Discount. Pe rafturi şi printre rafturi spînzură afişe în culori ţipătoare, aducînd la cunoştinţa publicului cumpărător că între 1 şi 8 martie Complexul acordă un discount de 10% la orice bon care depăşeşte un milion de lei. Mare afacere nu e.

Cîştigi la un milion de lei vechi (100, noi), 10 lei. Pe deasupra, ca să-ţi iei banii trebuie să te prezinţi la un ghişeu de pe culoar, să aştepţi vreo oră fixat într-o coadă uriașă ca o insectă într-un insectar, să completezi un formular preţ de vreun sfert de oră, cu un pix căruia i se termină pasta, şi să suporţi răstirile junei de la ghişeu al cărei căpuşor bălai răsare din cînd în cînd, ca și cum s-ar juca de a v-ați ascunselea, din dosul peretelui de lemn. Cu toate acestea, toată lumea se grăbeşte să profite de discount.

                                                                                        *

Copilului îi vor spune Colgetuța. Culai Parvana şi-a găsit de lucru. Vîrît într-un ambalaj care imită tubul de pastă Colgate trebuie să se plimbe prin hala uriaşă a Supermarketului pentru o reclamă la cunoscutul produs. Campania publicitară se referă însă la chilipirul pe care-l face cumpărătorul luînd un tub de Colgate şi nu – să-i zicem – unul de otravă de șoareci.

Dînd banii pentru un tub de Colgate, clientul sau, mai degrabă, vizitatorul supermarketului ( vin mulți aici, cu toată familia, ca într-un city break), are dreptul la o periuţă de dinţi pe gratis. Pentru a convinge de asta, tubul trebuie să circule alături de Periuţă. Sub Periuţa de dinţi se afla Laura Stoichiţoiu, de 20 de ani. Ca şi Culai, Laura e fericită că şi-a găsit de lucru.

A terminat Liceul teoretic din localitate, împinsă la aşa ceva de părinţi, pentru că ea ar fi vrut să se facă vînzătoare la Cosmetice. Ce viaţă! Înăuntru miroase frumos a doamne din Lumea înaltă! Tu, vînzătoare, trebuie să fii tot timpul fardată, manichiurată, aranjată şi veselă. Clientele sînt femei din lumea bună. Fardate, depilate şi bine dispuse.

Cine dracu’ intră supărată să-şi ia un parfum? Dar și jobul de la supermarket, găsit de o mătușă, îi place. Te plimbi de colo pînă colo prin hală fără să faci altceva decît să te rotești într-o parte și-ntr-alta. Periuţa de dinți interpretată de Laura are vreo doi metri.

Pe cele două găuri pentru ochi, ea îi vede pe toţi, fără ca aceştia s-o vadă. Pasta de dinți și periuța alcătuiesc în viața fiecărui european un cuplu nedespărțit. Nu poți folosi peria dacă n-ai pastă și pasta nu ți-o poți da pe dinți cu deștu. Pentru că tubul şi pasta trebuie să fie mereu împreună şi, din cînd în cînd, să se ţină de mînă drăgăstos, cei doi s-au apropiat sufleteşte şi fiziceşte. Au sfîrşit prin a se căsători. Copilului, deja pe drum, îi vor spune Colgetuţa, deoarece ştiu deja ca va fi o fetiţă.

                                                                                        *

Burebista. Federaţia Naţională a Vinului din Franţa a deschis în Supermaket ditamai sectorul dedicat licorii franţuzeşti. Un tînăr funcţionar al Ministerului de Externe de la Paris se străduie să-i lămurească pe cei interesaţi într-o românească stricată. Ori de cît ori reuşeşte să pronunţe corect o vorbă de a noastră franţuzul se topeşte de încîntare. Unii dintre cei veniţi să cumpere de-ale gurii ocolesc Sectorul în chip ostentativ. E forma lor de protest faţă de invazia vinurilor străine în România care cultivă viţa-de-vie de pe vremea lui Burebista.

