Într-un editorial, pe Reporter Virtual, Laurenţiu Ciocăzanu se întreabă cât vor mai continua înjurăturile, înţepăturile, mojiciile sau mârlănismele la adresa Elenei Udrea. Jurnalistul remarcă, "din politică şi din presă", că "cei mai înverşunaţi adversari nu îi sunt bărbaţii, ci femeile, şi nu din tabăra puterii, ci a opoziţiei!".
"Nu-i mai pun la socoteală pe Victor Ponta şi pe oamenii Varanului; pentru ei, Udrea e vinovat de serviciu şi sac de box ideal dată fiind alura liderei PMP, dar şi trecutul său romanţat. Sigur, dacă soţiile, iubitele, amantele sau prietenele lor ar fi luate la bastoane în aceeaşi manieră bădărană, nu le-ar conveni…", scrie Laurenţiu Ciocăzanu, pe Reporter Virtual.
"A devenit o modă ca Elena Udrea să fie bârfită. Ba că-i blondă sau cu bust, ba c-o vrea Traian Băsescu la mâna lui politică, ba că are afaceri transpartinice sau că n-ar duce-o mintea suficient încât să pretindă un rol pe scena publică. O fi sau n-o fi aşa, zău dacă mă interesează. Ce-mi pasă mie, personal, e dacă pledează pentru o societate mai normală la cap sau pentru întoarcerea în epoca Năstase-Putin-Ponta-Iliescu", subliniază jurnalistul.
Laurenţiu Ciocăzanu îşi exprimă regretul că "hormonii au ajuns să conteze atât de mult în judecata celor care erau cândva “băsişti adevăraţi”. El remarcă că este foarte simplu "să dai vina pe Udrea, pe simpatiile prezidenţiale sau pe aroganţa de sine! Şi ce fericiţi pot fi cei din tabăra lui Victor Ponta! Acest prim-ministru TV are toate motivele să stea pe cai mari. Poate ajunge să călărească potent multă prostime, căci îl ajută teribil frustrările sexi ale opoziţiei. Cu toate nenorocirile sale, premierul-numitor comun al baronilor PSD are toate şansele să readucă România în epoca Năstase-Iliescu".
El avertizează că din păcate "opoziţia e ocupată de cum s-o desfiinţeze pe Elena Udrea, iar presa independentă îşi numără zilele" până când va simţi presiunea cizmei oligarhe. "Toţi cei care mai cârtim azi, inclusiv doamnele supărate pe destinul fatal al Elenei Udrea, vom avea dreptul să sărim în gol către hăul tăcerii. Nici măcar paraşuta nu ne va mai ajuta…", scrie în final, Laurenţiu Ciocăzanu.
Recomandările noastre
