Fondul de rezervă, între Ciolacu și Bolojan. Cum a fost transformat bugetul de criză al României într-o armă politică a coaliției

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului sau Fondul de rezervă aflat la dispoziția primului-ministru, este noul câmp de luptă între PSD și PNL. Ilie Bolojan spune că PSD este supărat pentru că a tăiat accesul la banii din Fond.

Numai că lucrurile sunt ca de obicei, mult mai nuanțate, fiind un discurs politic umflat de moment. Specialiștii în finanțe consultați de EVZ descriu o altă realitate. Completată de realitatea politică din mandatele analizate: Florin Cîțu (2020-2021), Nicolae Ciucă (2021-2023), Marcel Ciolacu (2023-2025) și Ilie Bolojan (2025-prezent).

Fondul de rezervă, instrument legal

Fondul reprezintă un instrument financiar creat prin Legea finanțelor publice, gândit inițial ca o plasă de siguranță vitală pentru situații de urgență. Teoretic, acești bani ar trebui să acopere exclusiv cheltuieli neprevăzute care apar pe parcursul anului. Cum ar fi înlăturarea efectelor calamităților naturale, gestionarea crizelor sanitare majore sau intervențiile critice de interes național.

Totuși, în realitatea politică și administrativă a României, acest fond a suferit o transformare profundă. Devenind de facto un adevărat buget paralel, utilizat frecvent pentru stingerea crizelor politice interne, eludarea procedurilor parlamentare și recompensarea fidelității administrative a primarilor.

Moartea doctorului cuplului Ceaușescu. Cazul Abraham Schechter, medicul care știa prea mult

Locul din România unde, în acest moment, zăpada are cinci metri grosime

Constituirea acestui fond are loc anual, la momentul redactării și aprobării Legii bugetului de stat în Parlament, când o sumă specifică este blocată într-un cont distinct administrat de Ministerul Finanțelor. Deci este aprobat de Parlament.

Pe parcursul anului, însă, fondul este frecvent și masiv suplimentat prin virări de credite, mai ales în trimestrele trei și patru. Momentul în care guvernul retrage fondurile necheltuite de ministere pentru proiecte de investiții.

Banii se alocă prin HG

Modul de cheltuire și aprobare este extrem de atractiv pentru decidenți, deoarece se realizează exclusiv prin Hotărâre de Guvern. Această procedură administrativă rapidă ocolește dezbaterile, amendamentele și controlul Parlamentului. Oferind prim-ministrului puterea discreționară de a transfera imediat banii în conturile altor ministere sau ale autorităților publice locale.

O analiză obiectivă a modului în care a fost gestionat acest instrument financiar în ultimii ani trebuie să pornească de la o realitate politică fundamentală. Deciziile au fost luate, validate și susținute în cadrul unei alianțe solide de guvernare.

Adică de premierul din ultimele patru guverne, PNL (Florin Cîțu, Nicolae Ciucă, Ilie Bolojan) sau PSD (Marcel Ciolacu), asistat de ministrul de Finanțe, PSD sau PNL. 

Responsabilitatea PSD-PNL

Întreaga perioadă recentă a fost dominată de coaliția PNL-PSD, ceea ce înseamnă că responsabilitatea pentru transformarea fondului de rezervă într-un instrument de clientelism politic este una asumată și comună.

Ambele mari partide au beneficiat din plin de flexibilitatea acestui mecanism pentru a-și finanța primarii, pentru a masca incapacitatea de a atrage fonduri europene și pentru a menține liniștea internă în coaliție, validând tacit un mod de operare la limita spiritului legii.

Mandatul lui Florin Cîțu

Utilizarea discreționară a acestor bani publici este perfect vizibilă în mandatele ultimilor patru prim-miniștri, începând cu perioada guvernării lui Florin Cîțu. În mandatul său, fondul de rezervă a fost utilizat asumat ca o armă strategică în competiția internă de partid pentru șefia liberalilor.

Într-un moment de ruptură a guvernării, premierul liberal de atunci a alocat rapid peste un miliard de lei către administrațiile locale, direcționând sumele masiv și asimetric către primarii partidului său și ai UDMR, lăsând opoziția practic fără finanțare. Acea mișcare a demonstrat fără echivoc modul în care fondul de criză a devenit o monedă de schimb pentru negocierea loialităților politice la firul ierbii.

Sursa: Facebook/ Florin Cîțu

Pe parcursul anului, prin virări de credite și rectificări, fondul a fost umflat la aproximativ 5-7 miliarde de lei. Miniștrii de finanțe care au girat aceste operațiuni au fost exclusiv liberali: Alexandru Nazare în prima parte a anului, urmat de însuși Florin Cîțu ca interimar, și ulterior Dan Vîlceanu.

Sub semnătura lui Vîlceanu, considerat omul de încredere al premierului, s-a aprobat acea alocare controversată de peste un miliard de lei direcționată aproape exclusiv către primarii PNL și UDMR, o mutare decisivă în câștigarea alegerilor interne din partid și un prim semnal al politizării absolute a fondului.