- Burebista a scos viţa-de-vie nu a cultivat-o! simte nevoia să intervină în discuţie, fără să i-o fi cerut nimeni, un tînăr uscăţiv, cu pantofi gen bot de ştiucă. Susţinătorii tezei cu Burebista îl privesc lung, neştiind dacă să-i ardă o scatoalcă sau pur şi simplu să nu-l ia în seamă. Ajung în cele din urmă la concluzia că trebuie să-l bage-n mă-sa fără să i-o spună, totuşi, în faţă.

                                                                                       *

Jacheta. Printre rafturi şi pe aleea centrală, circulă într-o parte şi-n alta cărucioare împinse de bărbaţi cu aerul că se opintesc. Puradeii profită din plin de şansa unui transport gratuit. Într-un cărucior special conceput pentru cei veniţi la cumpărături cu odraslele, o fetiţă învîrte volanul de jucărie, plîngînd de mama focului din motive doar de ea știute.

Şiruri de cumpărători trec prin faţa casieriţelor, moarte de oboseală. O tînără şi-a pus pe ea, cu etichetă cu tot, jacheta luată de la Promoţii. La casă se dezbracă pentru ca lucrătoarea din spatele aparatului de marcat să-i poată citi codul. Un cuplu tînăr a venit la supermarket să-i cumpere rechizite copilului care intră în clasa întîi. 

Stau amîndoi de o jumătate de ceas lîngă casă, dincolo de bariera păzită de un grăsan cu bocanci de schior siberian, aşteptînd să li se soluţioneze problema. Casieriţa n-a găsit codul la radiera pe care cei doi vor s-o cumpere. Au venit pînă acum, vîslind pe patine pe rotile, mai multe june angajate ale magazinului, aducînd şi ducînd înapoi cîte o radieră. De fiecare dată, fără cod.

                                                                                      *

Vampă. Din hardughia care e Supermarketul iese o tipă ţinînd în mîini, ca pe capul plin de sînge al lui Ioan Botezătorul, o legătură de ridichi. E în blugi strînşi pe fese pînă la sugrumare, tricou mulat pe corp, să exagereze sînii, gen buricul gol. De pe bucile blugilor te fixează doi ochi de vampă, astfel desenaţi încît să arunce văpăi.

                                                                                       *

Păcătuire. Un control amplu și riguros, cerut de Patriarhie şi desfăşurat de Autoritatea pentru Protecţia Consumatorului a descoperit carne în mîncărurile de post prezentate astfel în cîteva supermarketuri din Marele Oraş: ştrudelul de mere, orezul fiert şi coliva de pomenire a morţilor. Un Comunicat al Patriarhiei îi linişteşte pe cei care au mîncat carne în post fără s-o știe. Potrivit uneia dintre Epistolele Apostului Pavel, se cheamă că păcătuieşti doar cînd faci asta conştient.

                                                                                       *

Nu se știe. La magazinul universal din Piaţă, căruia acum i se zice supermarket, coada se scurge calmă, bine educată, prin strunga de la casă. O tânără cu căciulă de miel şi un telefon mobil de care spânzură un motocel a pus în faţa casieriţei un coş adăpostind doar o cutie de bere. Nu departe de acolo, la prăvălia Telefoane şi DVD-uri de închiriat, găzduit provizoriu de supermarket, un poliţist stă pe scaunul clientului. Nu se ştie dacă cere ceva fetişcanei de dincolo de tejghea sau dacă o anchetează.

                                                                                       *

Pungi. Din cîte zic anunţurile, fructele trebuie cîntărite înainte de a ajunge cu ele la casă. La început, magazinul a vrut să folosească formula din ţările civilizate: Cumpărătorul îşi măsoară greutatea fructelor prin așezarea pe un cîntar prevăzut cu etichete înfăţişînd numele şi desenul fructului luat. A fost balamuc, isterie.

