Ion Iliescu, fostul pre;edinte al României. Sursa foto: Dreamstime.com
Din cuprinsul articolului
Tatăl lui Ion Iliescu, Alexandru Vasile Iliescu, alias „Alecu”, zis „Ignat” (n. 24 sept. 1901, mun. Olteniţa, jud. Călăraşi – d. 17 aug. 1945, mun. București), de profesie mecanic, a fost un vechi militant al mişcării comuniste clandestine din România, fiind primit în PCdR în anul 1931.
Din cauza apartenenței la mișcarea sindicală și comunistă interbelică, Alexandru Iliescu a fost arestat și hărțuit de Siguranță în mai multe rânduri.
Bunicul lui Ion Iliescu, prizonier la Turtucaia
Tatăl său, muncitorul Vasile Iliescu, a căzut prizonier în dezastrul militar de la Turtucaia, acolo unde trupele române au luptat contra trupelor germano-bulgare (1 – 6 septembrie 1916), pentru a apăra capul de pod de la Turtucaia.
Astfel, în adolescenţă, Alexandru Iliescu a rămas unic susţinător de familie, având-o pe mama sa, Maria, și alte trei surori de întreținut (Florica Iliescu, căsătorită cu Ștefan Niţescu, cu care a avut cinci copii: Lenuța, Marieta, Dida, Nicu și Gicu; Vergina Iliescu, căsătorită cu măcelarul Sandu de la Abatorul din Calea Văcărești, cu care a avut două fiice: Gica și Nina; tanti Aristița, căsătorită cu cizmarul Ivan Bănățeanu, cu care a avut trei copii: Florica, Ion și Dalila).
Aceleași dificultăți le va întâmpina și Ion Iliescu după război, când mama sa s-a îmbolnăvit de tuberculoză și a fost internată într-un sanatoriu din Predeal (1946 – 1949), el fiind nevoit să aibă grijă de fratele său mai mic, Mihai.
O familie numeroasă
Pe lângă cele trei surori, Alexandru Iliescu a avut și un frate, Eftimie Iliescu, alias „Berbec”, zis „Nenicu” (n. 9 mai 1919, mun. Olteniţa, jud. Călăraşi – d. apr. 1983), de profesie curelar, membru PCdR din 1937, şef al Serviciului echipament din Direcţia aprovizionării şi gospodăririi din MAI – UM 0777 Bucureşti (anii 1950-1960).
A fost trecut în rezervă în 1963, cu gradul militar de locotenent colonel de Securitate. Ulterior, a fost numit director adjunct al Întreprinderii „Flamura roşie” din Bucureşti (anii 1960-1970).
În 1938, Alexandru Iliescu i-a făcut cunoștință cu tânărul utecist Nicolae Ceaușescu, recent eliberat din închisoare. Lui Eftimie, Alexandru i-a trasat sarcina de a-i procura o casă, unde acesta să locuiască cu Ceaușescu (noua „legătură superioară”).
Eftimie a închiriat o casă pe strada Oițelor, colț cu strada Radu Vodă, în apropierea podului Șerban Vodă, unde a locuit cu viitorul secretar general al PCR până în 1939. În această perioadă s-au cimentat relațiile personale și politice dintre familiile Iliescu și Ceaușescu. Eftimie Iliescu a fost căsătorit cu Julieta Iliescu (n. 21 aug. 1922, mun. Bucureşti), membră în PCdR din 1941.
Familia Iliescu și tribulațiile sale
Odată cu reintrarea României în război (10 noiembrie 1918), tânărul Alexandru Iliescu s-a înrolat voluntar în armată luptând până la terminarea Primei conflagraţii mondiale.
Statul român îl va recompensa pentru acest gest cu un teren gratuit/loc de casă în oraşul Oltenița, însă, din cauza condițiilor precare de trai nu și-a mai putut ridica imobilul mult visat, pe strada Heliade Rădulescu nr. 70. În anii 1930, acest teren va deveni grădina casei părintești, care nu era racordată la energie electrică și apă curentă, cât și locul favorit de joacă al lui Ion Iliescu.
