Românii nu pot cere prin lege salarii mai mari, sporuri sau vouchere. Decizia CCR
- Bianca Ion
- 11 septembrie 2026, 20:27
CCR. Sursa foto: INQUAM/Octav Ganea
Curtea Constituțională a stabilit, printr-o hotărâre publicată joi în Monitorul Oficial, că interdicția privind inițiativele legislative cetățenești în materie fiscală nu se limitează la taxe, impozite și contribuții. CCR a inclus în această categorie și măsurile care produc un impact major asupra bugetului de stat, după ce a analizat un proiect susținut de 153.532 de cetățeni din 12 județe și promovat de sindicatele din învățământ.
Decizia Curții Constituționale lărgește interpretarea noțiunii de „probleme fiscale” prevăzută de Constituție și stabilește că inițiativele cetățenești nu pot viza nici măsuri care presupun creșteri substanțiale ale cheltuielilor publice.
Analiza CCR a pornit de la inițiativa legislativă depusă la începutul anului de sindicatele din educație, proiect care prevedea, printre altele, majorări salariale, acordarea unor prime de instalare, reintroducerea unor burse, plata mai rapidă a unor sume câștigate în instanță și modificări privind voucherele de vacanță.
Ce spune Constituția despre inițiativele cetățenești
Dreptul de inițiativă legislativă nu aparține exclusiv parlamentarilor și Guvernului. Constituția le permite și cetățenilor să propună proiecte de lege, însă numai dacă sunt respectate anumite condiții.
O inițiativă are nevoie de susținerea a cel puțin 100.000 de cetățeni cu drept de vot, proveniți din minimum un sfert dintre județele țării. În fiecare dintre aceste județe trebuie strânse cel puțin 5.000 de semnături.
Există însă și domenii în care cetățenii nu pot iniția legi. Constituția exclude problemele fiscale, cele cu caracter internațional, amnistia și grațierea.
Problema analizată de Curte a fost cât de larg trebuie înțeleasă noțiunea de „probleme fiscale”.
Ce au cerut sindicatele din învățământ
Inițiativa analizată de CCR a fost depusă în Camera Deputaților de sindicatele din educație, prin liderii Simion Hăncescu, de la FSLI, și Marius Nistor, de la FSE Spiru Haret.
Proiectul urmărea creșterea unor venituri pentru personalul din educație, acordarea unor burse și plata mai rapidă a sumelor obținute de angajați în urma unor hotărâri judecătorești.
„Măsurile care lovesc crunt educația și cercetarea din România au la bază date pur contabile și nu țin cont de realitate, de posibilitățile reale ale sistemului de a face față unor asemenea schimbări și de opiniile specialiștilor în științele educației”, au afirmat inițiatorii proiectului de lege.
Inițiatorii au criticat măsurile de reducere a cheltuielilor introduse anterior în sistemul educațional.
„măsurile de 'eficientizare' pe care Guvernul le aplică în domeniul învățământului vor avea un cost mult mai mare pe termen mediu și lung, afectând direct calitatea educației și statutul profesional și social al angajaților din învățământ și viitorul beneficiarilor primari”.

Curtea Constituțională. Sursa foto: Facebook
Cum a interpretat CCR noțiunea de „probleme fiscale”
Judecătorii Curții Constituționale s-au reunit în plen pe 15 iulie și au constatat că proiectul îndeplinea condițiile referitoare la numărul de susținători. Curtea a trecut apoi la analiza restricției constituționale privind problemele fiscale și a arătat că sintagma are nevoie de o interpretare mai largă decât simpla referire la taxe și impozite.
În motivarea hotărârii, CCR a pornit inclusiv de la sensul noțiunii de fisc:
„În acest sens, procedând la interpretarea sensului normei juridice prin analiza gramaticală a textului acesteia, Curtea consideră ca fiind relevantă definiția înscrisă în Dicționarul explicativ al limbii române (Academia Română — Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan — Al. Rosetti”, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2016): „fiscul” este „instrument administrativ al statului, reglementat prin norme juridice, care stabilește și administrează impozitele și taxele ce se cuvin statului de la contribuabili; instituție a administrației de stat care se ocupă cu stabilirea, încasarea, urmărirea silită și administrarea impozitelor și taxelor cuvenite statului”.
Curtea a continuat:
„Ca atare, „problemele fiscale” ar putea fi cele care vizează impozitele, taxele și contribuțiile către bugetul de stat”.
Judecătorii au arătat însă că Guvernul este autoritatea care elaborează proiectul bugetului și gestionează resursele financiare ale statului.
