Evenimentul istoric
Retragerea trupelor sovietice din România din 1958. Misterul unei decizii care a schimbat relația Bucureștiului cu Moscova
Sursa foto: Wikipedia
Din cuprinsul articolului
Retragerea trupelor sovietice din România, desfășurată în vara anului 1958, rămâne unul dintre cele mai importante episoade ale istoriei comunismului românesc. A fost o victorie diplomatică a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej sau o decizie calculată a Kremlinului, luată din interese strategice, militare și propagandistice? Răspunsul definitiv rămâne un mister, pentru că documentele-cheie din arhivele sovietice nu sunt complet accesibile.
În iunie 1958, România se afla încă ferm în lagărul socialist, sub conducerea Partidului Muncitoresc Român și în cadrul sistemului de securitate dominat de URSS. Cu toate acestea, retragerea trupelor sovietice a creat imaginea unei Românii comuniste capabile să obțină, treptat, o marjă mai mare de autonomie față de Moscova.
Evenimentul este cu atât mai semnificativ cu cât prezența militară sovietică în România fusese justificată după război prin necesitatea menținerii legăturilor cu zona sovietică de ocupație din Austria. După Tratatul de Stat cu Austria, semnat de URSS în 1955, această justificare devenea tot mai fragilă. Mai ales prin crearea Tratatului de la Varșovia, care oferea Moscovei un nou cadru politic și militar pentru menținerea controlului asupra statelor din blocul estic.
Nicolae Ceauşescu, C. Agiu şi alţii, veniţi în întâmpinarea trupelor sovietice la intrarea în Bucureşti. (30.08.1944) sursa: IICCMER
Retragerea trupelor sovietice, un eveniment istoric cu multe zone de umbră
Istoricul Florin Constantiniu observa că retragerea trupelor sovietice din România este frustrantă pentru cercetător tocmai pentru că, deși există indicii că documentele decisive se află în arhive, acestea nu sunt pe deplin accesibile. Fără stenogramele complete ale deciziilor de la Kremlin, motivația reală a conducerii sovietice nu poate fi reconstituită în întregime.
Din acest motiv, istoriografia a oscilat între două mari interpretări.
Prima pune accentul pe abilitatea lui Gheorghiu-Dej și pe capacitatea conducerii de la București de a-l convinge pe Nikita Hrușciov că retragerea trupelor ar servi „prieteniei” româno-sovietice.
A doua interpretare vede decizia ca rezultat al intereselor sovietice: destinderea relațiilor cu Occidentul după crizele din 1956, reducerea poverii bugetului militar și repoziționarea strategiei militare sovietice într-o epocă în care rachetele balistice deveneau tot mai importante.
Gheorghe Gheorghiu Dej și Nikita Hrușciov, Nicolae Ceaușescu Sursa foto: Wikipedia
Mitul vânătorii. L-a convins Gheorghiu-Dej pe Hrușciov?
Una dintre cele mai cunoscute versiuni vine din memoriile lui Silviu Brucan. Potrivit acesteia, Gheorghiu-Dej l-ar fi convins pe Hrușciov, la o vânătoare de urși bine organizată și udată cu alcool, că retragerea Armatei Sovietice din România ar fi în interesul ambelor părți.
Povestea este spectaculoasă, dar tocmai de aceea trebuie privită cu prudență. Istoricul Florin Constantiniu o tratează mai degrabă ca pe o legendă politică decât ca pe o explicație solidă. În fond, deciziile militare ale URSS nu se luau la o masă de vânătoare, oricât de abil ar fi fost liderul român sau oricât de favorabil ar fi fost contextul personal al unei discuții.
Adevărata problemă este alta: cât de mult a contat inițiativa românească și cât de mult a fost totul rezultatul unui calcul sovietic deja format?
Inițiativa românească din 1955
Documentele arată că problema retragerii trupelor sovietice fusese ridicată de partea română încă din 1955. În discuțiile din Biroul Politic al CC al PMR din aprilie 1956, Miron Constantinescu a amintit că, în august 1955, Gheorghiu-Dej fusese desemnat să discute cu Hrușciov această temă, dar sarcina i-a fost transferată lui Emil Bodnăraș.
Acest detaliu este important. El arată că Bucureștiul nu a așteptat pasiv decizia Moscovei, dar și că Gheorghiu-Dej a evitat să-și asume direct riscul politic al unei asemenea propuneri. Într-un sistem comunist în care liderii locali depindeau de încrederea Kremlinului, o solicitare privind plecarea trupelor sovietice putea fi interpretată drept lipsă de loialitate.
Critica lui Chișinevschi
În aprilie 1956, Iosif Chișinevschi a criticat dur modul în care conducerea PMR ridicase problema retragerii trupelor sovietice, sugerând că fusese o decizie pripită. Gheorghiu-Dej a reacționat printr-o notă marginală în care a insistat că nu fusese vorba despre o „cerere”, ci despre o „consultare”.
Această nuanță spune foarte mult. Gheorghiu-Dej voia să păstreze subiectul în zona ambiguității diplomatice: suficient de prezent pentru a fi luat în calcul de Moscova, dar nu atât de apăsat încât să-i pună în pericol poziția în partid și relația cu URSS.
