Scandal Franța-România. Militarii francezi de la Cincu se plâng de condițiile proaste în care sunt cazați în România și își acuză comandanții că nu au făcut nimic pentru a le îmbunătăți situația.

Ministrul francez al Apărării, Sébastien Lecornu, a vizitat joi, 3 noiembrie, trupele franceze dislocate în România, în cadrul operațiunii Eagle. În spatele imaginilor frumoase, soldații deplâng logistica precară și condițiile de trai nedemne, scrie Justine Brabant în Mediapart.fr.

O vizită fulgerătoare și precisă

Ministrul francez al Apărării, Sébastien Lecornu, a vizitat joi, 3 noiembrie, de dimineață tabăra militară de la Cincu, din România, unde soldații francezi sunt dislocați, din februarie, în cadrul operațiunilor NATO. Sosirea acestora a fost întâmpinată cu onoruri militare, vizita a fost punctată de inaugurarea unor lucrări de infrastructură, iar soldații au fost rugați să nu se arate, cu excepția unei mâini de oameni aleși, totul pentru a nu afecta buna imagine a ministrului.

Dar viața de zi cu zi a celor peste 700 de soldați francezi care se află în tabăra de la Cincu este, în realitate, mult mai puțin glorioasă decât este prezentată în discursurile oficiale - care repetă la nesfârșit angajamentul de nezdruncinat al Franței. Mâncarea este insuficientă, spațiile în care sunt încartiruiți sun insalubre, încălzirea este aleatorie...

Condițiile de trai sunt considerate nedemne de mulți dintre soldați, chiar dacă sunt obișnuiți cu operațiunile de peste mări. Ei se tem că iarna care vine le va înrăutăți și mai mult situația.

La rândul său, statul major francez afirmă că se preocupă permanent de condițiile de viață ale soldaților săi și subliniază ameliorările care au avut deja loc de la desfășurarea trupelor franceze în România. Acesta acuză armata română de disfuncționalități, după ce au pus tabăra de la Cincu la dispoziția francezilor. Desfășurarea neanunțată a unei forțe mari duce adesea la condiții de cazare precare, în faza inițială a desfășurării", a răspuns statul major francez. În general, la început trupele deplasate se bazează pe capacitățile existente ale națiunii-gazdă și abia apoi, treptat, câștigă în autonomie, în vederea unei detașări pe termen lung, cu o infrastructură adecvată.

Omletă și pâine veche

Misiunea Eagle a fost lansată pe 28 februarie, la patru zile după invazia rusă în Ucraina, cu scopul de a „întări poziția defensivă și disuasivă a NATO” și de a „consolida protecția flancului estic al Europei”. Statul Major General francez se află la comanda operațiunii, care include, de asemenea, trupe belgiene și olandeze.

Au trecut opt luni de când Franța a preluat această tabără de antrenament a armatei române. Cu toate acestea, condițiile de trai sunt încă precare. Prima preocupare a fost hrana. Mesele, asigurate de aliații români, au fost reduse la minimum: supă și roșii la o cină, o omletă și o bucată de pâine din ziua precedentă la alta... Uneori nu includeau nici antreu, nici desert, în timp ce soldații erau înfometați din cauza exercițiilor fizice și a frigului. „Ne e foame”, s-au plâns doi soldați, în mesajele schimbate cu rudele și colegii, pe care publicația franceză a putut să le consulte.

Familiile sunt nevoite să suplimenteze hrana militarilor cu pachete trimise pe cheltuiala lor. Soldații sărbătoresc sosirea câtorva cârnați și a unor pungi de chipsuri. În ultimele zile, mesele lor au constat în „rații de luptă” colective (hrană destinată în principiu situațiilor de urgență). „În mod normal, este văzut ca un fel de pedeapsă, dar acum suntem cu toții fericiți”, a spus un soldat.

Mai mulți dintre militarii francezi au încercat să le ceară superiorilor lor să obțină mese mai consistente, dar fără succes. Întrebat în legătură cu această problemă, statul major al armatei nu a negat-o, dar a asigurat că „mesele se îmbunătățesc din punct de vedere calitativ și cantitativ prin adăugarea de suplimente alimentare, mai multe produse lactate și fructe”.

Bucătăria cantinei franceze se află într-o stare de igienă precară, iar o parte din apă și alimente sunt depozitate afară, din lipsă de spațiu - ambalaje, cutii și paleți acoperă podeaua de lângă cantină - după cum se poate vedea în alte fotografii. Întreruperile de curent îi obligă uneori pe soldați să mănânce la lumina telefoanelor mobile.

Oficialii francezi au recunoscut „unele întreruperi de apă”, care au fost „rezolvate rapid”, și „unele disfuncționalități” în alimentarea cu energie electrică, dar au asigurat că „există deja planuri de renovare a sistemului electric”.

Condițiile de cazare seamănă mai degrabă cu un bivuac de câteva zile sau săptămâni decât cu o misiune care va rămâne acolo probabil mai mulți ani (probabil „patru-cinci ani”, potrivit unui ofițer superior francez, intervievat de Le Figaro în iunie).

