Majestatea Sa Regele Mihai I a încetat din viaţă, ieri, la ora 13, la reşedinţa din Elveţia. Moştenitoare este Margareta, Custodele Coroanei

La căpătâiul Regelui s-a aflat, potrivit comunicatului Casei Regale, până în ultima clipă, Principesa Maria, ultima sa născută. Trupul neînsufleţit va fi depus în Holul de Onoare al Castelului Peleş, iar apoi pentru două zile în Sala Tronului, la Palatul Regal din Calea Victoriei.

Înmormântat la Curtea de Argeş

Slujba de înmormântare va avea loc la Curtea de Argeş, în Noua Catedrală Arhiespicopală şi Regală. La dorinţa Custodelui Coroanei Române, funeraliile Regelui Mihai I vor respecta tradiţia înaintaşilor Majestăţii Sale Defuncte. Astăzi, când cărţi de condoleanţe vor fi deschise simultan la Castelul Peleş, la Palatul Regal şi la Palatul Elisabeta, va fi făcut public şi programul funeraliilor, în detaliu. Cei care doresc să depună flori, jerbe sau coroane o pot face la intrarea principală a Palatului Regal din Calea Victoriei.

Regina Margareta

Pe 30 decembrie 1997, Mihai I a anunţat decizia ca prima sa fiică, Margareta, să-i succeadă în toate drepturile şi prerogativele regale. Apropiaţii acesteia consideră că Regele i-a oferit Coroana Margaretei la 30 decembrie 2007, când a numit-o „Custode”. Ca atare, Margareta, ar fi, începând de ieri, Regină, Custode al Coroanei Române, în baza articolului 1.2.1 din Normele Fundamentale promulgate de Regele Mihai I la 30 decembrie 2007. Principele Radu ar fi devenit Alteţa Sa Regală Principele Consort al României (cf. Normele Fundamentale-2007, art. 2.8).Prima în linia de succesiune este Principesa Elena.

Studii la Universitatea din Edinburgh

Margareta s-a născut la Lausanne pe 26 martie 1949. Este licenţiată în Sociologie, Ştiinţe Politice şi Drept Internaţional a Universităţii din Edinburgh. Înainte de 1989, Principesa Margareta a fost implicată în proiecte ale Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură din cadrul Naţiunilor Unite şi al Fondului Internaţional pentru Dezvoltarea Agriculturii (IFAD). În august 1989, a părăsit Organizaţia Naţiunilor Unite. A venit pentru prima oară în țară pe 18 ianuarie 1990. În acelaşi an a înfiinţat Regele Mihai, Fundaţia Principesa Margareta a României, dedicată sprijinirii bătrânilor şi tinerilor aflaţi în dificultăţi fizice sau materiale. Ea l-a însoţit pe Regele Mihai în turneele susţinute în 1997 şi 2002 pentru sprijinirea aderării României la NATO şi Uniunea Europeană. Margareta şi Radu s-au căsătorit pe 21 septembrie 1996. Din 2001, locuiesc la Palatul Elisabeta. Pe 1 martie 2016, Regele i-a a cerut Custodelui Coroanei să îl reprezinte în toate acțiunile publice. Din 2015, Margareta este preşedintele Societății Naționale de Cruce Roșie din România.

Viaţa lui Mihai, de două ori Rege

Mihai I a primit ungerea ca Rege al Românilor cu Sfântul şi Marele Mir în 6 septembrie 1940, iar, în Catedrala Patriarhală, a fost încoronat de Patriarhul Nicodim cu Coroana Regală. A fost preşedinte de onoare al Academiei Române în 1940-1947 şi a devenit membru de onoare în 2008. Pe 25 octombrie 1921, vedea lumina zilei, la Sinaia, fiul Principilor Carol şi Elena, primul vlăstar regal născut după Marea Unire de la 1 decembrie 1918. Avea să primească numele de botez al lui Mihai Viteazul, care reunise pentru prima dată în istorie cele trei ţări române. Prima domnie și-a început-o pe 20 iulie 1927 şi a încheiat-o pe 8 iunie 1930. Vârsta nepermiţându-i să-şi exercite atribuţiunile regale, o Regenţă a contrasemnat în numele Său actele guvernamentale. Detronat de tatăl său, Carol al II-lea, Mihai a primit titlul de Mare Voievod de Alba-Iulia. A urcat din nou pe tron pe 6 septembrie 1940, după ce Carol al II-lea a fost forţat să abdice, în urma pierderilor teritoriale pe care România le suferise. Regele Mihai avea atribuţii mai mult decorative, adevăratul lider al statului fiind prim-ministrul Ion Antonescu. Prin îndepărtarea acestuia, la 23 august 1944, Mihai I a contribuit decisiv la scurtarea celui de-al doilea război mondial.

