Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Zece zile pentru un guvern sau zece zile pentru o înfrângere programată?
Am o întrebare simplă: a observat cineva că Siegfried Vasile Mureșan face aproape orice, numai ceea ce ar trebui să facă un premier desemnat nu, adică să atragă voturile necesare învestirii?!
România nu are nevoie de un candidat care să conducă trei partide într-o conferință de presă. Are nevoie de un prim-ministru capabil să construiască o majoritate în Parlament. Doar că PNL, USR și UDMR, formațiunile care s-au autointitulat “dreapta”, deși doctrina unora dintre ele se schimbă după împrejurări, nu au, în mod evident, singure voturile necesare.
Aritmetica parlamentară nu ține cont de ambiții, de fotografii de grup și nici de recomandările venite de la Bruxelles.
Pentru a trece guvernul, Siegfried Mureșan are nevoie de voturi din afara acestui trio: de la PSD, de la AUR, de la partidele mici sau de la parlamentari care ar accepta să susțină individual cabinetul.
Cu toate acestea, nu vedem nicio ofensivă politică serioasă în acele direcții. Vedem negocieri între cei care l-au propus, deși voturile lor, adunate, tot nu ajung. Vedem declarații sterile în media aranjată să nu îi pună întrebări incomode și nici o deschidere pentru negocieri cu restul.
Cu alte cuvinte, Mureșan negociază în interiorul unei majorități care nu există.
Candidatul care a fost surprins de propria nominalizare
Siegfried Mureșan nu a apărut ieri în discuție. Numele său fusese vehiculat și susținut încă din iunie de PNL, USR și UDMR.
Nu vorbim, așadar, despre un cetățean scos pe neașteptate dintr-un avion și dus direct la Palatul Cotroceni.
Vorbim despre un politician bruxelez de profesie, europarlamentar din 2014 și vicepreședinte al Grupului PPE, care știa foarte bine că numele său se află pe masă.
Și totuși, când nominalizarea a venit în septembrie, reacția sa a lăsat impresia unui om luat pe nepregătite. A cerut timp. A apărut apoi explicația că ar fi avut nevoie, înainte de acceptare, de o discuție detaliată cu președintele Nicușor Dan.
Serios? Într-o țară aflată de luni întregi într-o criză politică, economică și bugetară, candidatul la funcția de prim-ministru descoperă abia în momentul desemnării că are nevoie de lămuriri?
Ce anume trebuia lămurit? Situația României, pe care un pretendent la Palatul Victoria ar fi trebuit să o cunoască? Condițiile politice? Componența viitorului cabinet? Sau propriile garanții?
Un om pregătit pentru funcția de premier trebuie să aibă deja o evaluare a țării, o echipă posibilă, câteva priorități precise și scenarii de negociere. Nu i se poate cere să aibă toate răspunsurile, dar i se poate cere să știe întrebările. Mai ales când numele lui circulă de luni bune pentru această funcție.
În politică, atunci când țara arde, nu soliciți timp ca să afli dacă vrei să fii pompier.
Nicușor Dan l-a micșorat înainte să-l instaleze
Președintele Nicușor Dan a spus public că Siegfried Mureșan fusese propus de cele trei partide și că acesta solicitase timp. Ulterior, explicațiile premierului desemnat au încercat să nuanțeze momentul, însă impresia publică rămăsese deja: candidatul nu era pregătit pentru propria desemnare.
Aici, Nicușor Dan l-a doborât înainte ca lupta să înceapă. Poate fără intenție, poate în stilul său direct, președintele a prezentat țării un premier desemnat ezitant. Iar în politică, prima imagine este greu de reparat. Autoritatea nu se construiește explicând de ce ai avut nevoie de timp. Se construiește arătând că știi ce ai de făcut cu timpul primit.
Mureșan dispune de zece zile de la desemnare pentru a veni în fața Parlamentului cu programul și lista cabinetului. Fiecare zi ar trebui folosită pentru lărgirea sprijinului politic.
În schimb, vedem aceeași bulă, PNL–USR și din ce în ce mai puțin UDMR, discutând între ea despre un guvern pe care, singură, nu îl poate învesti.
Un premier desemnat nu primește mandatul ca să împartă ministere între susținătorii pe care îi are deja. Îl primește pentru a-i convinge pe cei pe care încă nu îi are.
Ce urmărește, de fapt, această construcție?
Există doar câteva explicații posibile și niciuna nu este liniștitoare.
Prima: Siegfried Mureșan și partidele care îl sprijină spun public că PSD sau alți parlamentari trebuie să voteze guvernul în ultimul moment, de teamă că respingerea lui ar putea apropia alegerile anticipate. Ar fi o strategie bazată nu pe negociere și încredere, ci pe șantajul fricii politice.
A doua: scopul nu este învestirea, ci acumularea de capital electoral. PNL, USR și UDMR vor să intre în campanie prezentându-se drept singura construcție proeuropeană, iar pe ceilalți să-i declare vinovați pentru eșec. În această variantă, programul de guvernare devine pliant electoral, iar audierea miniștrilor — spectacol de campanie.
A treia: Mureșan a acceptat rolul de “mână moartă”, candidatul care trebuie să piardă pentru a deschide următoarea etapă a jocului politic.
Numai că România nu mai are luxul unor asemenea experimente.
Criza de guvernare se suprapune peste deficit, inflație, presiunea datoriei publice și avertismentele agențiilor de rating.
Costul teatrului politic este plătit de cetățeni, nu de actorii lui.
Mai există și o a patra explicație: aroganța. Convingerea că eticheta de om de la Bruxelles, experiența europeană și susținerea celor trei partide ar trebui să fie suficiente pentru ca restul Parlamentului să se alinieze. Nu sunt. România nu se guvernează prin aplauze de la Bruxelles și nici prin comunicate ale PPE. Se guvernează prin votul Parlamentului și prin rezultate pentru români.
Zece zile în care trebuie să vedem un premier, nu un candidat
Siegfried Mureșan nu poate schimba această imagine. Pentru că nu e dispus să iasă din cercul confortabil al celor care l-au nominalizat și să vorbească deschis cu toate forțele parlamentare. În mod normal, discuți, negociezi, ai un program clar, diferit de ce a fost înainte, îl discuți cu cei de la care dorești să atragi voturile.
Sunt curioasă dacă și ce program de guvernare va prezenta. Care sunt primele cinci măsuri? În cât timp produc efecte? Cine le plătește? Ce reforme continuă și ce corectează? Am dubii. Plus că acest candidat nu este racordat la realitatea din România,
Până acum, avem lozinci generale despre reformă, eficiență, companii de stat și nivelul de trai. Le-am mai auzit. Zero. România nu mai poate fi guvernată prin substantive frumoase. Are nevoie de verbe, termene și cifre.
Un premier nu este desemnat pentru că vorbește bine despre Europa. Este desemnat ca să obțină voturi, să formeze un guvern și să conducă țara.
Dacă la finalul celor zece zile Siegfried Mureșan va prezenta un cabinet fără majoritate, eșecul nu va putea fi pus în cârca PSD, AUR. Va fi eșecul unui candidat și al unei coaliții care a știut din prima zi că nu are voturi, dar a preferat să negocieze cu cei deja convinși.
O, să nu uităm. Ați văzut ce low profile este Bolojan zilele acestea?! Zic să fim atenți ce face, ce măsuri mai ia, ce contracte mai semnează.
Aflăm de la Sorin Grindeanu că Bolojan l-a căutat să se întâlnească. Sper că înțelegeți că nu pentru a sprijini guvernul Mureșan.
Probabil, sigur, își negociază exit-ul într-o funcție pe măsură. Cum ar fi aceea de președinte al Senatului.
Pentru că e vorba doar despre ei, despre funcțiile lor, iar despre români absolut nimic, ca de obicei.
Dacă ai date sau informaţii care pot deveni o ştire, transmite-le pe adresa [email protected]
Recomandările noastre
