REVOLTĂ LA GROAPA Aurei Ion: "Dumnezeu s-o ierte și să-i pedepsească pe criminali!"

Jalea s-a îmbinat cu indignarea la mormântul Aurei Ion, studenta care a devenit celebră post-mortem. Necunoscuţi veniţi din toate colţurile Bucureştiului şi chiar din provincie au ţinut să o conducă pe ultimul drum pe tânăra de 23 de ani care a murit, luni, într-un accident aviatic.

În cartierul Ghencea, în apropierea Cimitirului Militar 3, e forfotă mare, la prânz. Tineri şi vârstnici deopotrivă aşteaptă în staţiile de autobuz cu buchete de flori "cu număr par". Drumul spre cimitir e presărat de poliţie militară. După o zi şi o noapte în care sute de oameni i-au adus un ultim omagiu la capela de la marginea Bucureştiului, Aura Ion, tânăra care şi-a pierdut viaţa încercând să o salveze pe a altora, urmează să fie înmormântată cu onoruri militare. Singurul ministru de la înmormântare În jurul orei 11.30, se pun la punct ultimele detalii ale funeraliilor. Pe platoul din faţa capelei, militarii din Regimentul de gardă sunt aliniaţi ca la paradă, acompaniaţi de fanfară. De cealaltă parte, iau poziţia de drepţi studenţii seriei V, anul V, ai Institutului Medico-Militar. În jurul orei 12.00, ministrul Apărării, Mircea Duşa, îşi ocupă locul în mulţime. La apariţia lui Argentin Todea, săteanul care i-a găsit primul pe răniți, toată presa se precipită. "Să terminăm cu televiziunile", face un apel la decenţă cel care nu se consideră "salvator" şi care a venit pe banii lui la înmormântarea tinerei pe care a încercat să o salveze: "Am venit doar ca să transmit familiei condoleanţe". Sicriul e scos afară şi militarii aduc arma în poziţie regulamentară de salut. Slujba e oficiată de un sobor de patru preoţi militari. În linia întâi stau părinţii şi cei trei fraţi. Cu părul prins într- o eşarfă neagră, sora cea mare strânge la piept poza Aurei. Lacrimile îi îngheaţă pe obraz. La auzul fanfarei, mulţimea e cuprinsă de emoţie. "Mi se face pielea de găină", spune o bătrână care a schimbat un tramvai şi un autobuz ca să vină până aici. "Plâng cum deschid televizorul. Toţi sunt vinovaţi", decretează doamna Ana. Prin mulţime îşi face loc o femeie la vreo 50 de ani, venită tocmai de lângă Cluj, aproape de locul tragediei. "Cunosc zona şi, vă zic, din sat până în locul în care i-au găsit se ajunge într-o oră şi jumătate. Ştiţi ce-aş vrea, să-i plimb şi eu cu avionul pe acolo, pe ceaţă, pe cei care fumează pipă în birouri", e mânioasă femeia. „Visa la o iubire ca-n povești” După „veşnica pomenire”, sublocotenent Simona Bălăşescu, e invitată de preot să rostească un mesaj, în calitate de reprezentantă a studenţilor de la Institutul Medico-Militar şi Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”. „Aura şi-ar fi dorit discreţie, dar nu putem să nu îi aducem un omagiu celei care a făcut sacrificiul suprem”, îşi începe discursul. Complexitatea, setea de cunoaștere şi dorinţa de „o iubire ca-n poveşti” sunt trăsături care au definit-o cel mai bine pe cea care ţinuse să înveţe pe viu medicina, în nenumărate misiuni de voluntariat.