Europa nu va putea soluţiona problema libiană. Mai corect, nu o va soluţiona, o va face mai dificilă. Asta-i Europa…

Până când nu va fi sigură de câştigul ei, va prefera negocierile, la masă, iar pe teren, confruntările.

La fel cum a făcut în procesul de la Geneva pentru Siria…

Restul sunt vorbe goale, reuniuni fără sfârşit şi declaraţii care să amăgească opinia publică mondială.

***

De ce era nevoie urgent în Libia? De încetarea focului…

O încetare a focului atât pentru a opri vărsarea de sânge, cât şi pentru a opri extinderea “seniorului războiului” Haftar.

Ce au făcut la Berlin? Au făcut ca armistiţiul să fie uitat, l-au decalat şi au amintit părţilor aflate în conflict de embargoul asupra armelor. Vigilenţii!

Mai mult, au scris în documentul oficial că se doreşte crearea “într-un viitor apropiat a unui guvern unic şi unit”, care, încet, încet, va distruge legitimitatea guvernului de la Tripoli pe care Naţiunile Unite îl consideră legitim.

Ca şi cum nu ar fi de ajuns că l-au susţinut pe Haftar să devină un actor cu reprezentare internaţională, au lansat un apel destul de ambiguu pentru ambele părţi pentru “a pune capăt acţiunilor militare.”

Adică au ridicat din sprâncene şi faţă de Turcia…

Turcia va rămâne indiferentă?

Bineînţeles că nu.

***

De fapt, în acest moment…Nu problema libiană… Ci “problema noastră europeană”, ale cărei principale linii se retrasează.

Nu ştiu dacă vă amintiţi titlul articolului meu din 14 octombrie 2019: “Europa… acum periculoasă”. Spuneam în acel articol că

Europa a rămas în afara axei diplomatice pe care Turcia a creat-o între Washington şi Moscova.

Pe deasupra şi rana Brexit… Dificultăţi în a rezista în Mediterana de Est… Şi destrămarea planurilor de 40 de ani în nordul Siriei…

Toate acestea îi enervează pe europeni.

Bine, şi ce se va întâmpla?

În orice situaţie, Europa, în secret sau în mod deschis, va adopta o poziţie contrară Turciei…

***

Conferinţa de la Berlin şi show-ul pregătit la repezeală de Angela Merkel reprezintă continuarea acestei situaţii despre care am vorbit.

Să nu uităm, suntem în pragul neocolonialismului.

Europa doreşte să reînvie teritoriile de interes din Magreb şi Africa.

Este posibil ca Turcia să aibă de suferit. Europa ne va râde în faţă şi va face ceea ce ştie.

(Articol de Haşmet Babaoğlu – Traducere RADOR)