Rușii și chinezii fumează acum pipa păcii.

I s-a spus ”Conflictul Daman” și rămâne una dintre confruntările violente din epoca Războiului Rece. Este vorba de conflictul sino-rus de pe Insula Damanski, din martie 1969. Din fericire, războiul a fost evitat între cele două puteri comuniste, dar ecourile lui continuă să aibă un impact enorm geopolitic.

Se spune că acest conflict a contribuit atît la dispariția URSS, cât și la creșterea puterii Chinei. Chiar dacă acum Beijingul și Moscova se bucură de relații cordiale, temerile că va curge din nou sînge rus și chinez pe fluviul Ussuri, din pricina insulei Damanski, persistă, potrivit nationalinterest.org.

Chiar dacă există tot mai multe proiecte comune de petrol și gaze, cu noi poduri feroviare și autostrăzi care leagă cele două țări și exerciții militare care reunesc militarii ruși și chinezi, rămân o serie de îndoieli.

De ce continuă să provoace atîtea emoții această dispută istorică și tensiunile de frontieră? În primul rînd, pentru că presa rusă continuă să amintească sângerosul episod.

Practic, în timpul ocupației Chinei de catre Japonia, Rusia a profitat și a pus stapînire pe un mare număr de insule pe partea chineză a fluviilor Amur și Ussuri.

În 1964, a apărut problema insulelor disputate de pe fluviul Amur (Tarabarov, Bolishoy Ussuriysk) şi insula Bolishoi de pe fluviul Argun, când a fost elaborat un nou proiect de acord privind frontiera. documentul a rămas nesemnat din cauza dezacordurilor între părţi. China insista asupra recunoaşterii de către URSS a existenţei teritoriilor contestate, iar URSS îşi dorea recunoaşterea status-quo-ului acestor insule. În anul 1969, au izbucnit o serie de conflicte armate de-a lungul frontierei sino-sovietice, cea mai gravă ciocnire fiind conflictul militar pe insula Damanski, care în urma prăbuşirii URSS, a fost cedată Chinei.

Rușii și chinezii fumează acum pipa păcii. Ce i-ar face să intre și mâine într-un război

Trei sute de soldați chinezi au pătruns pe insulă în noaptea de 2 martie și au deschis focul asupra grănicerilor ruși, ucigându-i.

Presa rusă de azi amintește că mareșalul chinez Lin Biao, comandantul districtului militar Shenyang, a generat planul de atac în ianuarie 1969 sub numele de cod „Retribution”. Scopul operațiunii chineze a fost pur și simplu „eliminarea” unui grup de grăniceri ruși, iar planul de luptă a fost aprobat chiar de Mao Zedong.

Tot presa rusă, care citează rapoarte medicale, dezvăluie atrocitățile chinezilor, susținând că „grănicerii] au fost lichidați brutal, cu baionete și cu focuri de la mică distanță”. Conform rapoarrelor, 32 de grăniceri sovietici au pierit în acea zi, împreună cu câteva sute de soldați chinezi, în luptele care au urmat.

Aceste articole nu intenționează să stârnească iritarea Moscovei și a Beijingului într-un moment în care cele două mari puteri fumează pipa păcii. Conflictul violent dintre Beijing și Moscova a fost mult mai mult excepția decât regula ultimilor 500 ani de interacțiune. Iar relațiile Rusia-China au fost pe o traiectorie constantă, ascendentă cel puțin în ultimele trei decenii.