„Coabitarea” cu comuniştii

Din păcate, nu a reuşit să împiedice bolşevizarea ţării, sovieticii impunând, la 6 martie 1945, guvernul Petru Groza, controlat de comunişti. În faţa abuzurilor acestora, a declarat greva regală, între august 1945 şi ianuarie 1946, care a folosit doar la primirea în guvern a câte unui reprezentant din partea partidelor democratice. În noiembrie 1947, liderul Opoziţiei anti-comuniste, Iuliu Maniu, a fost condamnat la închisoare pe viaţă pentru „înaltă trădare”. La o zi după anunţarea verdictului, Regele a plecat la Londra la nunta Reginei Elisabeta, unde a întâlnit-o pe Regina Ana, cu care avea să se căsătorească pe 10 iunie 1948, în Grecia, la invitaţia regelui Pavlov şi a reginei Frederica.

Abdicarea

Comuniştii au fost surprinşi că Mihai I s-a întors în ţară, aşa că în 30 decembrie acelaşi an l-au silit să abdice. Gheorghe Gheorghiu Dej şi Petru Groza, după ce îi tăiaseră liniile telefonice şi înlocuiseră gărzile Palatului Elisabeta cu trupe din divizia Tudor Vladimirescu, sub ameninţare l-au pus să semneze actul prin care renunţa la şefia statului. După “vizita” la Palatul Elisabeta, Petru Groza şi-a informat miniștrii că a avut loc „o lichidare prietenească a monarhiei”. Parlamentul a luat act de lovitura de stat într-o şedinţă pur formal. După lovitura de stat din 30 decembrie 1947, de la Palatul Elisabeta, Regele s-a întors la Sinaia, supravegheat îndeaproape de autoritățile comuniste. Avea să plece în exil pe 3 ianuarie 1948. Va reveni în ţară abia după 1989.

​

FOTO: MUGUR VĂRZARIU

Lungul drum al întoarcerii acasă

În primăvara anului 1990, Casa Regală a avut, prin ambasadorul la Paris, Alexandru Paleologu, primele tratative cu guvernul Roman pentru întoarcerea în România. După ce s-au pus la punct detaliile tehnice, autorităţile de la Bucureşti au hotărât, în ultimul moment, anularea vizei.

În 25 decembrie acelaşi an a ajuns, în sfârşit, pe Aeroportul Otopeni, fără viză şi cu paşaport diplomatic danez. Însoţit de restul familiei regale, s-a îndreaptat spre Curtea de Argeş, unde se află mormântul înaintaşilor săi. Pe autostrada Bucureşti-Piteşti s-a organizat un baraj de poliţie, ca pentru prinderea unui infractor periculos. Paşapoartele daneze cu care intraseră în ţara le-au fost confiscate, Regele Mihai şi Regina Ana fiind obligaţi să se îndrepte, sub escortă, către aeroportul Otopeni. Un avion militar era pregătit pe pistă, Regele si Regina fiind siliţi să părăsească ţara. Avionul charter închiriat de Rege a fost confiscat, sub justificarea că piloții au fost găsiţi în stare de ebrietate! În dimineaţa zilei de 26 decembrie, membrii familiei regale se îndreaptau spre Elveţia. Guvernul României a susţinut apoi că Regele intrase făra viză în ţară, așa că a fost nevoit sa îl expulzeze.

Vizita de Paşti

Doi ani mai târziu, Regele a primit totuşi permisiunea să intre în ţară de Paşti. A aterizat pe acelaşi aeroport Otopeni în Săptămâna Mare din 1992 şi a fost aşteptat în Capitală de aproape un milion de oameni. Liberalii, în frunte cu Radu Câmpeanu, i-au propus să candideze la preşedinţie. Regele a refuzat.

Cât timp Ion Iliescu a fost preşedinte, adică până la sfârşitul lui 1996, Regele nu s-a mai putut întoarce în România.

În 1994, o tentativă a fostului suveran de a veni în ţară pentru un simpozion istoric legat de evenimentele din 1944 s-a încheiat la Otopeni. Regele a fost invitat să aştepte pe pista aeroportului hotărârea privind acordarea vizei de intrare în ţară. În cele din urmă, autorităţile au decis să-i interzică accesul şi i-au cerut să părăsească imediat România. Sutele de oameni care îl aşteptau la aeroport nu au reuşit nici măcar să-l vadă, fiind opriţi de un cordon de poliţie.

Înainte de acest incident, preşedintele Iliescu se arătase iritat de ideea vizitei Regelui. „Ce să caute vineri? Şi la ora două? Există un cadru normal al relaţiilor cu cetăţeni străini sau cei care vor cetăţenie? Trebuie să depună cerere pentru a obţine viza, care să fie însoţită de o motivaţie corespunzătoare. Nu a făcut-o până acum”, declara atunci Iliescu. Ulterior, reprezentanţii partidului său, PDSR, au cerut ca Regele să fie declarat „persona non grata” în România, iar oficial s-a discutat despre o lege prin care să i se interzică intrarea în ţară.

