Regi geți la Marea Neagră

Sursa foto: Istoria cu Mari

Regi geți la Marea Neagră. Cum a reușit puterea geților să pună în dificultate dezvoltarea lumii grecești vest-pontice

Regi geți la Marea Neagră. Cum a reușit puterea geților să pună în dificultate dezvoltarea lumii grecești vest-pontice.

Ambasadorii erau numiţi în toate cetăţile în situaţii de criză, în care era nevoie de un om destoinic, bogat, care să mai fi fost deja un magistrat important, care să negocieze cu tracii, geţii care se găseau la frontierele cetăţii Istros. Aici s-au păstrat trei excepţionale documente care se referă la ambasadori.

Regi geți: Zalmodegikos

Primul document, “stela solilor” din secolul al III-lea a.Chr. se referă la trei ambasadori  care au fost în solie la regele get Zalmodegikos, pe care l-au convins să restituie veniturile cetăţii şi ostatecii (60) pe care-i ceruse anterior ca o condiţie a plăţii tributului de către Istros, (ISM I 8): “au adus înapoi ostatecii fiind aceştia peste 60 la număr, convingându-l pe Zalmodegikos să restituie cetăţii veniturile”. Cei trei soli, Diodoros al lui Thrasycles, Procutos al lui Pherecles, Clearchos al lui Aristomachos au fost onoraţi ca orice binefăcător, cu încoronare în teatru, pentru ei şi urmaşii lor, li s-a pus o inscripţie în agora iar cealaltă inscripţie lângă altarul lui Zeus Polieus (care ni s-a păstrat) .

Încă trei zile libere pentru bugetari, după minivacanța de 1 Mai și Paști

Codul Rutier. Majoritatea șoferilor încalcă o regulă de bază. Confuzia care aduce amenzi

Regi geți: Rhemaxos și Phra(dmon?)

Al doilea decret (ISM I15) se referă la Agathokles al lui Antiphilos, decret datat în secolul al III-lea a.Chr. În lunga-i carieră de binefăcător magistrat a fost de mai multe ori ambasador al cetăţii sale. Prima oară a fost trimis ca sol la comandantul tracilor, Zoltes, pe care l-a convins contra sumei de 5 talanţi să cruţe ogoarele cetăţii în care “grânele dădeau în pârg”. A doua oară a încheiat tratate şi înţelegeri cu regele trac, prevenind o nouă invazie. Dar tracii lui Zoltes au încălcat învoielile, ceea ce l-a determinat pe Agathokles să pregătească apărarea cetăţii.

După ce a apărat cetatea, aflând că se pregătea o replică mult mai puternică a lui Zoltes, a fost din nou sol, la Rhemaxos, rege din stânga Dunării care devenise “protector al cetăţilor vest pontice” care i-a promis sprijin dacă va plăti tributul restant. Cei 100 de călăreţi trimişi  de rege au fost insuficienţi, ceea ce l-a determinat pe Agathokles să plece din nou în solie “la drum de apă”, la fiul regelui: “trimis sol la fiul regelui,Phra(dmon?)”.

Însărcinat excepţional, Agathokles a suportat din propria avere drumul plin de pericole până la regele Rhemaxos, la Zoltes. Dispozitivul decretului, din păcate s-a pierdut, aşa că nu putem cunoaşte ce onoruri a primit acest remarcabil om de stat istrian.

Al treilea decret, inedit, de la sfârşitul secolului al III-lea a.Chr. (aflat azi la Sofia), atestă negocierile purtate de Meniskos, fiul lui Theodoros cu skirii (neam germanic). Limbajul decretelor este eufemistic, din “negocierile” încheiate, noi înţelegând faptul că oraşul Istros dorea să minimalizeze situaţia sa disperată, că, de fapt, îi răscumpăra cu bani grei însăşi existenţa sa pe ţărmul vest-pontic.