Social
Școala românească, în colaps financiar. Clădiri fără autorizație, iar profesorii părăsesc sistemul
Profesor. Sursa foto: Freepik
Din cuprinsul articolului
Ministerul Educației, Curtea de Conturi și INS conturează aceeași imagine: sistemul de educație se confruntă cu investiții insuficiente, școli neautorizate și un exod constant al profesorilor către alte domenii. România intră într-o zonă critică pentru viitorul copiilor.
Starea reală a infrastructurii: școli fără autorizație, clădiri în risc
Conform celor mai recente evaluări ale Ministerului Educației, un procent ridicat dintre unitățile de învățământ funcționează fără autorizație ISU sau fără autorizație sanitară. Problemele sunt concentrate în special în mediul rural, unde multe școli funcționează în clădiri vechi, neremodernate și cu instalații depășite.
Rapoartele arată că deficitul de investiții în infrastructura școlară s-a acumulat în două decenii. Mii de clădiri au nevoie de consolidări, de modernizarea instalațiilor electrice, de reparații la acoperiș sau de igienizări. Lipsesc laboratoarele funcționale, iar sălile de clasă sunt, în multe situații, sub standardele cerute.
Sursa foto: Primaria Oradea
Ministerul Educației a transmis în rapoartele sale că aceste deficiențe sunt rezultatul „subfinanțării cronice a sistemului”, precum și al lipsei unor investiții coerente în rețelele școlare din micile localități. În unele cazuri, administrațiile locale nu au dispus de resurse pentru modernizări. În altele, proiectele finalizate s-au împotmolit din cauza birocrației.
Curtea de Conturi confirmă aceeași realitate. În auditul pe 2023–2024, instituția arată că investițiile promise în infrastructura școlară au avut o rată scăzută de implementare. Mai multe programe derulate prin autoritățile locale au întârzieri sau au fost blocate. Curtea subliniază existența unor „deficiențe majore în planificarea și monitorizarea investițiilor din educație”, ceea ce explică întârzierile masive în refacerea clădirilor.
Problema nu este doar una de confort, ci una care afectează direct siguranța elevilor. Școli care funcționează fără aviz ISU sau în clădiri vechi cresc riscul incidentelor, ceea ce Ministerul însuși a recunoscut în raportul național de evaluare a infrastructurii.
Banii sunt insuficienți. Subfinanțarea educației cronice
Deși legislația prevede alocarea a minimum 6% din PIB pentru învățământ, această țintă nu a fost atinsă în niciun an. Raportul Curții de Conturi arată clar că nivelul mediu al cheltuielilor publice pentru educație rămâne printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană.
Consecințele sunt vizibile în toate palierele: infrastructură degradată, lipsa manualelor digitale, laboratoare insuficient echipate, salarizare necompetitivă, proiecte întârziate și dificultăți în implementarea programelor compensatorii.
Ministerul Educației arată în raport că bugetele locale, folosite pentru reparații și întreținere, sunt adesea insuficiente. Aceeași instituție atrage atenția că multe școli depind de proiecte externe — fonduri europene sau granturi — pentru modernizări. Aceste programe implică proceduri greoaie, motiv pentru care implementarea durează ani.
Profesorii părăsesc sistemul, iar criza de personal se agravează
INS confirmă o tendință îngrijorătoare. Tot mai mulți profesori migrează către alte domenii, unde salariile sunt mai mari, iar condițiile de muncă sunt percepute ca fiind mai stabile. În rapoartele referitoare la forța de muncă, instituția arată că domeniul educației pierde anual mii de specialiști către sectoare precum IT, retailul specializat, HR, training corporativ sau chiar către munca în străinătate.
Ministerul Educației recunoaște în documentele oficiale că se confruntă cu un deficit acut de profesori titulari, în special în matematică, fizică, chimie, biologie, limbi străine, educație tehnologică și educație timpurie. O parte dintre posturi sunt acoperite prin suplinitori, uneori fără experiență suficientă, iar fluctuația personalului este ridicată.
Majorările salariale operate în ultimii ani au redus doar parțial migrația, însă nu au rezolvat problema de fond. Curtea de Conturi atrage atenția că măsurile de salarizare au fost implementate fără o evaluare completă a impactului pe termen lung, ceea ce complică planificarea bugetară.
Tot Curtea de Conturi remarcă faptul că planurile de dezvoltare profesională sunt aplicate neuniform, iar programele de formare continuă nu reușesc să acopere necesarul real. Pe lângă salarii, presiunea birocratică, lipsa dotărilor și volumul mare de muncă administrativă sunt motive importante invocate de cadrele didactice când aleg să părăsească sistemul.
Impactul asupra elevilor: decalaje, abandon și performanțe tot mai slabe
Toate aceste deficiențe ajung, mai devreme sau mai târziu, la elevi. În rapoartele sale, Ministerul Educației notează că rata abandonului școlar rămâne ridicată, în special în zonele rurale. Accesul la resurse educaționale moderne este inegal, iar diferențele dintre mediul urban și rural sunt vizibile în toate evaluările naționale.
Performanțele elevilor la testele internaționale sunt, de asemenea, influențate de lipsa condițiilor adecvate și de fluctuația cadrelor didactice. Curtea de Conturi subliniază că absența investițiilor în laboratoare și echipamente limitează aplicarea unor metode moderne de predare.
Elevii care învață în școli fără avize, în clădiri vechi sau în săli supraaglomerate au rezultate semnificativ mai slabe decât colegii lor din școli modernizate. Educația rămâne fragmentată, iar calitatea depinde în mare măsură de locul în care se află elevul.