Abia în martie 1997, după ce Emil Constantinescu a ajuns la Cotroceni, Regelui i s-a permis să mai vină în ţară şi i s-a redat cetăţenia retrasă de guvernul Groza. Regele revine în România şi primeşte un nou paşaport, de data aceasta în calitate de cetăţean român. Regele Mihai şi preşedintele Constantinescu au ajunsla un acord privind promovarea de către Rege a intereselor României pe lângă ţările membre NATO. Tot atunci, după o absenţă de 50 de ani, Regele a participat la o slujbă la Patriarhie.

„Normalizarea” relaţiilor cu Iliescu

Ajuns din nou preşedinte, Ion Iliescu l-a invitat, pe 10 martie 2001, pe Rege să participe la festivitatea de redeschidere a Galeriei de Artă Modernă din Muzeul Naţional de Artă. Mai apoi, Regele Mihai a fost rugat de către guvernul Năstase să participe la eforturile României de integrare în NATO. Suveranul este de acord să-şi servească din nou patria, aşa că întreprinde mai multe călătorii de promovare a României la toate Casele Regale europene.

Pe 7 iunie 2001, Regele Mihai l-a invitat pe Iliescu la cină, la Palatul Elisabeta, iar 8 noiembrie acelaşi an, au petrecut împreună de Sfinţii Mihail şi Gavriil, la Cotroceni, cu muzică clasică. Au dezbătut despre 23 august. Iliescu i-a vorbit cu „Sire“. Regele i-a răspuns cu „Excelenţa voastră“.

Retragerea din viaţa publică​

​

Regele Mihai s-a retras din viața publică la începutul anului 2016, când a fost diagnosticat cu carcinom epidermoid metastazant și leucemie cronică și a fost supus unei intervenţii chirurgicale la o clinică din Lausanne. Andrew Popper, Șeful Casei Majestăţii Sale Regele, a anunţat pe 2 martie 2016 că starea de sănătate nu îi mai permite Regelui Mihai I să apară în public și a citit un mesaj din partea suveranului, datat 1 martie: “În ultimele săptămâni, am primit vestea unui serios diagnostic medical. Această situaţie vine în anul în care Familia și Ţara sărbătoresc 150 de ani de la fondarea Dinastiei și a Statului Român modern. Sunt sigur că fiica mea, Margareta, Custodele Coroanei, va găsi înţelepciunea și forţa de a mă reprezenta și de a duce la îndeplinire toate acţiunile mele publice. Am cerut Consiliului Regal să-și continue menirea și să prezinte sfatul său Custodelui Coroanei”, a transmis regele Mihai I.

Renunţarea la legea salică

La 30 decembrie 2007, într- o ceremonie privată, Mihai a promulgat noul statut al Casei Regale, intitulat Normele fundamentale ale Familiei Regale a României, un act cu însemnatate eminamente simbolică, în absenţa aprobării Parlamentului, în comparaţie cu Legea vechiului Statut din 1884, pe care l-a înlocuit. Astfel, a desemnat-o pe Margareta, fiica sa cea mare, drept moștenitoare a tronului cu titlurile de Principesa Moștenitoare a României și de Custode al Coroanei României. Cu aceeași ocazie, Mihai a cerut Parlamentului ca, în cazul în care naţiunea română și Parlamentul României vor considera potrivită restaurarea monarhiei, să renunţe la aplicarea legii salice de succesiune.

1800 de franci elveţieni era salariul Regelui la una dintre slujbele din exil

Ruperea legăturilor cu Casa Princiară de Hohenzollern- Sigmaringen

La 10 mai 2011, pe fondul unor procese în Germania referitoare la fostul nume de Hohezollern-Veringen al ginerelui său, Radu, dar și a temerii, conform unora, privind eventuale pretenţii ale Hohenzollernilor germani la șefia Casei Regale române, Mihai a rupt legăturile istorice și dinastice cu Casa Princiară de Hohenzollern-Sigmaringen, a schimbat numele familiei sale în „al (a) României” și a renunţat la titlurile conferite lui și familiei sale de către Casa Princiară.

Înainte de a închide „Porţile Deschise”

Ultima apariţie publică a Regelui Mihai a fost în 19 noiembrie 2014, atunci când a avut loc evenimentul „Porţi Deschise” la Palatul Elisabeta, la care i-a invitat pe românii din ţară și din Republica Moldova, care au dorit să îi ureze „La mulţi ani”, cu ocazia zilei de naștere și a zilei onomastice. O altă apariție publică importantă a avut loc la Palatul Parlamentului, pe 25 octombrie 2011, ocazie cu care a rostit în fața Camerelor reunite o frază memorabilă: „Stă doar în puterea noastră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume. Nu văd România de astăzi ca pe o moștenire de la părinții noștri, ci ca pe o țară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noștri!”.