Uite, mie nu-mi plac partidele pescărești. Stai pe mal cu undița înarmată cu momeală și pândești. Pândești prostul care ia momeala. Apoi, hăț! Tragi de undiță în sus și vezi viața zbătându-se în cârlig. Și te gândești la saramură, mămăligă și ardei iute. Nu mă dau în vânt nici după partidele vânătorești. Mergi cu gașca, purtând pușca pe umăr. Să le vii de hac porcilor. Și te întorci cu un iepuraș în mână.
Autor: Ion Adam
Partidele de fotbal înnebunesc lumea. Dai cu piciorul în minge. Dar și cu capul. N-ai voie să pui mâna, că asta înseamnă hoție. În schimb, în partidele de volei și handbal se folosește doar mâna. La tras. Și cine trage mai des și mai tare câștigă. Câștigă de le rămâne și urmașilor. Goluri. Cele mai bizare mi se par partidele de rugby. E un joc total. La grămadă, nu importă unde îți bagi nasul principalu- i împinsul. Și se folosesc și membrele superioare și cele inferioare. Că dacă nuți ajunge mâna, îți bagi piciorul. Și tot așa, până termini fuga după mingea aia zăludă ce o ia la dreapta când tu te chitești pe stânga și invers. Dar cel mai dizgrațios este când asiști la partide politice. În partidele politice toți sunt mari și tari și se invită unii pe alții să tragă cizmele. Jucătorii din partidele politice pândesc, merg în gașcă, pun mâna, își dau șuturi, aleargă unii la stânga, alții la dreapta și puțini rămân la centru. Centru stânga sau centru dreapta, după cum bate vântul. Vânt de fasole sau varză acră, sau mazăre. Unele partide politice nu sunt doar istorice, ci și odihnitoare pentru că pare că se joacă. Joacă pe pereți precum caii verzi. Așa joacă partidele. „Tot pe loc, pe loc, pe loc,/ Să răsară busuioc,/Să pară că-s tinerele/ Pârâindu-le blazoanele”.
Recomandările noastre