Gheorghe Gheorghiu –Dej, Chivu Stoica, M. Constantinescu, Chişinevschi Iosif pe banca ministerială la prima sesiune a Marii Adunări Naţionale aleasă pe baza noii Constituţii a R.P.R. în alegerile de la 30 nov. 1952. (23.01.1953). sursa: IICCMER
Documentul decisiv: scrisoarea lui Hrușciov din 17 aprilie 1958
Momentul de cotitură a venit la 17 aprilie 1958, când Nikita Hrușciov a transmis Comitetului Central al PMR o scrisoare privind staționarea trupelor sovietice pe teritoriul României. Documentul, păstrat și publicat în colecțiile Parallel History Project, arată că Moscova își formula decizia în limbajul consultării între partide comuniste, dar direcția era limpede: trupele sovietice nu mai erau considerate necesare în România.
Hrușciov invoca mai multe argumente: schimbarea situației internaționale, politica de destindere, întărirea armatei române și faptul că prezența trupelor sovietice era folosită de propaganda occidentală împotriva URSS și a Republicii Populare Române. Potrivit scrisorii, retragerea ar fi devenit o dovadă concretă a politicii de pace a lagărului socialist.
Cu alte cuvinte, Kremlinul transforma o retragere militară într-un instrument propagandistic. URSS putea spune Occidentului: noi retragem trupe dintr-un stat aliat; voi ce faceți cu bazele și trupele voastre?
Protocolul din 1 aprilie 1958: documentul care păstrează misterul
Un document esențial este hotărârea Prezidiului CC al PCUS din 1 aprilie 1958. Potrivit istoricului Florin Constantiniu, documentul arată că propunerile Ministerului Apărării și ale Ministerului Afacerilor Externe al URSS privind trupele sovietice din România nu au fost acceptate de conducerea politică supremă sovietică. Secretariatul CC urma să pregătească, pe baza discuțiilor din Prezidiu, un proiect de scrisoare către PMR.
Aici se află unul dintre marile mistere. Nu știm ce propuseseră exact Ministerul Apărării și Ministerul de Externe sovietic. Nu știm dacă aceste instituții doreau menținerea trupelor, o retragere parțială sau o altă formulă de prezență militară. Știm doar că punctul de vedere al Prezidiului CC al PCUS a prevalat.
Această lipsă documentară împiedică o concluzie definitivă. Ea sugerează însă că decizia nu a fost simplă și că în interiorul mecanismului sovietic au existat divergențe.
Cum s-a făcut retragerea trupelor sovietice
După schimbul de scrisori și aprobările politice, retragerea a fost pusă în aplicare în vara anului 1958.
La 24 mai 1958, în cadrul Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Varșovia, desfășurat la Moscova, a fost aprobat acordul privind retragerea trupelor sovietice din România. La 21 iunie 1958, Consiliul de Miniștri al Republicii Populare Române a emis o hotărâre pentru aplicarea acordului.
Cercetările menționează constituirea unei comisii mixte româno-sovietice pentru supravegherea procesului, precum și organizarea unor trenuri de evacuare între 15 iunie și 13 august 1958, prin puncte de frontieră precum Ungheni-Iași, Reni-Galați și Curtici-Lokoshaza.
De ce a acceptat Moscova retragerea
Explicația cea mai solidă este una compozită. Nu a existat probabil un singur motiv, ci o convergență de interese.
În primul rând, România nu mai avea aceeași importanță militară directă pentru URSS ca în primii ani postbelici. Din punct de vedere geostrategic, retragerea nu afecta decisiv securitatea sovietică, deoarece România era înconjurată în mare parte de state socialiste sau de spații controlate de alianța comunistă.
Un studiu privind retragerea notează că doar o parte mai redusă a frontierei române era cu un stat din afara Tratatului de la Varșovia, restul fiind frontieră cu URSS, Ungaria, Bulgaria sau Marea Neagră.
URSS dorea să facă un gest de destindere
În al doilea rând, URSS avea nevoie de un gest de destindere după reprimarea revoluției ungare din 1956 și după deteriorarea imaginii sale internaționale. Retragerea trupelor din România putea fi prezentată ca dovadă că Moscova nu urmărea ocuparea permanentă a statelor aliate, ci respectarea suveranității lor în cadrul „familiei socialiste”.
În al treilea rând, regimul de la București dovedise, în criza maghiară din 1956, că rămâne loial Moscovei. România nu era percepută ca un stat comunist nesigur, iar conducerea sovietică putea considera că PMR era suficient de stabil pentru a controla țara fără prezență militară directă.
În fine, trebuie luată în calcul și reorganizarea strategică sovietică.
Rachetele și regândirea strategiei
La sfârșitul anilor ’50, URSS investea tot mai mult în rachete, tehnică nucleară și repoziționarea forțelor sale, iar menținerea unor trupe terestre în România nu mai avea aceeași valoare militară ca în perioada imediat postbelică.
Retragerea trupelor sovietice din România nu poate fi explicată printr-o singură scenă spectaculoasă, fie ea și o vânătoare cu Hrușciov și Gheorghiu-Dej. A fost rezultatul unei combinații de factori: inițiativa prudentă a Bucureștiului, loialitatea demonstrată de regimul român în momente de criză, interesele propagandistice ale URSS, schimbarea doctrinei militare sovietice și contextul internațional al Războiului Rece.
Cine a contat
A fost Gheorghiu-Dej abil? Da. A decis el singur retragerea? Nu.
A fost Moscova generoasă? Nici atât. Kremlinul a plecat din România pentru că, la acel moment, a considerat că prezența militară directă stabilită prin Convenția de Armistițiu nu mai era necesară și că retragerea putea aduce beneficii politice mai mari decât menținerea trupelor.
Dacă ai date sau
informaţii care pot deveni o ştire, transmite-le pe adresa [email protected]