Un duș într-o clădire prefabricată deja folosită în Sahel și instalată în tabăra de la Cincu din România. Document Mediapart

Aproximativ 450 de soldați francezi, în principal cadrele și ultimii sosiți, sunt cazați în prefabricate. Acestea au fost folosite până de curând în Sahel în cadrul operațiunii Barkhane. Soldații dislocați la Cincu spun că nu au fost spălate sau dezinfectate înainte de a fi trimise în România (lucru contestat de statul major) și că nu au echipamentul necesar pentru a le curăța corespunzător.

Urmele de noroi, mucegai și păr rămase în căzile de duș, vizibile în fotografii, par să confirme acest lucru. Unele dintre containere nu mai sunt complet etanșe și se umplu de apă în timpul ploilor abundente. Deoarece nu existau paturi de dormit în interior, a fost nevoie să se comande peste 200 de paturi de la o companie civilă.

Ceilalți 250 de soldați francezi sunt cazați în corturi colective. „Fiecare cort este dotat cu energie electrică și încălzire cu un aparat de aer cald alimentat cu păcură”, precizează sediul central. Pe de altă parte, militarii deplasați la Cincu spun că aceste corturi nu sunt întotdeauna încălzite corespunzător, din cauza aprovizionării aleatorii cu combustibil. Aceasta este o problemă, în condițiile în care temperatura medie în Cincu, în luna noiembrie este de - 2°C, dar pot scădea până la -19°C.

Noroi, șoareci și câini vagabonzi

Cei aproximativ 250 de soldați împart cinci toalete, închiriate, iar hârtia igienică lipsește adesea; din cele șaisprezece dușuri de campanie destinate soldaților care locuiesc în corturi, doar șase funcționează bine; și toți cei peste 700 de soldați francezi trebuie să împartă o singură mașină de spălat, care este pusă la dispoziție de soldații cazați la Cincu și de rudele cu care fac schimburi regulate. Toate acestea într-o tabără transformată într-o „mlaștină”, unde se întâlnesc șoareci, ploșnițe și câini vagabonzi, atrași de gunoi.

Întrebat despre aceste probleme de igienă, comandantul consideră că numărul de dușuri și de mașini de spălat este suficient și asigură că restul va fi rezolvat în curând: francezii vor avea „în curând propria baie”.

În plus, francezii vor avea curând „propriul centru de eliminare a deșeurilor” (până acum, deșeurile erau gestionate de aliații români) și „au fost făcute noi comenzi pentru toalete, inclusiv una mare pentru o nouă clădire”.

„Mi-e foame, mi-e frig, mi-e somn”, a rezumat situația un soldat din misiunea Eagle, pe 27 octombrie, într-un mesaj pe WhatsApp către una dintre rudele sale, pe care publicația franceză l-a citit. Mulți se tem de iarna care se apropie. În decembrie și ianuarie, temperaturile pot scădea până la -30°C la Cincu. Iar lucrările de îmbunătățire a condițiilor de cazare în tabăra care ar trebui să găzduiască o mie de bărbați și femei până la sfârșitul anului sunt deja complicate de condițiile meteorologice, spune un soldat francez.

Sala de mese și câinii vagabonzi în gunoaiele din tabăra Cincu din România.

În plus, cele douăsprezece tancuri Leclerc trimise de Franța în România pentru a întări „poziția disuasivă” a NATO, a căror plecare la 18 octombrie a fost anunțată, filmată și fotografiată în mod corespunzător, nu au ajuns încă - deși motivele acestei întârzieri nu sunt clare în acest moment. Potrivit informațiilor Mediapart, este posibil ca acestea să nu ajungă la destinație decât la începutul lunii decembrie.

„N-am văzut niciodată o asemenea mizerie”

Soldații sunt cu siguranță obișnuiți - și antrenați - să opereze în medii rudimentare. Dar aceste condiții sunt, în principiu, rezervate câmpului de luptă și situațiilor de urgență, și nu vieții pe o bază din spatele frontului, într-o țară europeană unde armata franceză a avut la dispoziție opt luni pentru a se instala, spun soldații de la Cincu și rudele lor.

„Evident, aceste întrebări nu s-ar pune într-o zonă de conflict”, dar „România este o bază din spate, nebeligerantă. Cum ne putem explica lipsa de pregătire și deficiențele logistice în acest caz?”, se întreabă un militar în retragere și rudă a unui soldat desfășurat în România.

Printre cei care și-au exprimat furia în fața familiilor lor se numără un soldat care a efectuat 15 operațiuni externe și care a spus că „nu a văzut niciodată o asemenea mizerie”, un subofițer care a participat la șapte OPEX și care a considerat că i-a fost „mult mai bine în Mali” și un ofițer care era „atât de dezgustat încât nu a mai vrut să meargă în misiune”.

Un francez prezent la Cincu a rezumat situația fără menajamente: „Nu mă aflu într-o țară în război, nu sunt nici măcar într-o operațiune, ci într-o misiune de descurajare operațională. Armata noastră se presupune în mod vulgar că ar trebui să fie „înfricoșătoare”. Aici, nu speriem pe nimeni, doar îi facem să le pară rău de noi. Armata franceză nu are nimic glorios când o vezi la Cincu, cu picioarele în noroi, cu burta goală, cu inelele sub bărbie, încercând să sperie Rusia cu mijloace defectuoase, cu camioane blocate în rahat și cu tancuri care trec cu greu trecător prin trecătorile Carpaților”.