La sfârșitul anilor 1920, Alexandru Iliescu s-a căsătorit cu Maria D. Toma din Oltenița, cu care a avut doi copii: Ion (n. 3 mart. 1930, mun. Oltenița, jud. Călărași) și Eugen „Genu” Iliescu (n. ian. 1932 – d. 1984). Nemaisuportând vexațiunile Siguranței, Maria l-a părăsit pe Alexandru în 1932, căsătorindu-se apoi cu un șofer, Ivănuș.
Ulterior, după decesul acestuia (cca. 1945-1946) se va recăsători cu un anume Serediuc (decedat înainte de 1990), care avea două fete (una dintre ele a murit într-un accident de mașină). În anii 1990, Maria D. Toma, mama naturală a lui Ion Iliescu, locuia pe strada Jimbolia nr. 83 A.
Bolșevici convinși în familia lui Iliescu
În decembrie 1931, Alexandru Iliescu a plecat la al V-lea Congres al PCdR de la Gorkovo. După încheierea lucrărilor forumului se va înscrie la Școala leninistă a Cominternului de la Moscova. Va reveni în țară abia în februarie 1937, evitând astfel „Marea Teroare” (prigoana declanșată de Stalin împotriva presupușilor dușmani infiltrați în rândurile PCUS).
Așadar, Ion Iliescu a fost abandonat de mama sa în 1932, fiind crescut de bunicii săi (Maria și Vasile Iliescu) la Olteniţa, acolo unde a şi absolvit şcoala primară.
După despărțirea soților Iliescu (1932), fratele său mai mic („Genu”) a rămas la București, în grija mamei, și va primi numele tatălui adoptiv, Ivănuș. Acesta a absolvit Politehnica din Bucureşti, lucrând apoi ca inginer la Institutul de Studii și Proiectări Energetice. A avut un băiat și o fiică din altă căsătorie: Milva Iliescu, absolventă a ASE, funcționară la Administrația Prezidențială (2001).
În 1984, anul în care a decedat din cauza unui infarct, „Genu” lucra pe un şantier de construcţie din Kirkuk, Irak (a fost repatriat în ţară într-un coşciug din zinc sigilat). La moartea lui Eugen Iliescu, de supărare, mama lui a rămas semi paralizată şi fără un ochi. Ea l-a acuzat pe Nicolae Ceauşescu de decesul fiului ei, susţinând că acesta l-ar fi asasinat, pe fondul rivalităţii politice cu Ion Iliescu.
Un bărbat și multe femei
În anul 1937, Alexandru Iliescu a cunoscut-o pe lenjereasa Maria Petru Iliescu, născută Bucur (n. 14 ian. 1912, Rozavlea, Vişeul de Sus, jud. Maramureş), membră în PCdR din 1939, cu care s-a căsătorit la sfârșitul acelui an și cu care a mai avut doi copii: Crişan Iliescu (n. dec. 1938 – d. 2005) și Mihai Iliescu, alintat „Mișa” (n. 1945, la scurtă vreme de la decesul tatălui său; a murit în 1997, de ciroză, dobândită în urma consumului excesiv de alcool).
În anii 1980-1990, Maria P. Iliescu a locuit pe şoseaua Colentina nr. 31, Bl. R 48, sc. 1, et. 1, ap. 8, sector 2.
Crişan Iliescu a absolvit Școala militară de ofițeri de la Sibiu, iar apoi, timp de câțiva ani, a fost încadrat ca ofițer de telecomunicații în Garnizoana București. Ulterior, în anii 1960-1980 a activat ca cercetător la Institutul de Studii Istorice şi Social-Politice de pe lângă CC al PCR.
Între 1990-1995, Crișan a lucrat la IRSOP, iar din 1995 până în 2001 la Ambasada României din Sofia, pe un post de consilier. Crișan a avut o fată și un băiat (Andrei Iliescu, care în anul 2001 lucra ca referent comercial la o firmă particulară, fiind, în paralel, student la Facultatea de Comerț Exterior și Marketing din cadrul Universității „Spiru Haret” din București).
