Retorica Chișinăului privind aderarea la UE: „haos controlat” sau „consecințe neintenționate”

Există tot mai multe semne că autoritățile moldovene greșesc din ce în ce mai mult în ceea ce privește calendarul de aderare la UE. Inițial, Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) a folosit anul 2028 ca mesaj de campanie pentru a fi reales în 2025. Acum, acest termen limită este puțin probabil. Chișinăul pare să convingă publicul moldovenesc că UE va lansa negocierile de aderare, în funcție de rezultatele alegerilor din Ungaria. Fără Viktor Orban la putere, blocada Ucrainei ar dispărea, ceea ce ar permite automat lansarea negocierilor de aderare pentru Republica Moldova. Teoretic, această relație cauzală este corectă, deoarece autoritățile moldovene au legat de bunăvoie viteza de aderare a țării de traiectoria relativ imprevizibilă a Ucrainei.

“Haos controlat” sau „consecințe neintenționate”

În contextul descris mai sus, guvernul PAS și Aparatul Președintelui de la Chișinău comunică mesaje distincte. Aceasta denotă fie o înțelegere distorsionată a procesului de aderare la UE, fie o improvizație atât pe verticală, cât și pe orizontală, în care exponenții puterii comunică necoordonat, în funcție de circumstanțele politice. Din aceste motive, exponenții PAS menționează un calendar de aderare care variază între 2028, 2030 și chiar 2031.

Un astfel de discurs suferă de incoerență și imprecizie, rezultate din monopolul asupra stabilirii agendei publice. Suspiciunile de loialitate a televiziunii publice și de cooptare a societății civile de către guvernare, inclusiv a unei bune părți a mass-media, contribuie la superioritatea informațională a PAS. Tocmai datorită acestor avantaje structurale, autoritățile pot instrumentaliza un „haos” pe partea comunicării despre aderarea la UE, cauzat de lipsa de coordonare a mesajelor pe plan intern și de imposibilitatea influențării discursului partenerilor de la Bruxelles. Prin urmare, guvernul moldovean nu are altă cale de ieșire din situația pe care el însuși a generat-o decât să recurgă la un fel de „haos controlat”, în limitele căruia își poate revizui continuu discursul.

În același timp, având în vedere controlul practic total asupra puterii politice, guvernul își servește agenda politică nestingherit, fără a fi limitat în vreun fel de opoziție.

Într-un astfel de context, manifestarea aroganței politice pare inevitabilă, chiar dacă incomodă. Prin urmare, în loc de o recunoaștere deschisă a greșelii de calcul privind agenda de aderare, autoritățile valorifică „consecințele neintenționate”, ale căror punct de geneză se află strict la Bruxelles. Din acest motiv, mutarea aderării la 2030-31 a fost legată de relația UE cu Ungaria în urma alegerilor din aprilie sau de solicitarea UE ca Republica Moldova să se reintegreze pentru a putea adera la UE în general. Cel puțin pe latura comunicațională a parcursului european, Chișinăul oscilează între abordarea „haosului controlat” și, respectiv, a „consecințelor neintenționate”, atât pentru că îi permite echilibrul de putere care este în favoarea sa la nivel național, cât și ca urmare a schimbărilor frecvente de poziții în cadrul UE, cu care Republica Moldova se confruntă, vrând-nevrând.

Lia Olguța Vasilescu a anunțat sute de demisii în așteptare. Situația lui Grindeanu la Camera Deputaților

Tarife mai mari la metrou din mai. Cine a luat, de fapt, această decizie

Modul în care guvernul de la Chișinău se va adapta în continuare la discursurile legate de aderarea la UE va fi puternic influențat de planurile UE privind Ucraina și de condiționarea aderării Republicii Moldova de soluționarea conflictului transnistrean.

Scenariul 1. Chișinăul se supune agendei modificate extern (abordare pasivă).

Până în prezent, autoritățile moldovene au urmat întocmai agenda convenită cu UE. O astfel de aliniere permite liderilor politici să mențină contacte politice și interpersonale foarte strânse, ceea ce, ca urmare, se traduce în beneficii tangibile sub forma accesului la fonduri europene și a transferului de imagine, mai ales înainte de alegeri. Prin urmare, Chișinăul va fi tentat să adopte orice mesaj sugerat de UE privind aderarea, în loc să obiecteze și să cadă în dizgrație.

Scenariul 2. Autoritățile moldovenești își exprimă propria voce în raport cu UE (abordare activă).

Fără exces de zel, Chișinăul ar putea decide să transmită un mesaj diferit față de Bruxelles cu privire la data aderării. Cel mai probabil, dacă Orban câștigă alegerile, atunci Chișinăul ar putea decide să organizeze o ofensivă politico-diplomatică pentru a separa Republica Moldova de Ucraina. Doar o criză de imagine serioasă (pe fondul crizei energetice, combinată cu criza alimentară etc.) poate obliga Chișinăul să recurgă la diplomație proactivă pentru clarificarea negocierilor și a datei aderării, pentru a evita protestele antiguvernamentale.

Scenariul 3. Coaliție cu Kievul și Balcanii de Vest în efortul de a stabili un calendar clar pentru aderarea la UE (abordare colectivă).

Pentru a evita costurile de imagine, autoritățile moldovene ar putea adera la o poziție comună a Ucrainei și a țărilor candidate din Balcanii de Vest pentru a pune presiune pe UE. Pornind de la faptul că instituțiile europene văd în politica de extindere un instrument care poate izola influența rusă, metodologia de aderare poate fi modificată în favoarea unei aderări mai rapide, dar fără drept de vot. Astfel, Chișinăul ar putea obține un statut care nu prevede aderarea deplină, dar care asigură specificarea unui nou termen (cu un grad de precizie mai ridicat decât cel actual), indiferent de cuplarea cu Ucraina și de capacitatea de soluționare a conflictului transnistrean.