Luxul se vede. Ipocrizia, și mai bine

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Aveam de gând să scriu despre cu totul alt subiect. Însă, femeie fiind și urmărind dezbaterile publice despre ținutele de la botezul copilului lui Alfred Simonis, am câteva observații. Despre haine, dar mai ales despre imagine, comunicare și dubla măsură din politica românească.

Din capul locului, spun că mă bucur că presa a comentat aparițiile invitaților. Da, inclusiv presa ostilă PSD. Criticile despre luxul și opulența afișate nu trebuie respinse automat doar pentru că vin dintr-o anumită zonă editorială. Unele merită ascultate. Altele merită verificate înainte de a fi transformate în verdicte.

Luxul și ipocrizia

Am văzut o adevărată frenezie a identificării brandurilor și a prețurilor.

Rochii, genți, blănuri, accesorii. Sume spectaculoase, rostogolite cu o viteză pe care mi-aș dori să o văd și în documentarea unor subiecte despre cheltuirea banilor publici.

Ce se schimbă la talonul de pensie mov și ce pensionari îl primesc

Aerul condiționat la bloc. Când ai nevoie de acordul vecinilor și de autorizație

Marcel Ciolacu a contestat evaluarea vehiculată pentru blana purtată de partenera sa și a declarat că ar fi costat doar 500 de euro. Explicația a venit însă după ce imaginea și prețul atribuit ei făcuseră deja înconjurul internetului.

Aici sunt două responsabilități diferite. Presa trebuie să verifice înainte de a lipi o etichetă de preț pe un om. Iar politicianul trebuie să înțeleagă ce transmite atunci când apare în public. Una nu o anulează pe cealaltă.

Eleganța cere și măsură

Un botez este o bucurie de familie și între cei apropiați acesteia. Oamenii au dreptul să petreacă, să se îmbrace frumos și să se bucure de copiii lor. Nicio funcție publică nu suspendă acest drept.

Dar, când ești politician și treci prin fața camerelor, imaginea ta intră inevitabil în spațiul public. Cu atât mai mult într-o perioadă în care atâția oameni își calculează banii pentru facturi, mâncare și medicamente. În asemenea vremuri, măsura face parte din inteligența politică.

Nu spun că doamnele trebuiau să vină îmbrăcate anost. Eleganța nu are nicio vină. Excesul ostentativ este cel care creează ruptura. Iar observația îi privește în egală măsură și pe domni: costumele, ceasurile, mașinile și vacanțele lor transmit și ele mesaje.

Poți purta o ținută împrumutată, care nu te-a costat niciun leu. Dacă imaginea rezultată sugerează lux și opulență, explicația financiară nu mai repară integral impresia.

Publicul vede mai întâi fotografia. Abia apoi, dacă mai are răbdare, citește justificarea.

Presa nu are nici o vină

Prima greșeală nu este că presa a fost acolo. Prima greșeală este să știi că vei fi văzut și să nu te gândești deloc la contextul în care apari.

Dacă tot avem covor roșu, să avem și câteva răspunsuri

M-aș fi bucurat să văd mai multe creații românești și să aud numele celor care le-au realizat. Avem designeri, ateliere și oameni talentați care merită promovați. Viorica Dăncilă a oferit, în repetate rânduri, un exemplu de susținere a creatorilor locali. Este o idee bună, care poate fi urmată indiferent de simpatiile politice.

Dacă tot defilezi prin fața camerelor, poți spune firesc cine ți-a făcut ținuta. Ca la Oscar, dacă tot am ajuns să analizăm fiecare accesoriu. Nu trebuie să prezinți un inventar, dar nici să transformi o întrebare banală într-o operațiune de apărare.

Un “bună seara!”, un „mulțumim!”, vorbe spuse cu naturalețe ar fi făcut mai mult decât multe explicații ulterioare.

Probleme de comunicare

Oamenii simt când îi privești de sus. Simt și când ești firesc.

O altă observație a mea este că PSD continuă să aibă o problemă serioasă de comunicare.

