Rusia mută exporturile de grâu spre Oceanul Arctic. Marea Neagră devine tot mai riscantă
- Iulia Moise
- 1 noiembrie 2026, 18:07
cargo China / sursa foto: dreamstime.com
- Murmansk, noua poartă de export a cerealelor rusești
- Exporturile de grâu au scăzut cu aproape 38% în trei luni
- Porturile baltice preiau o parte din transporturile pierdute în sud
- Fermierii ruși sunt afectați de prăbușirea prețurilor
- Ucraina plătește mai mult pentru exporturile de cereale
- România și portul Constanța câștigă importanță în comerțul regional
- Transporturile prin Arctica nu rezolvă criza exporturilor
Rusia a început să transporte grâu prin portul arctic Murmansk, după ce atacurile ucrainene asupra infrastructurii portuare și navelor comerciale au complicat exporturile prin Marea Neagră, potrivit Financial Times.
Schimbarea rutelor comerciale vine într-un moment dificil pentru agricultura rusă: exporturile de grâu au scăzut cu 38% în perioada iulie-septembrie 2026, deși recolta a fost mai bună decât în anul precedent.
Noua rută, aflată la mii de kilometri de principalele regiuni agricole din sudul Rusiei, ar putea permite Moscovei să mențină o parte din livrările către piețele internaționale.
Transportul cerealelor prin nord implică însă costuri logistice mai mari, iar efectele sunt resimțite atât de producătorii ruși, cât și de cei ucraineni. În acest context, portul Constanța își consolidează rolul de punct important pentru comerțul regional cu cereale.
Murmansk, noua poartă de export a cerealelor rusești
Portul Murmansk, situat în nord-vestul Rusiei, în apropierea graniței cu Norvegia, este folosit în mod experimental pentru transportul cerealelor către piețele internaționale. Un cargou a început să încarce aici 29.500 de tone de grâu, într-o operațiune destinată cumpărătorilor din Africa de Nord. Nava urmează să ajungă la Casablanca, în Maroc, potrivit informațiilor publicate de Financial Times și Reuters.
Pentru realizarea transportului, autoritățile au adaptat instalații portuare utilizate în mod obișnuit pentru manipularea îngrășămintelor. Operațiunea arată că Rusia încearcă să găsească soluții logistice în afara bazinului Mării Negre, unde atacurile asupra infrastructurii și transportului maritim au afectat semnificativ activitatea comercială.
Alegerea portului Murmansk are și o semnificație istorică. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, acesta a fost unul dintre punctele importante prin care convoaiele aliate transportau armament și provizii către Uniunea Sovietică. Acum, aceeași ieșire maritimă nordică este readusă în atenție pentru exporturile agricole.
Exporturile de grâu au scăzut cu aproape 38% în trei luni
Datele companiei ruse de transport feroviar Rusagrotrans, citate de agenția Interfax, indică o reducere de aproximativ 37,5% a exporturilor de grâu în perioada iulie-septembrie 2026. Rusia a livrat aproximativ 7 milioane de tone, comparativ cu 11,3 milioane de tone în intervalul similar din 2025.
Scăderea s-a produs în condițiile unei recolte mai bune decât în anul precedent. Printre principalii cumpărători ai grâului rusesc în perioada analizată s-au numărat Egiptul, Azerbaidjanul, Kazahstanul, Nigeria, Kenya și Bangladesh.
Problemele sunt vizibile și în costurile transportului. Potrivit datelor Fastmarkets, tarifele maritime pentru unele rute din Marea Neagră au crescut de peste două ori de la jumătatea lunii iulie.
În aceste condiții, exportatorii trebuie să suporte cheltuieli suplimentare pentru asigurarea și transportul mărfurilor. Redirecționarea cerealelor către nord presupune și transportul lor pe distanțe foarte mari, în special pe calea ferată, înainte de încărcarea în nave.
Porturile baltice preiau o parte din transporturile pierdute în sud
Murmansk nu este singura alternativă analizată de Moscova. Rusia a redirecționat deja volume importante de cereale către porturile de la Marea Baltică, unde au fost adaptate inclusiv terminale utilizate anterior pentru alte categorii de mărfuri.