Mezinul familiei, Mihai Iliescu, care știa șapte limbi străine, a avut o fiică, Norina Iliescu.
Ce au făcut în viață frații lui Ion Iliescu
Dintre cei 4 fraţi, Ion Iliescu este cel mai în vârstă şi singurul care mai este în viaţă (toţi fraţii lui Ion Iliescu au avut copii, cu excepţia sa; „Nina” nu a putut să aibă copii, întrucât a suferit trei sarcini toxice, iar ulterior cuplul nu şi-a mai pus problema reproducerii).
Maria din Rozavlea a mai avut trei frați și o soră: Gheorghe, Petre, Ion și Ileana (decedată în 2012, la 92 de ani).
În seara zilei de 5 iunie 1939, Alexandru Iliescu a fost arestat de Serviciul Poliţiei Sociale din Prefectura Poliţiei Capitalei, alături de celebrul fruntaș comunist Ilie Pintilie, Ovidiu Şandru și Ştrul Zighelboim. Cei patru activişti ai PCdR au fost arestaţi în timp ce dezbăteau aprins două documente programatice antifasciste într-o cârciumă bucureșteană de pe strada Grigore Alexandrescu nr. 73.
Procesul a fost judecat de Tribunalul Militar al Corpului II Armată București din Calea Plevnei nr. 139, în septembrie 1939, la una din înfățișări asistând Maria Iliescu și fiul ei, Ionel, care la acea vreme avea vârsta de 9 ani (Alexandru Iliescu va fi condamnat la 6 luni închisoare corecțională).
În decembrie 1939, Alexandru Iliescu a fost pus în libertate, beneficiind de un decret regal de amnistie, însă în vara anului următor va fi din nou arestat pentru a fi internat în Lagărul de la Miercurea Ciuc (de această dată fiind maltratat crunt).
Trimis la pușcărie pentru ideile comuniste antiromânești
După câteva săptămâni va fi transferat în Lagărul de la Caracal, iar în anul următor în Lagărul de internați politici de la Târgu-Jiu, de unde va fi pus în libertate abia în ziua de 24 august 1944.
Ion Iliescu l-a vizitat în câteva rânduri – „la vorbitor” – în timp ce era în detenție, fiind însoțit de bunica, mama, tanti Vergina sau de Elena Ceaușescu, care mergea adesea la soțul ei aflat în același lagăr cu Alexandru Iliescu.
De asemenea, în anul 1942, Maria Iliescu a fost cooptată ca responsabilă a resortului tehnic al CC al Apărării Patriotice din România, iar în anul următor a fost promovată secretară a Comitetului local Ilfov al Apărării Patriotice (organizație satelit a PCR, care avea rolul de ajutorare a deținuților politic), ceea ce a implicat intrarea în clandestinitate și procurarea unor acte false pe numele „Ecaterina Teodoru”.
Pe cale de consecință, Crișan a fost trimis la bunicii său din Oltenița, iar „Nelu” a fost încredințat, spre creștere, uneia dintre mătuși, tanti Vergina (sora lui Alexandru Iliescu), care, în timpul războiului i-a ținut loc de mamă, pe când mama sa adoptivă era urmărită de Siguranță. Tanti Vergina deținea o casă prăpădită în zona Abatorului.
Școlile lui Ion Iliescu
În primăvara anului 1942, Ion Iliescu, elev la Liceul industrial nr. 1 din strada Polizu, dimpreună cu tanti Vergina și o verișoară, au fost reținuți și anchetați de Siguranță timp de câteva ore pentru a divulga locul în care se ascundea Maria Iliescu și pe care, desigur, aceștia nu-l cunoșteau.
Reîntâlnirea cu mama sa, pe care n-o mai văzuse din 1942, s-a produs abia în primele luni ale anului 1944.