Un sfert dintre cumpărători au pus eticheta greşit, încurcaţi de desenul fructelor şi înscrisul de dedesubt. O jumătate le-a pus dinadins greşit, cu scopul vădit de a trage magazinul pe sfoară. La cassă, prinşi, toţi, fără excepţie au declarat că au trecut eticheta respectivă din greşeală.

Un alt sfert, ultimul, a renunţat la cumpărarea fructelor, îngrozit de dificultăţile de la cîntare. Locul cîntăririi self service l-a luat cîntărirea de o tipă cu bască de majoretă, angajată în acest scop. Din cele patru cîntare prevăzute lucrează doar unul. Coada de inşi cu coşuri în mînă şi de inşi cu cărucioare împinse lent, ca și cum ar urma să cadă într-o oală de furnal, se apropie de lungimea unei jumătăţi de sută de metri.

Ajuns în dreptul lucrătoarei, cumpărătorul aşează punga pe cîntar. În ultima vreme, hala pune la dispoziţia cumpă- rătorilor, dar şi simplilor vizitatori, texte prin care sînt rugaţi să-şi lege singuri pungile cu fructe. Procedînd astfel – proclamă conducerea - clientul contribuie la cîştigarea unui timp preţios.

Legarea pungii la gură nu e o operaţiune simplă. Angajata mărturiseşte o dexteritate ieşită din comun. Nici n-a apucat punga să salte cifrele pe ecran, că ea o şi ridică, o răsuceşte scurt, ca pe un titirez şi aplică tot scurt, eticheta. Din cînd în cînd, îi cade în mîini o pungă legată de cîte un client înzestrat cu spirit cetăţenesc mai aparte.

Felul grosolan al legăturii intră în conflict cu procedurile ştiute pe de rost de degetele lucrătoarei. Fără a zice nimic, străduindu-se suficient să-și arate nemulţumirea, tînăra desface iute legătura şi, la fel de iute, o aplică pe a sa. La sectorul Prăjituri nu e nimeni. De dincolo de uşa pe care scrie Acces permis doar personalului vin chicoteli, despre care nu pot spune dacă sînt de gîdilitură sau de împunsătură. 

                                                                                       *

Mutări. Supermaketul a lansat în Româ- nia marketingul de tip occidental. Una dintre regulile acestuia spune că mărfurilor trebuie să li se schimbe locul după cîteva zile, pentru a lăsa impresia de produse noi, atunci aduse. Drept urmare, la cîteva zile o dată, hala suferă schimbări pe porţiuni.

La Departamentul Lactate, Brînza e mutată în locul Iaurtului, iar Iaurtul, în locul Laptelui Natural. Mutaţiile din structura Departamentului produc dificultăţi cumpărătorilor. Te duci aţă spre rafturile pe care le ştiai de data trecută, ca fiind cu iaurt.

Locul Iaurtului l-a luat Cafeaua. Acolo unde era Cafeaua se orînduiesc acum, umăr la umăr, borcanele cu castraveciori în oţet. Zăpăcit de atîtea schimbări, dai să întrebi un angajat al magazinului, pe unul dintre acei tineri care se fîţîie de colo pînă colo numai şi numai pentru ca tot mai multă lume să poată citi îndemnul scris pe spinare:

Întreabă-mă! Îţi voi răspunde chiar înainte de a mă întreba! Dacă reuşeşti să-l faci pe unul să se oprească niţel, respectivul te trimite la un altul, care tocmai atunci umple golurile rafturilor cu carne de pui. Ăsta nu știe nimic, deoarece e un simplu cărător.

În difuzoare o voce aspră, de crainica din Gara de Nord, îi previne pe „dragii clienţi” că de Ziua Naţională a României vom simţi româneşte. Mă rog! Succedîndu-i, o altă voce anunţă că diseară, în hol va fi prezent Benone Sinulescu.