Potrivit unei proiect de lege aflat pe rolul Camerei Deputaților, inițiat de mai mulți parlamentari de la PNL și USR, împăcarea între soți, în cazul unei infracțiuni de loviri sau alte violențe, nu va mai putea fi folosită ca și clauză de împăcare și de încetare a procesului penal. Deputații din Comisia Juridică sunt chemați, miercuri, să se pronunțe asupra acestei schimbări legislative care va ușura foarte mult munca procurorilor și polițiștilor, și îi va face pe oameni mult mai conștienți de faptele lor.

Cu alte cuvinte, dacă o soție încasează o bătaie ”soră cu moartea” de la soț, sau invers, iar ulterior se depune plângere penală, dosarul penal va merge înainte indiferent dacă femeia și-a retras plângerea, ceea ce se întâmplă de cele mai multe ori la presiunea agresorului.

Deputaţii Comisiei Juridice din Camera Deputaților urmează să discute proiectului de lege, prin care se modifică prevederile articolului art. 199 din Legea 286/2009, privind Codul penal, în sensul stabilirii ca, în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 193 – Lovirea sau alte violenţe şi la art. 196 – Vătămarea corporală din culpă, săvârşite asupra unui membru al familiei, împăcarea nu mai înlătură răspunderea penală a agresorului.

De asemenea, un alt amendament important care se vrea adus celor două articole care incriminează violența, se referă la posibilitatea ca procurorul sau polițistul să se poată sesiza din oficiu cu privire la comiterea de către unul dintre soți a infracțiunii de violență domestică.

Potrivit Poliției Române, se numeşte „violenţa în familie” orice act vătămător, fizic sau emoţional care are loc între membrii unei familii. Abuzul în interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal, refuzul accesului la resurse financiare, izolarea de prieteni şi familie, ameninţări şi atacuri care în unele cazuri pot duce la moartea unuia dintre parteneri.

Conform Legii 217/2003 violenţa în familie reprezintă orice acţiune fizică sau verbală săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii, care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material. Constituie, de asemenea, violenţă în familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale.

La capitolul violență fizică, legea se referă la atingeri sau contacte fizice dureroase inclusiv intimidarea fizică îndreptată asupra victimei. Formele: împingerea, plesnirea, trasul de păr, răsucirea braţelor, desfigurarea, provocarea de vânătăi, contuzii arsuri, bătăi, lovituri cu pumnul, palma sau piciorul, aruncarea în victimă cu diverse obiecte, izbirea de pereţi şi mobilă, folosirea armelor. Violenţa fizică include şi distrugerea bunurilor care aparţin victimei sau pe care cei doi parteneri le stăpânesc şi le utilizează împreună.