Criza refugiaților continuă să facă ravagii în statele slabe din Europa de Est. Panica, xenofobia și izolaționismul domină spațiul public, iar liderii nu fac nici cel mai mic efort să explice că Europa nu e o entitate exterioară superpusă, ci chiar clubul în care am optat entuziast să intrăm. Vadim Tudor a fost dus la groapă, dar fricile și intoleranța au rămas deasupra mormântului, bântuind liber prin țară. Victor Ponta primește trei variante de ieșire din scenă – prin demisie, prin moțiune de cenzură sau prin suspendare. Ultima pare a fi soluția in extremis pentru un premier contestat din prima lună de mandat. Astăzi, lipsit de orice puteri, Ponta e greu digerat pe plan european, din cauza trimiterii sale în judecată. Dacă, în iunie 2015, a reușit să evite suspendarea din funcție, astăzi, fiind tot mai izolat politic, destinul său atârnă de un fir de păr. PNL și PSD fac experimente riscante în perspectiva alegerilor locale, din nevoia de a-și întări „batalioanele” cu care se pregătesc de marele război electoral.



Criza refugiților: statele slabe ridică garduri

Gardurile de sârmă ghimpată ale lui Orban nu sunt decât expresia slăbiciunilor instituționale ale unor țări devastate de corupție și populism, cu prea puțini oameni de stat, dar cu mulți politicieni „făcuți peste noapte” sau oportuniști cu ochii ațintiți pe urne. Orban se pregătește să extindă gardul și la granița cu România, abandonând simbolic Ținutul Secuiesc. În România, însă, doar doi refugiați au intrat din greșeală, izbucnind în lacrimi când au aflat unde au ajuns. La Consiliul JAI din 14 septembrie, reprezentanții Estului s-au dus să blocheze, de ochii conaționalilor în derută, solidaritatea europeană. Jocul de imagine, de conivență cu liderii de la Bruxelles, s-a devoalat câteva zile mai târziu, când Klaus Iohannis și Viktor Orban le-au transmis românilor și maghiarilor că țările lor vor fi nevoite să accepte cotele „impuse de Europa”. Într-un fel, discursurile celor doi lideri esteuropeni, care se referă la Europa ca la un stăpân extern, reflectă realitatea din teren- de jure, Ungaria și România sunt țări membre ale UE, de facto, nostalgiile lor proruse sunt din ce în ce mai greu de camuflat. Nevoia unui jupân care să le vegheze destinul este parte a inconștientului colectiv al acestor popoare. Națiuni tinere, dar cu populații îmbătrânite și forță de muncă slab calificată, țările din Europa de Est vor face față cu greu provocărilor politice, economice și demografice ale acestui secol.

Ponta are de ales culoarea eșafodului

Lațul în jurul lui Ponta se strânge și mai tare. Ca și în luna iunie 2015, o rafală de moțiuni de cenzură se pregătește. Una, deja anunțată de liberali, a doua, doar pe surse judiciare. A doua moțiune de cenzură ar putea fi o nouă cerere de urmărire penală, pentru fapte comise în funcția de prim-ministru. Ultima tentativă a eșuat în Parlament, ceea ce i-a luat lui Iohannis ocazia să-l suspende pe Ponta. Astăzi, lucrurile sunt mult mai complicate, pentru că Ponta nu mai e șef al PSD, iar Dragnea, „noua stea” social-democrată, își dorește opoziția imediat după Congres. Dacă moțiunea liberalilor are șanse mari să cadă în Parlament, pentru că nici UNPR și nici PSD nu pot trăda la vedere guvernul din care fac parte, posibilul vot pentru începerea urmăririi penale s-ar putea să fie pozitiv, caz în care Iohannis îl va executa pe premier. Dragnea nu are decât să adopte o rezoluție la Congres, întru modernizarea partidului, ca parlamentarii PSD să nu mai blocheze nicio cerere de urmărire venită de la DNA și soarta lui Ponta va fi pecetluită până cel târziu în luna decembrie 2015.

Experimente riscante la PNL și PSD

PNL se joacă cu nervii simpatizanților, cedând UNPR funcția de primar interimar al Capitalei, deși are în acest moment majoritate în Consiliul General. Cum era de așteptat, în campania locală din 2016 nu va fi nimeni să răspundă pentru administrarea Bucureștilor din ultimii patru ani. Oprescu, astăzi în arest, nu va mai candida, USL, care l-a susținut pe Oprescu în 2012, nu mai există și chiar actualul primar interimar vine de la defunctul PPDD. Așadar, toți actorii politici vin să candideze pentru mandatul de primar al Capitalei „din opoziție”. Dragnea, la rândul lui, promite aleșilor locali să nu le pună vreo piedică pentru o nouă candidatură pe criterii care privesc statutul judiciar. Dacă Dragnea vrea să demonstreze că românii votează persoane suspecte de corupție, e inutil, asta e deja cunoscut. Problema va fi în perioada ce va urma alegerilor, când e posibil ca majoritatea edililor cu mandate reînnoite și în faze judiciare avansate să plece din scaunul de primar direct după gratii. Asta va priva PSD, în perspectiva prezidențialelor din 2019, de o armată completă de activiști care să mobilizeze electoratul. În același registru, noul partid liberal se pregătește să deschidă ușa „fugarilor” de la prezidențialele de anul trecut, ceea ce va complica și mai mult bătălia surdă din teritoriu între facțiunile „fost-PDL” și „fost-PNL”.