De mai mulţi ani, drumul Bucureşti-Găgeşti şi retur, practicat la două săptămîni o dată, îmi dă prilejul unei secțiuni nu numai prin realităţile obişnuite, dar şi prin cele mai deosebite, cum ar fi, de exemplu, campaniile electorale.

Campaniile electorale pentru locale, dominate de fantezia candidaților de prin sate și orășele, mi-au oferit o materie bogată pentru cărțile de proză satirică.

Ultima călătorie prin realități,  întreprinsă la finele săptămînii recente, mi-a dat posibilitatea de a mă documenta, fără să-mi propun asta explicit, pentru un  articol cu tema:

Campania pentru europarlamentare văzută dinspre afișe.

Duminică, 25 mai 2014, vor avea loc alegerile europarlamentare.

Pentru unele formaţiuni – PNL, PMP, Forţa Civică – miza scrutinului apare ca deosebit de însemnată.

De rezultat depinde şefia partidului (PNL) sau supravieţuirea formaţiunii (PMP şi Forţa Civică).

Deopotrivă reporter şi analist, am remarcat, pe drum,  următoarele:

1) Faţă de alte campanii, cea pentru europarlamentarele din acest an nu sare în ochi prin afişele electorale.

În sate, afişele lipsesc cu desăvîrşire. La oraşe, ele n-au bogăţia şi agresivitatea din alte campanii.

Campionul împînzirii cu afişe ael PSD, Marian Oprişan e anul acesta mai potolit.

Judecînd după mania Partidului-Stat de a ne agresa cu prezenţa, unii ar concluziona că baronii locali se pregătesc să-i tragă clapa lui Victor Ponta.

Nici vorbă.

PSD are un interes major ca românii să nu vină la vot. În condiţiile unei prezenţe slabe, îşi va spune cuvîntul reţeaua clientelară a PSD, de scoatere a turmei la vot, gata să pună ştampila acolo unde-i spune primarul.

2) Chiar dacă nu la proporţiile din alţi ani, campania PSD se definește prin înlocuirea fanteziei, a inteligenței, cu deșănțata, grețoasa risipă de bani, să vadă Populimea că e un Partid al ciocoilor.

Panourile PSD sînt uriaşe, plasate pe Drumul European, în culori țipătoare, de ţoapă devenită naşă.

Ca de obicei, Partidul-Stat vrea să ne vîre-n ochi adevărul că e putred de bogat, că, la o adică, ne cumpără cu vot cu tot.

3) Panourile PSD frizează absurdul. În zona Afumaţi, Ştefăneşti, Voluntari, fîşiile  de cearşafuri nupțile, atîrnate deasupra drumurilor fără petele de sînge ale dezvirginării,  ne-o înfăţişează pe Gabriela Firea recomandînsu-ne s-o votăm pe Ecaterina Andronescu!

Şi ea, Ecaterina Andronescu, PSD-ista care era convinsă că e suficient de cunoscută ca să n-aibă nevoie de recomandarea debutantei Gabriela Firea!

4) Sloganului patriotard Mîndri că sîntem români, uşor de citit Mîndri că ne jegmănesc baronii PSD! i se adaugă, pe toate panourile, portretul gigant  al lui Victor Ponta.

Rar mi-a fost dat să văd în postdecembrism un asemenea  Cult al Personalităţii, cu atît mai absurd, cu cît cel pictat pe toate suprafețele e un puradel politic.

Pe bulevardul principal al Buzăului, figura iresponsabilului vesel e plantată din metru-n metru.

O pădure de Victor Ponta, deşi, din cîte ştim, la europarlamentare candidează nevasta lui Victor Ponta şi nu Victor Ponta.

Întîlnim astfel o manevră aparte: Candidaţii PSD nu există. Există în schimb Partidul. Şi nici Partidul nu prea există. Există Victor Ponta!

5) Într-o ordine, după frecvenţa afişelor: PSD, PNL, PDL.

PMP există doar în Bucureşti şi aici doar pe unele străzi.

6) Campania cea mai adecvată scrutinului e a PDL.

Pe de o parte pentru că PDL e singurul partid care nu mizează pe Cultul Liderului, pe de alta, pentru că PDL are pe listă vedete precum: Teodor Stolojan, Monica Macovei.

7) În chip surprinzător, în materie de cantitate, PNL întrece PDL, concurent serios PSD-ul, chiar dacă fără bogăţia arogantă a acestuia.

Deşi n-are vedete, PNL cultivă candidaţi.

7) Cel mai interesant afiş e al Forţei Civice:

Schimbă-i cu Forţa!

Eu zic să-i schimbăm și cu binișorul.

Numai să-i schimbăm!