Turbulențe majore în Siria: Rusia versus Turcia în Idlib? Pulsul planetei
Editura Evenimentul si Capital

Turbulențe majore în Siria: Rusia versus Turcia în Idlib? Pulsul planetei

Autor: | | 3 Comentarii | 5338 Vizualizari

Discuțiile tete-a-tete de la Helsinki au dat mari bătăi de cap de jur împrejurul globului. Donald Trump i-a dat lui Vladimir Putin nu numai vizibilitate și relevanță, dar a stârnit și controverse majore acceptând o întâlnire de peste două ore și 10 minute doar în prezența translatorilor, fără să relateze mare lucru despre discuții și negocieri, în afara controversatei conferințe de presă care a stârnit mai multe preocupări și temeri decât a realizat transparența minimală a unui act de politică externă în care e implicat un lider de stat democratic.

De atunci, s-au aglomerat lecturile pe diferite teme făcute potrivit cu gesturile la vârf ale celor doi actori. Controversa pe Ucraina a fost îngropată în nenumărate declarații publice și reconfirmări de poziție pe toată linia în establishmentul american, de la Casa Albă, Consiliul Național de Securitate și Departamentul de Stat la Alexandr Vershbow, trimisul special american pentru regiune.

În cazul Siriei, mesajele se glomerează pe diferite dimensiuni și meridiane, relevând ambiguități, reașezări, tentative și teme discutate la masă. Ba, congressmanii americani au încercat și varianta audierii translatorului lui Trump, dar au renunțat după asigurările date de membrii administrației audiați săptămâna imediat următoare reuniunii de la Helsinki. De la presa de prim-plan americană și globală la cea rusă și europeană, a statelor din Golf și din Turcia, fiecare a venit cu propriile mesaje și interpretări.

Poate cele mai relevante, din punctul de vedere al apropierii de guvernele respective, reflectând temeri, preocupări și poziționări, au fost cele ale mass-media din Arabia Saudită, Al Jazeera și presa iraniană. Iar lecturile comune, dimpreună cu informațiile din presa turcă, crează o frescă completă a poziționărilor lumii musulmane față de perspectiva siriană. Și toate au subliniat, invariabil, eșecul Rusiei de a se impune în recunoașteri și legitimități, în ciuda pozițiilor de pe teren, inconsecvențele din formatul Astana și nerespectarea celor convenite privind zonele de dezescaladare, susținerea directă a regimului Al Assad de către Rusia și limitele sale în a influența marile teme: retragerea iraniană și a milițiilor șiite pro-iraniene din Siria, revenirea refugiaților în Siria lui Al Assad și altele.

Mai nou, după întâlnire au început negările părții americane pe orice susținea Moscova, de la întărirea cooperării militare – taxată de partea rusă drept trădare a Comandantului Suprem de către Generalul Joseph L. Votel, comandantul Comandamentului Central al SUA. Recursul la discuția legitimității prezenței trupelor americane pe teren odată ce ISIS-Deash-Stat Islamic a fost eliminat, arată divergențele fundamentale din Siria a celor doi mari, la nivelul establishmentului și administrațiilor extinse.

Mai nou, cea mai dură modificare intervine în relația Rusia-Turcia, odată cu anunțul lui Bashar al Assad că ținta viitoare a armatei sale – susținută de peste 100.000 de iranieni, membri ai Forțelor Al Quds a Garnienilor Revoluției Islamice, a milițiilor libaneze șiite Hezbollah, proiraniene și a altor miliții șiite de pe teren – este regiunea Idlib, zona controlată de Turcia în regiune. Putin nu l-a mai sunat pe Erdogan după întâlnirea de la Helsinki, mai mult, l-a evitat și la reuniunea BRICS de la Johannesburg, unde au fost prezenți ambii. Tulburarea din paradis e profundă, deși ambele părți au încercat să mențină, până inclusiv la reuniunea formatului Astana de la Soci, la începutul săptămânii, aparența bunelor relații neschimbate, fiind vânturată din nou rivalitatea cu SUA care nu vinde F35 Ankarei și achiziția de sisteme S400 anti-rachetă de către Erdogan din Rusia, ca elemente ce ar proba, subliminal, apropierea celor doi și parteneriatul lor constant, neschimbat.

Turcia a anunțat că nu se pune problema să cedeze provincia unde are trupe speciale, provincie la Vest de Eufrat pe care o deține, împreună cu opoziția siriană din Armata Siriană Liberă, așa cum, pe de altă parte, SUA e decisă să controleze mai departe zona de la Est de Eufrat, cu Forțele Democratice Siriene, opoziția kurdo-arabă pe care a format-o, antrenat-o și înarmat-o. Declarația lui Al Assad către media rusă a stârnit însă alarma, odată ce ținta Idlib a fost pronunțată, ca următor atac al forțelor întrunite proAssad.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate