Scrisoare deschisă (şi desigur inutilă) preşedintelui României

Domnule Preşedinte,

În apropierea complicatei zile de 22 decembrie, daţi-mi voie să vă sugerez cîteva întrebări la care Dumneavoastră, îndrituit de funcţia pe care o ocupaţi, veţi primi poate răspunsurile pe care eu le aştept în zadar de multă vreme.

Cînd, după mulţi, foarte mulţi ani de cercetări, au fost publicate concluziile echipei care a studiat evenimentele din decembrie 1989, am avut surpriza să constat că ele erau aproape în întregime similare celor publicate de mine în 1990, fie în presa franceză, fie într-o carte apărută la Paris în octombrie al acelui an (Autopsie du coup d’État roumain, Ed. Calmann-Lévy, Paris).

Mi s-au aplicat atunci diverse epitete, mergînd de la „complotist” pînă la „nebun” şi trecînd, desigur, prin inevitabilul „cripto-securist” – epitete de care, în mod ciudat, au fost scutiţi membrii echipei de cercetători. Dl Iliescu, dovedindu-şi încă o dată legendara amabilitate, m-a tratat chiar de „măgar” într-o reuniune publică. Toate astea, însă, nu m-au ajutat să aflu…

Bebeluşii, expuşi la zeci de substanţe chimice înainte de naştere. Risc crescut de cancer

Bugetul pentru 2026 ajunge în Parlament. Dăianu: Există un consens politic asupra direcției

…De pildă a cui a fost mintea bolnavă care a ordonat organizarea la Timişoara a sinistrei scene de exhibiţionism macabru din ziua de 23 decembrie 1989?

Eram atunci consultant al canalului naţional Antenne 2 al Televiziunii franceze şi am fost primul din redacţie care a văzut apărînd pe ecran imaginile cadavrelor autopsiate scoase dintr-o morgă, imaginile cadavrelor de mult descompuse scoase din gropi comune, imagini prezentate de un personaj isteric pus să explice întregii omeniri că morţii erau victimele călăilor lui Ceauşescu.

Am văzut cadavrul nu tocmai proaspăt al unei femei purtînd pe pîntec cadavrul unui copil şi am auzit aceeaşi voce isterică explicînd că au fost omorîţi de Securitate. Abia după o lună s-a aflat că femeia murise într-o criză de alcolism, iar copilul nu era al ei. Cine a ordonat această oribilă mascaradă pentru succesul căreia au fost profanaţi o serie de bieţi morţi şi, în special, de ce?

…De pildă, în seara zilei de 25 decembrie 1989, în jurul orei 22.30, mi-a fost dat să traduc în direct, tot pentru Antenne 2, cele 53 de minute (cred că nu mă înşel) ale procesului celor doi Ceauşeşti. Transmisie în direct a Televiziunii române. Cel puţin, aşa ni s-a spus de la Bucureşti.

Dar dacă noi, în Franţa, am văzut filmul procesului în direct la 22.30, de ce telespectatorii din România nu l-au văzut decît 14 ore mai tîziu, adică pe 26 decembrie puţin după ora 13.00 ? Cine a ordonat acest straniu decalaj şi, în special, de ce?

…De pildă emisiunile Televiziunii române nu puteau fi transmise în străinătate pentru că România nu avea acces la nici un satelit. Dar, după jumătatea lui decembrie 1989, ele au trecut prin relee terestre pînă la graniţa cu Iugoslavia, unde au fost preluate de Televiziunea iugoslavă, care le-a transmis către occident, prin satelit, de la Zagreb. Acolo, însă, a fost practicată o cenzură care răspundea unor criterii greu de definit. Astfel, a fost cenzurat un interviu cu Silviu Brucan. Cine a ordonat această inundare cu transmisii de la Bucureşti a televiziunilor (şi a opiniei publice) occidentale şi, în special, de ce?

…De pildă, data farsei pseudo-juridice prezentată drept „procesul cuplului Ceauşescu”. Am scris acum 35 de ani că nu cred în versiunea „cazarma de la Târgovişte”. Nu cred pentru mai multe motive. Cînd, pe 22 decembrie 1989, toţi cei care se aflau în Comitetul Central erau împotriva lui, de ce l-ar fi lăsat să fugă cu elicopterul?

Victor Stănculescu a dat la această întrebare un răspuns cel puţin stupid: Ceauşescu a fost lăsat să fugă ca să fie prins mai uşor! Admiţînd, însă, teoria absurdă a fugii şi a prinderii cuplului cîteva ore mai tîrziu, de ce s-a aşteptat pînă pe 25 decembrie pentru a se organiza aşa-zisul proces? Explicaţiile care s-au dat sînt toate absurde. Dacă Ceauşescu a fost deţinut, judecat şi executat într-o cazarmă, cum se explică faptul că, de 35 de ani, nici un soldat din perioada aceea n-a spus: „Am văzut pe fereastră…”?

În 1990 am scris că arestarea celor doi Ceauşeşti a avut loc pe 22 decembrie 1989 în clădirea Comitetului Central, că au fost duşi probabil la Ministerul Apărării şi că aşa-zisul proces a avut loc tot acolo, în zorii zilei de 23 decembrie. Dacă ni s-au prezentat date false şi s-au întocmit acte de deces purtînd aceste date (ceea ce se numeşte fals în acte publice), cine a ordonat aceasta şi, în special, de ce?

…De pildă de ce nu s-a aflat nimic precis – sau, mai degrabă, s-au aflat mai multe versiuni, toate precise şi contrazicîndu-se între ele, deci nici una credibilă – despre soldaţii mitraliaţi pe aeroportul Otopeni? Nu cumva aceşti soldaţi fuseseră însărcinaţi, – nu la Târgovişte, ci la Bucureşti – cu paza cuplului Ceauşescu şi poate chiar cu execuţia? În care caz, pentru a se evita orice posibilă indiscreţie, eliminarea lor fizică era soluţia cea mai convenabilă.

S-au comis multe crime în decembrie 1989, care, la urma urmei, sînt de domeniul dreptului comun, char dacă au fost explicate bombastic (sau butaforic) prin nevoia de a salva poporul. Dar nici un criminal nu a fost anchetat, nici unul nu a fost judecat şi, desigur, nici unul nu a fost condamnat. De cele mai multe ori pentru că o anumită formă de falsă discreţie i-a acoperit pe toţi cu mantaua uitării şi a iertării. „Prin crimele lor ne-au izbăvit” spun, cucernic, cei pentru care adevărul e aproape un blestem. N-o fi venit cumva timpul, Domnule Preşedinte, să dezlegăm blestemul?

Radu Portocală