Și, ca să fim corecți, problema se regăsește la toate partidele. Prea multă încrâncenare în fața camerelor și prea multă disponibilitate când informațiile trebuie livrate “pe surse”.

Dragi oameni politici, când aveți ceva de transmis fără să vă asumați numele, găsiți repede drumul spre presă. Când un jurnalist vă salută sau vă pune o întrebare în văzul tuturor, deveniți brusc inaccesibili. De ce???

Salutați presa. Răspundeți civilizat, inclusiv când nu vă plac întrebările. Fiți mai umani. Nu vă face decât bine.

Indignarea nu poate avea culoare de partid

Cât despre politicienii din tabăra adversă care s-au grăbit să dea lecții de moralitate, le-aș recomanda puțină reținere. Lecțiile de moralitate să înceapă cu propria curte. Sau, vorba aceea, “vezi mai întâi de de gunoiul de sub preșul tău”.

Presa a relatat și despre petrecerea de nuntă a lui Mircea Abrudean, organizată la un complex de cinci stele din Turda. În unele relatări a apărut inclusiv afirmația că nici măcar angajații nu ar fi avut voie cu telefoane. Această informație trebuie tratată ca o afirmație relatată de presă, nu ca un fapt demonstrat. Dar discreția unui eveniment nu este, prin ea însăși, un certificat de austeritate. În spatele ușilor inchise pentru ochiul public, cu siguranță a fost lux și opulență și acolo.

Absența fotografiilor de la nunta lui Mircea Abrudean  nu dovedește modestia invitaților, după cum prezența unei etichete scumpe nu dovedește automat o ilegalitate.

Tocmai de aceea avem nevoie de aceeași măsură și de întrebări documentate pentru toată lumea.

Ambasadorul care stă cu chirie de 21.0000 dolari/lună

Iar când deputatul Alexandru Muraru critică opulența, discuția despre costurile reprezentării statului merită purtată la fel de deschis. Inclusiv în cazul reședinței de la Washington folosite de fratele său, ambasadorul Andrei Muraru. Chiria de 21.000 de dolari pe lună a fost confirmată public. Imobilul este utilizat și pentru activități de protocol, iar această precizare trebuie spusă. La fel trebuie spus că justificarea cheltuielii poate fi discutată public, fără ca întrebarea să fie considerată un atac.

Rudenia nu transferă răspunderea de la unul la altul. Dar nici apartenența politică nu poate hotărî unde începe și unde se termină interesul pentru cumpătare.

Nu putem avea o singură fotografie pentru indignare și un întreg album de excepții pentru apropiați. Dacă luxul deranjează, să deranjeze consecvent. Dacă austeritatea este o virtute, să fie promovată și în propria tabără.

Transparența se construiește înaintea scandalului

Ce le-aș recomanda oamenilor politici?

Să nu mai creadă că tăcerea, ușile închise și evitarea camerelor rezolvă orice problemă de imagine.

Presa află multe. Faptul că nu publică totul imediat nu înseamnă că informațiile nu există.

Să explice simplu ce este de explicat. Să fie atenți la aparițiile lor și chiar ale familiei atunci când participă împreună la evenimente expuse public.

Să nu aștepte trei zile de scandal ca să ofere un răspuns de două propoziții.

Viața privată are limite care trebuie respectate, inclusiv pentru familiile politicienilor.

Nu vă întreabă nimeni ce hârtie igienică aveți în baie sau din ce veselă mâncați ciorba acasă. Dar, când apar întrebări legitime despre bani publici, avantaje legate de funcție ori contradicții între discurs și comportament, răspunsul nu poate fi la nesfârșit “este o chestiune privată”.

Nimeni  nu e aberant să ceară oamenilor politici să renunțe la bucuriile lor. Le cerem însă, în primul și în primul rând, să înțeleagă țara în care le afișează. Și să țină minte că decența nu se măsoară doar în prețul unei haine, ci și în felul în care îi privești pe cei care nu și-o permit.

Luxul se vede imediat. Ipocrizia se vede și mai bine.