trupul și spiritul.

Sărbătoarea Sânzienelor – între tradiție și mit

Una dintre cele mai cunoscute sărbători ce însoțește acest moment al anului este cea a Sânzienelor, cunoscută și sub denumirea de Drăgaica în anumite regiuni, celebrată pe 24 iunie. În folclorul românesc, Sânzienele sunt considerate zâne bune, protectoare ale sănătății, fertilității și belșugului, dar dacă oamenii nu respectau tradițiile, acestea se transformau în ființe răutăcioase, asemănătoare Rusaliilor.

Această sărbătoare îmbină elemente legate de credință cu tradițiile cunoscute în popor. Pe de o parte, este asociată cu Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, prăznuită în calendarul ortodox tot pe 24 iunie. Pe de altă parte, rădăcinile Sânzienelor sunt legate de vechile culturi solare, numele „Sânziene” provenind în Ardeal de la „Sancta Diana”, zeița romană a pădurilor și vânătorii. În Muntenia și Oltenia, această sărbătoare este cunoscută sub denumirea slavă Drăgaica.

Mai mult, unii cercetători consideră că tradițiile Sânzienelor au origini geto-dacice, în care aceste ființe erau reprezentate dansând în hore, simbolizând fertilitatea și ciclurile naturii.

Cum este privit în alte culturi

În Egiptul antic, solstițiul de vară marca începutul inundațiilor Nilului, moment care corespundea și cu începutul Anului Nou, având o importanță vitală pentru agricultură și viața oamenilor.

În China antică, această perioadă simboliza trecerea energiei predominante de la yang, activă și masculină, la yin, energie mai calmă și feminină, marcând un echilibru energetic pentru următoarele șase luni.

Romanii celebreau solstițiul prin venerarea zeiței Vesta, protectoarea focului sacru și a familiei, o figură importantă și în astrologie, reprezentată și de un asteroid cu același nume.

În Grecia antică, festivalul Kronia era organizat în această perioadă pentru a onora zeul agriculturii, Kronus (echivalentul lui Saturn). În cadrul acestui festival, pentru o zi, granițele sociale dispăreau, iar sclavii și oamenii liberi erau considerați egali, într-un spirit al libertății și egalității.

La celebra locație preistorică Stonehenge, solstițiul de vară era prilej pentru diverse ritualuri și revelații spirituale, cu un puternic simbolism legat de alinierile solare.