România a intrat în UE, dar nu și-a valorificat pe deplin șansele. Ce i-a împins pe români să plece

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

La două decenii de la aderarea României la Uniunea Europeană, fostul negociator-șef Vasile Pușcaș identifică una dintre cele mai importante probleme ale parcursului european al țării: lipsa unei strategii de dezvoltare care să transforme avantajele apartenenței la UE în oportunități concrete pentru cetățeni.

În opinia sa, plecarea românilor în alte state membre nu poate fi separată de modul în care autoritățile au gestionat integrarea europeană.

Într-un interviu acordat News.ro la 10 octombrie 2026, profesorul universitar susține că România a valorificat doar aproximativ 20%-30% din oportunitățile generate de aderare.

El consideră că o parte dintre beneficiile integrării au ajuns să fie accesate de români în alte țări europene, unde aceștia au găsit condiții de viață și perspective profesionale mai apropiate de așteptările lor.

Micul semn de circulație cu o istorie neagră în spate

Cel mai mare pericol la zborul cu avionul. Puțini se gândesc la asta

Vasile Pușcaș: Lipsa unei strategii a contribuit la plecarea românilor

Fostul negociator-șef al României cu Uniunea Europeană în perioada 2000-2004 consideră că principala problemă nu a fost lipsa oportunităților oferite de statutul de membru, ci incapacitatea autorităților de a construi un plan coerent prin care acestea să producă efecte durabile în societate.

Pușcaș afirmă că guvernele României nu au adoptat o strategie postaderare care să stabilească obiective clare pentru integrarea europeană. În viziunea sa, apartenența la UE ar fi trebuit să însemne mai mult decât participarea reprezentanților români la instituțiile europene sau accesul la finanțări comunitare.

Obiectivul ar fi trebuit să fie aplicarea politicilor europene în România, prin reforme, investiții și măsuri care să contribuie la dezvoltarea economică și la creșterea nivelului de trai.

„Nu gândirea strategică a lipsit în România, ci voința ca aceasta să fie folosită în beneficiul întregii societăți românești”, afirmă fostul negociator-șef, referindu-se la eșecul repetat al inițiativelor de construire a unui proiect de țară.

Trei milioane de români trăiau în alte state UE la începutul lui 2024

Dimensiunea mobilității românilor poate fi înțeleasă și prin datele publicate de Eurostat. La 1 ianuarie 2024, aproximativ trei milioane de cetățeni români locuiau într-un alt stat membru al Uniunii Europene. Ei reprezentau circa 22% din totalul celor aproximativ 14 milioane de cetățeni ai UE care trăiau într-o altă țară membră decât cea a cărei cetățenie o dețineau.

Românii formau astfel cel mai numeros grup de cetățeni europeni rezidenți în alt stat membru, înaintea italienilor și polonezilor, potrivit publicației statistice europene Demography of Europe – 2025. Datele descriu situația de la începutul anului 2024 și nu trebuie confundate cu numărul total al românilor plecați din țară de la aderarea din 2007.

Libertatea de circulație este unul dintre drepturile fundamentale asociate cetățeniei europene. Prin urmare, mutarea românilor în alte state membre nu reprezintă, în sine, un eșec al integrării. Problema semnalată de Pușcaș privește însă motivele pentru care numeroși cetățeni au ales să își construiască viitorul în afara țării și capacitatea României de a le oferi alternative viabile acasă.

Pușcaș: Fondurile europene nu înseamnă doar bani atrași

O altă critică formulată de Vasile Pușcaș vizează modul în care autoritățile au abordat finanțările europene în primii ani de după aderare.

Euro. Sursa foto: AI

Potrivit acestuia, accentul a fost pus mult timp pe absorbția banilor, nu pe utilizarea lor în cadrul unor politici publice coerente. Cu alte cuvinte, obiectivul nu ar fi trebuit să fie doar atragerea fondurilor în buget, ci transformarea acestora în infrastructură, servicii publice și investiții capabile să susțină dezvoltarea pe termen lung.

Fostul negociator-șef apreciază că, în ultimii ani, s-a conturat mai clar rolul finanțărilor europene în dezvoltarea infrastructurii de transport și a celei sociale. El evidențiază și contribuția investițiilor finanțate din bugetul european la realizarea unor proiecte de interes public.

Această distincție este importantă pentru evaluarea celor două decenii de apartenență la UE: valoarea fondurilor atrase reprezintă un indicator financiar, în timp ce efectele asupra economiei și calității vieții depind de proiectele finanțate și de modul în care acestea sunt implementate.

Zona euro, un posibil proiect de țară

În analiza sa, Pușcaș consideră că intrarea României în zona euro ar putea deveni un obiectiv strategic național. El avertizează însă că atingerea acestuia presupune mai întâi corectarea dezechilibrelor economice și financiare.

euro / sursa foto: arhiva EVZ

Fostul negociator-șef estimează că România ar avea nevoie de aproximativ un deceniu pentru a-și consolida fundamentele economice și pentru a se pregăti pentru adoptarea monedei unice. Acesta este un orizont de timp avansat de Pușcaș, nu un calendar oficial de aderare.

În opinia sa, un asemenea obiectiv ar trebui să fie asumat de instituțiile statului și urmărit indiferent de schimbările politice. Fără continuitate în politicile publice, reformele riscă să fie fragmentate, iar oportunitățile economice să nu producă toate efectele posibile.

Problema nu este doar economică, ci și instituțională

Critica fostului negociator-șef se extinde asupra modului în care România își exercită rolul în Uniunea Europeană. El consideră că prezența reprezentanților români în instituțiile europene nu este suficientă pentru a demonstra o integrare deplină.

În viziunea sa, România trebuie să participe mai activ la definirea și aplicarea politicilor europene, pornind de la obiective naționale clare. Aceasta presupune capacitate administrativă, expertiză, coordonare între instituții și continuitate în luarea deciziilor.

Pușcaș susține, de asemenea, că întârzierea aderării la spațiul Schengen a generat costuri pentru operatorii economici români. El consideră că oportunitățile nevalorificate ale integrării pot avea consecințe financiare directe, nu doar efecte politice sau simbolice.

Ce rămâne după 20 de ani de apartenență la UE

La 20 de ani de la aderare, analiza lui Vasile Pușcaș pune în centrul dezbaterii diferența dintre apartenența formală la Uniunea Europeană și integrarea efectivă a României în mecanismele sale economice și politice.

Datele Eurostat confirmă amploarea mobilității cetățenilor români în interiorul Uniunii, în timp ce fostul negociator-șef atrage atenția asupra responsabilității autorităților de a crea condiții pentru dezvoltarea societății românești.

Concluzia sa este că integrarea europeană trebuie evaluată nu doar prin fondurile atrase sau prin participarea la instituțiile comunitare, ci și prin oportunitățile create pentru cetățeni în propria țară. Transformarea acestui obiectiv într-o strategie coerentă rămâne una dintre principalele provocări ale României.