„Ultimul complot Erdogan – ISIS contra kurzilor” este titlul unui editorial publicat pe blogul lui Saladdin Ahmed şi preluat de Jerusalem Post. Deşi trădează evidente simpatii faţă de kurzi, am decis să publicăm ample fragmente din textul profesorului în filosofie politică, deţinător al unui doctorat la Ottawa, pentru că face o serie de dezvăluiri şi de conexiuni spectaculoase cu privire la scena politică din Orientul Mijlociu.

Pe 24 august, islamiști sprijiniți de turci au pătruns în Jarablus fără să întâmpine nici o rezistență din partea ISIS. Pretextul Turciei era alungarea ISIS din Jarablus, însă toate indiciile arătau că invazia militară era de fapt îndreptată împotriva kurzilor sirieni.

Toate conspirațiile lui Erdogan împotriva kurzilor din Siria și sud-estul Turciei încep cu un atac terorist, presupus a aparține ISIS, care însă, din motive misterioase, tace din gură și nici nu își asumă responsabilitatea, nici nu o neagă.

De câte ori are loc un atac terorist asupra civililor kurzi din Turcia, poți paria că un plan al Ankarei tocmai a început să se deruleze.

Iată care este scenariul, de data aceasta: pe 20 august, o nuntă kurdă dintr-un oraș turc de frontieră a fost atacată, iar oficialii turci ne-au informat că atacatorul era un membru ISIS. ISIS nu a reacționat, nici într-un fel, nici în altul, la această afirmație, la fel ca și în cazul atacurilor teroriste din trecut din Turcia, pentru care ISIS a fost acuzată.

Cu toate acestea, ultranaționaliști purtând steaguri turcești și strigând „Allah u Akbar” i-au atacat pe kurzii care participau la funeraliile în cadrul cărora își îngropau zecile de victime, multe dintre ele, copii.

Evenimentele au continuat, urmând același model ca și în cazul altor atacuri teroriste asupra kurzilor, pentru care Ankara a învinovățit ISIS.

În ciuda tot mai numeroaselor dovezi privind sprijinul pentru și colaborarea cu ISIS, Erdogan ar vrea să credem că ultima intervenție militară turcă din Siria a fost lansată cu scopul expres de a izgoni ISIS din Jarablus.

Este evident că pregătirile pentru invazie nu au fost făcute în câteva zile. În afara celor zece tancuri turcești și a forțelor speciale, care au participat la invazie, în operaţiune au fost implicați alți 5000 de turkmeni și islamiști arabi.

Adevărata problemă este că, în ciuda a ceea ce i s-a spus lui Joe Biden, invazia nu are nimic de-a face cu alungarea ISIS din Jarablus. Mai degrabă, scopul Ankarei a fost să-i protejeze pe islamiști, inclusiv ISIS, de Unitățile de Apărare Populară (YPG) și de Unitățile de Femei pentru Apărare (YPJ) ale kurzilor.

De la eliberarea Manbij, YPG, YPJ și aliații lor din Forțele Democrate Siriene au înaintat rapid către Jarablus, acesta fiind motivul exact pentru care turcii au decis să se pună în mișcare.

Turcia a avut mai bine de doi ani la dispoziție pentru a „alunga” ISIS. Atunci de ce abia acum Erdogan a ales să reacționeze la „amenințarea” ISIS? În plus, nu este straniu că ISIS s-a retras din Jarablus fără luptă, permițându-le (altor) islamiști sprijiniți de turci că obțină controlul orașului, la numai câteva ore de la începutul operațiunii? ISIS nu s-a retras niciodată din nici o localitate ocupată, fără a opune o rezistență înverșunată.

Încă o dată, semnele indică faptul că invazia din Siria a fost o altă manifestare a alianței strategice dintre Turcia și ISIS, care înșală lumea.

În mod repetat, regimul Erdogan i-a avertizat pe kurzi să nu înainteze spre Jarablus și chiar a numit Eufratul „o linie roșie”, după ce kurzii au eliberat Kobane, în ciuda sprijinului acordat de Erdogan ISIS în luptele pentru oraș.

Este foarte grăitor că Erdogan a ales să-și numească intervenția „Scutul Eufratului”; ISIS s-a consolidat pe malul de vest al Eufratului vreme de mai bine de doi ani și kurzii se pregăteau să schimbe această situație.

Pentru a înrăutăți lucrurile, Biden, înșelat de o altă manevră a turcilor, nu a ezitat să respingă sprijinirea kurzilor aflați pe malul de vest al Eufratului, în ciuda faptului că aceste forțe au fost numite în repetate rânduri „cel mai bun aliat terestru” în lupta împotriva ISIS.

Turcia s-a străduit să-și extindă alianțele în regiune, inclusiv cu țări precum Rusia și Iran. Între timp, recenta agresiune a lui Assad la Hassaka (un atac al forțelor Damascului care a provocat zeci de morți în zonele controlate de kurzi) și declarațiile prietenoase ale Ankarei la adresa Damascului semnalează că Assad este și el inclus în noul cerc de încredere al Turciei.

Dacă există ceva ce Turcia, Siria, Iranul și Irakul au fost întotdeauna de acord, este ostilitatea lor totală față de orice politică de suveranitate a kurzilor.