„Curtea reține că (...) prin intermediul bugetului public național, statul exercită un control permanent asupra constituirii, repartizării și utilizării fondurilor publice, iar Guvernul este singura autoritate care, în temeiul art. 138 alin. (2) din Legea fundamentală, are competența constituțională de a elabora proiectul bugetului de stat și de a gestiona resursele financiare ale țării. Ca atare, Guvernul deține imaginea de ansamblu a economiei, fiind singurul organ al statului care deține mecanismele și datele necesare pentru a evalua resursele financiare reale ale țării și a asigura buna funcționare a serviciilor publice”
În aceeași argumentație, CCR a arătat că: (...) cheltuielile publice trebuie să fie previzionate în deplină cunoștință de cauză în bugetul de stat, pentru a putea fi acoperite în mod cert în cursul anului bugetar”.
CCR: interdicția nu privește doar taxele și impozitele
Curtea a stabilit astfel că limita impusă inițiativelor cetățenești trebuie să includă și proiectele cu impact major asupra bugetului.
„Având în vedere aceste considerente de principiu, Curtea constată că excluderea „problemelor fiscale” din posibilitatea de reglementare pe calea inițiativei legislative cetățenești nu poate avea în vedere doar stabilirea de taxe și impozite stricto sensu, ci trebuie să privească și acele elemente care au un impact major asupra bugetului de stat și care nu vizează concepția viitoare cu privire la formarea acestuia, ci sunt preconizate a fi aplicate în interiorul execuției bugetare curente, cum ar fi, de exemplu, acordarea unor sporuri sau a unor sume fixe de la bugetul de stat. Aceasta întrucât cetățenii nu pot avea o privire de ansamblu nici asupra veniturilor și nici asupra cheltuielilor bugetare pentru a putea evalua în mod obiectiv sustenabilitatea unor astfel de măsuri, astfel încât o creștere majoră a cheltuielilor publice implică, în mod necesar, și o creștere a fiscalității, respectiv a taxelor și impozitelor percepute de stat pentru acoperirea cheltuielilor publice. Or, rațiunea principală a interdicției stabilite de art. 74 alin. (2) din Constituție este tocmai protejarea echilibrului bugetar și a stabilității macroeconomice a statului.
Argumentele sunt cuprinse în Hotărârea CCR nr. 1 din 15 iulie 2026, publicată joi în Monitorul Oficial.
Ce măsuri au fost respinse de CCR
În proiectul sindicatelor se regăseau mai multe modificări despre care Curtea a stabilit că intră în categoria măsurilor cu impact asupra politicii fiscal-bugetare. Una dintre propuneri prevedea raportarea unor sporuri din învățământul preuniversitar la norma didactică de predare-învățare-evaluare, în locul numărului mediu de ore lucrătoare.
O altă măsură presupunea o majorare cu 10% a salariului de bază pentru personalul didactic plătit cu ora și care desfășoară, în același timp, activități de management al clasei. Proiectul mai prevedea o primă de instalare echivalentă cu trei salarii de bază pentru cadrele didactice titulare care lucrează în unități de învățământ aflate în zone defavorizate sau izolate.
În privința burselor, inițiatorii cereau raportarea acestora la salariul net al unui profesor debutant, și nu la salariul minim pe economie. Tot aici erau prevăzute reintroducerea burselor de excelență olimpică I și internațională, precum și acordarea burselor pentru românii de pretutindeni pe tot parcursul anului calendaristic.
O altă măsură viza plata mai rapidă, la pensionare, a două salarii pentru cadrele didactice și de cercetare din instituțiile de învățământ superior de stat. Proiectul prevedea și abrogarea dispozițiilor referitoare la compensarea muncii suplimentare și a muncii prestate în zilele de repaus doar prin acordarea de timp liber.
În cazul voucherelor de vacanță, inițiativa propunea folosirea „salariului de bază net cuvenit funcției de bază”, în locul „salariului net cuvenit funcției de bază”, drept reper pentru acordarea beneficiului personalului din educație.
Sindicatele mai cereau ca Guvernul să achite într-o singură tranșă sumele câștigate prin hotărâri judecătorești de angajații sistemului de învățământ.
De ce au fost considerate măsuri fiscale
Curtea a arătat că toate propunerile analizate ar fi dus la majorarea semnificativă a bugetului destinat educației sau la reintroducerea unor facilități fiscale.
„Curtea observă că toate acestea sunt măsuri care presupun majorarea substanțială a bugetului de stat alocat educației pe anul în curs și reintroducerea unor facilități fiscale abrogate. Aceste măsuri țin de politica fiscal-bugetară a statului, care integrează o normă cu caracter fiscal”, conform CCR.
Judecătorii au concluzionat că astfel de modificări influențează direct structura veniturilor și cheltuielilor statului.
„Toate aceste măsuri implică decizii complexe, care afectează veniturile și cheltuielile publice la nivel național, care modifică direct mecanismele de impunere și structura cheltuielilor statului, respectiv a bugetului de stat pe anul în curs, astfel încât sunt reglementări cu caracter fiscal”, au mai considerat judecătorii.