În anul 1948, Ion Iliescu a cunoscut-o pe Elena Iliescu-„Nina” (n. 4 mart. 1930, mun. București) din cartierul Crângași, cu care se va căsători pe 21 iulie 1951, la București (la nuntă a participat și „cinematografistul” Doru Segal).
„Nina”, membră de partid din 1955, a urmat cursurile Institutului de Chimie Tehnologică „Mendeleev” din Moscova (1949 – 1954).
După absolvire a fost repartizată ca inginer tehnolog la Institutul de Cercetări Metalurgice, unde va deține și funcția de secretară a organizației de partid pe institut (1957 – ?). Ulterior, Elena Iliescu va fi aleasă ca membră în Comitetul raional de partid „Gheorghe Gheorghiu-Dej” din București (1957 – ?).
„Nina” a mai avut o soră, „Mimi”, absolventă a Facultății de Construcții de drumuri și poduri din Leningrad, care în anii 1950-1960 a lucrat ca asistentă la Institutul de Căi Ferate.
Eftimie Iliescu, Alexandru Iliescu și fiul său, Eugen Iliescu, sunt înmormântați la Cimitirul „Reînvierea” din București, acolo unde, cel mai probabil, va fi înhumat și fostul președinte al României, iar „Mărioara”, mama naturală a lui „Nelu”, este înmormântată la Cimitirul Străulești.
P.S. - Iliescu a băut Coca Cola pe vremea când alți români nu știau ce e aia
- Ion Iliescu a văzut prima piesă de teatru în anul 1938, la Teatrul „Muncă și Voe Bună” din strada Uranus, unde s-a jucat „Omul cu mârțoaga”, în regia lui Ion Ciprian și actorul Grigore Vasiliu-Birlic în rol principal.
- În adolescență, Iliescu a urmat cursurile a patru licee: Liceul industrial nr. 1 din strada Polizu, Liceul „Barbu Delavrancea”, Liceul „Spiru Haret” și Liceul „Sfântul Sava”. La liceul din Polizu, Iliescu a fost coleg cu un elev care avea un nume identic, inclusiv inițiala tatălui (A.).
- Prima sticlă de „Coca Cola” a băut-o la Paris, la vârsta de 26 de ani.
- Iliescu a frecventat în mod asiduu Biblioteca Academiei Române în primii doi ani de studii la Politehnică (1948 – 1950).
- Iliescu a avut acces la apă potabilă curentă (racordată la canalizare) și energie electrică abia la vârsta de 15 ani.
- Nea Sandu, soțul Verginei, a avut o soră care era căsătorită cu fratele Mariei Tănase. Mătușa lui Iliescu și partenerul ei de viață mergeau des în vizită la acest frate, uneori găsind-o aici și pe celebra cântăreață de muzică populară.
Când a fost prima oară la mare
- A văzut prima dată marea în vara anului 1947, cu prilejul deplasării în Albania a Brigăzii „Vasile Roaită”. Brigada, condusă de ceferistul Vasile Mârza, era alcătuită din 100 de tineri care munceau voluntar pe șantierele de reconstrucție a infrastructurii rutiere albaneze.
- La Institutul Energetic de la Moscova (anii 1950) a fost coleg de grupă și bun prieten cu Li Peng, prim-ministru al R.P. Chineze (anii 1980-1990).
- Pe Yasser Arafat l-a cunoscut la un Congres al Uniunii Internaționale a Studenților, desfășurat la Praga în august 1956.
- Iliescu a vizitat-o în mai multe rânduri pe Veturia Goga la conacul de la Ciucea.
- Revista culturală „Orizont” de la Timișoara a apărut în timpul mandatului său de secretar cu propaganda al CJ Timiș al PCR (1971 – 1974).
- Potrivit unei interviu acordat de Maria D. Toma săptămânalului „Expres” (1993), la naștere, Alexandru Iliescu l-a luat în brațe pe Ionel, l-a ridicat și a spus: „Președinte de republică îl fac!”