Potrivit datelor Fastmarkets, transporturile de cereale prin porturile baltice au ajuns la aproximativ 1,35 milioane de tone în septembrie, față de 340.000 de tone în august. În același timp, livrările prin porturile rusești de la Marea Neagră au coborât de la aproximativ 1,54 milioane de tone în august la numai 280.000 de tone în septembrie.
Schimbarea arată cât de mult s-au modificat fluxurile comerciale într-un interval scurt. Totuși, infrastructura din nord nu poate înlocui integral capacitățile portuare din sud, iar transportul pe distanțe mai lungi limitează rentabilitatea exporturilor.
Fermierii ruși sunt afectați de prăbușirea prețurilor
Problemele logistice se reflectă direct în veniturile agricultorilor, în special în sudul Rusiei, unde producătorii beneficiau în mod tradițional de apropierea porturilor de export.
Costurile suplimentare de transport reduc prețul pe care exportatorii îl pot oferi pentru cereale. În consecință, unii fermieri ajung să vândă grâul sub costurile de producție.
Andrei Sizov, directorul companiei de consultanță agricolă SovEcon, a explicat pentru Financial Times că prețurile interne au scăzut puternic în august și septembrie, recuperând ulterior doar o parte din pierderi.
Situația este importantă și pentru următorul sezon agricol. Fermierii au nevoie de venituri pentru plata salariilor, rambursarea creditelor și achiziționarea semințelor. Dacă nu dispun de suficiente resurse financiare, suprafețele însămânțate în toamna acestui an ar putea fi reduse, cu posibile consecințe asupra recoltei din 2027.
Ucraina plătește mai mult pentru exporturile de cereale
Perturbarea transporturilor prin Marea Neagră afectează și agricultura ucraineană. Atacurile asupra infrastructurii portuare au determinat exportatorii să folosească mai intens rutele alternative prin Dunăre, România și alte state europene.
Taras Vîsoțki, oficial în cadrul Ministerului ucrainean al Agriculturii, a declarat că aceste variante de transport pot prelua doar aproximativ 45-50% din exporturile agricole obișnuite.

cereale . Sursa foto: Arhivă EvZ
În plus, devierea transporturilor adaugă aproximativ 50 de dolari la costul logistic pentru fiecare tonă de cereale. Transportul feroviar și rutier, precum și utilizarea rutelor dunărene, nu pot compensa integral capacitatea porturilor maritime ucrainene.
Potrivit Asociației Ucrainene a Cerealelor, dificultățile logistice afectează competitivitatea produselor agricole și reduc veniturile producătorilor.
România și portul Constanța câștigă importanță în comerțul regional
Schimbarea rutelor de export are efecte directe asupra României, care a devenit un punct important de tranzit pentru cerealele ucrainene.
Datele Autorității Portuare Constanța, citate de publicațiile internaționale de specialitate, arată că prin port au fost tranzitate aproximativ 1,03 milioane de tone de cereale ucrainene în primele nouă luni din 2026. Volumul este de peste trei ori mai mare decât cel de 321.000 de tone înregistrat în aceeași perioadă din 2025.
În total, exporturile de cereale prin Portul Constanța au ajuns la 15,8 milioane de tone în intervalul ianuarie-septembrie, în creștere cu 7% față de primele nouă luni ale anului trecut.
Pentru operatorii portuari și companiile de transport, creșterea volumelor poate însemna mai multă activitate. În schimb, fermierii români trebuie să țină cont de concurența regională și de evoluția prețurilor cerealelor pe piețele internaționale.
Capacitatea rutelor alternative rămâne însă dependentă de condițiile de navigație pe Dunăre, infrastructura feroviară și securitatea transportului maritim.
Transporturile prin Arctica nu rezolvă criza exporturilor
Rusia încearcă să își diversifice rutele comerciale pentru a menține livrările către clienții internaționali, însă transportul prin Murmansk este, deocamdată, o operațiune experimentală. Costurile ridicate și distanțele mari până la principalele regiuni agricole limitează posibilitatea extinderii rapide a acestei variante.
În paralel, Ucraina continuă să caute soluții pentru exporturile sale, iar România rămâne un punct important în rețeaua regională de transport al cerealelor.
Evoluția comerțului cu grâu în următoarele luni va depinde în mare măsură de securitatea navigației în Marea Neagră, de capacitatea infrastructurii alternative și de posibilitatea agricultorilor din cele două țări de a finanța următorul sezon de producție.