Nicolae Ciucă, alocări matematice

Sub mandatul premierului Nicolae Ciucă, strategia s-a rafinat pentru a deservi direct interesele noii coaliții PNL-PSD și pentru a asigura stabilitatea executivului. Confruntat cu multiple crize suprapuse, guvernul a alocat fonduri uriașe, de ordinul miliardelor de lei. Atât pentru subvenționarea energiei, cât și pentru susținerea autorităților locale. Distribuția sumelor către teritoriu la final de an a urmat însă un algoritm politic matematic și strict.

Liniștea majorității parlamentare a fost garantată prin împărțirea echitabilă a banilor din fondul de rezervă între președinții de consilii județene și primarii ambelor partide aflate la putere, evitând astfel orice tensiune internă prin consens financiar susținut din bani publici.

Nicolae Ciucă. Sursă foto: Facebook

Deși premierul era de la PNL, Ministerul Finanțelor a fost preluat de Adrian Câciu, reprezentantul PSD. Această colaborare a dus alocările din Fondul de Rezervă la un nivel superior, depășind pragul de 10-12 miliarde de lei anual prin multiple suplimentări. Adrian Câciu a fost arhitectul financiar care a fundamentat Hotărârile de Guvern prin care banii au fost distribuiți matematic, pentru a asigura liniștea baronilor locali din ambele partide.

Marcel Ciolacu, explozie de proporții

Transformarea fondului de rezervă a atins proporții istorice în timpul mandatului lui Marcel Ciolacu, când acest instrument a înlocuit aproape complet funcția fundamentală a Parlamentului.

Evitând procedurile clasice și dezbaterile publice, premierul social-democrat a refuzat să mai prezinte tradiționalele rectificări bugetare în legislativ, preferând să modifice legea prin Ordonanță de Urgență pentru a drena fondurile ministerelor direct în rezerva guvernului. Prin această metodă, el a împărțit prin semnătură proprie zeci de miliarde de lei. Pentru a stinge greve din sănătate și educație. Pentru a susține plata pensiilor și pentru a inunda cu bani primăriile în preajma unui super-an electoral. Mascând în același timp un deficit bugetar real alarmant.

În această perioadă, Ministerul Finanțelor a fost condus de Marcel Boloș, reprezentantul PNL. Împreună, tandemul PSD (premier) – PNL (ministru de finanțe) a dus fondul de la alocări de câteva miliarde la sume colosale ce au depășit 30-35 de miliarde de lei pe an.

Marcel Ciolacu/ Sursa foto captură ecran

Anulând practic rectificările bugetare prin Parlament, Marcel Boloș a redactat și avizat Ordonanțele de Urgență prin care banii ministerelor erau mutați în fondul premierului Ciolacu. Acesta din urmă i-a cheltuit discreționar pentru a stinge proteste sindicale, a acoperi găuri la pensii și a pompa fonduri electorale către teritoriu.

A fost demonstrația supremă a responsabilității comune PNL-PSD: un buget național guvernat prin derogări, unde liberalii asigurau cadrul legal excepțional, iar social-democrații dirijau cheltuielile strategice..

Ilie Bolojan, auster cu alții

În contrast absolut cu predecesorii săi, mandatul fulgerător al lui Ilie Bolojan a început sub un stindard al austerității rigide. Premierul refuzând public să folosească fondul de rezervă pentru a sprijini financiar primarii din provincie. Sau pentru a acoperi nevoi sociale stringente, cum au fost ajutoarele tăiate pentru mame și copii cu dizabilități.

Totuși, această imagine de administrator inflexibil a fost complet distrusă de o mișcare politică contradictorie: decizia brutală de a aloca 1,5 miliarde de lei exclusiv către Bucureștiul condus de liberalul Ciprian Ciucu. Cu semnătura ministrul de Finanțe, liberalul Alexandru Nazare.

Această excepție uriașă, făcută prin același fond de rezervă pe care îl declarase închis, a avut scopul de a securiza calcule politice pe partea dreaptă a eșichierului. Dar a reprezentat și un dublu standard cinic care a revoltat partenerii sociali și a oferit PSD-ului argument pentru contracararea idei de “jaful în cămară”.

Ilie Bolojan. Sursa: Inquam Photos/ Octav Ganea

Fondul de rezervă, armă politică

Acuzațiile principale aduse în spațiul public și de către instituțiile de control vizează tocmai deturnarea gravă a scopului legal al acestui fond. Eliminarea oricărei forme de transparență în retragerea banilor.

De la o plasă de siguranță pentru dezastre naturale, Fondul de Rezervă a devenit o gaură neagră bugetară prin care se scurg anual zeci de miliarde de lei fără dezbatere parlamentară. Favorizând clientelismul, dezechilibrele macroeconomice și un model profund nociv de a face politică.

Responsabilitatea rămâne însă una de sistem, asumată în comun de coaliția care a guvernat țara și care a demonstrat că, indiferent de ideologie, accesul discreționar la bugetul statului este cel mai puternic liant politic.