Motru este, astăzi, un orășel liniștit din județul Gorj, aflat la granița cu Mehedinți. E așezat la poalele unui deal și este compus exclusiv din blocuri de 4 etaje. Privit din depărtare sau de pe înălțimile din apropiere, pare un oraș-jucărie, făcut din cutii din chibrituri. Puțină lume știe însă că aici s-a aprins unul dintre fitilele care aveau să provoace "explozia" regimului comunist din decembrie 1989 și că aici s-a strigat, pentru prima oară, "Jos Ceaușescu".

Orașul Motru a fost pur și simplu "inventat" în 1966, pe lunca râului care poartă același nume. Ceaușescu avea nevoie de o localitate care să concentreze zeci de mii de mineri și care să fie în apropierea principalelor bazine miniere.

Sunt aduși din toată oameni țara care să populeze noul orășel. La celebra "acțiune 7.000", mii de moldoveni sunt aduși și instalați în blocurile noi care s-au ridicat în mare viteză.

Condiții de muncă inumane

Se știe că minerii au fost întotdeauna aprigi la mânie. Ei lucrau în trei "șuturi" (schimburi) în cele mai grele condiții. Cei care lucrau la minele de suprafață era mai norocoși. Dar cei care lucrau "la abataj", pe fundul minei, trebuiau să îndure temperaturi de 45-50 de grade.

Viața de miner era, într-adevăr, foarte grea și putea duce la accidente mortale sau la epuizare fizică şi psihică.

Tocmai de aceea, în 1981, când Ceaușescu a dat decretul prin care pâine și celelalte alimente de bază erau distribuite doar pe bază de cartelă, orașele miniere au fost ocolite. Cel puțin pentru o perioadă.

La Motru era o situaţie specială. În mineritul şi întreprinderile adiacente de acolo lucrau aproximativ 11.000 de navetişti, aduşi de pe 87 de trasee din Gorj şi judeţele limitrofe.

Raționalizarea pâinii

Scânteia care a aprins vâlvătaia a fost Decretul nr. 313 din 17 octombrie 1981.

„După o scurtă întâlnire de la Comitetul orăşenesc de partid se transmite către toate punctele de alimentare din incinta minelor, ca şi pentru magazinele alimentare din oraş, „indicaţia“ de a se vinde fiecărui miner doar doar 400 de grame de pâine pe zi", notează istoricul Gheorghe Gorun în lucrarea "Rezistenţa anticomunistă în judeţul Gorj reflectată în mentalul colectiv (1945-1981)".

Minerii care intrau în schimbul doi refuză, însă, să mai cumpere pâine. Situația devine foarte agitată.

Apar primele lozinci: „Vrem pâine!, Ceauşescu-PCR-pâinea noastră unde e?, Jos Ceauşescu, Jos dictatorul etc. Ele sunt scrise la Roşiuţa, o comună de lângă orașul Motru, de către muncitorul Gheorghe Nicolae.

"Când ortacii din schimbul I ies din subteran, minerii de la Roşiuţa hotărăsc să plece la Consiliul Popular pentru a-i trage la răspundere pe diriguitorii partidului. Înainte de plecare se completează recuzita contestatară. Sunt confecţionate şi alte lozinci. Cele mai radicale erau «Jos Ceauşescu» şi «Jos comunismul». Este pentru prima oară, în perioada comunismului naţional promovat de Ceauşescu, când se formulează această revendicare", a scris Gheorghe Gorun.

Emil Bobu, bombardat cu cartofi

De la București este trimis Emil Bobu, al doilea om din PCR. Cum îl văd, minerii încep să arunce cu cartofi în el.

Unul dintre ortaci se apropie şi îi dă şapca jos de pe cap: „Se poate spune faptul că în prima parte a zilei de 19 octombrie s-au conturat trei centre puternice de rezistenţă: 1. în zona centrală a oraşului cu participanţi foarte diferiţi (femei, muncitori care nu se aflau în acea dimineaţă la lucru. ţărani, veniţi să se aprovizioneze); 2. la mina Roşiuţa şi 3. mina Leurda“.

Autorităţile organizează un „comandament de criză“ şi pregătesc represiunea. Din comandament fac parte şeful Miliţiei Judeţene, al Securităţii, Emil Bobu, Nicolae Gavrilescu, primul secretar, şeful Procuraturii militare etc.

Potrivit unor mărturii, toate geamurile clădirii în care se aflau sediile instituţiilor sunt sparte şi se dă foc sediului miliţiei aflat la parter, după ce sunt rupte gratiile.

Stare de război

„În jurul ore 22.00, Motrul este în stare de război. Atitudinea autorităţilor îi îndârjeşte pe răzvrătiţi. Ei nu fac decât să toarne gaz pe foc. . În piaţă se găseau câteva mii de oameni. Alte mii umpleau străzile şi aleile învecinate. (...) În disperare de cauză, diriguitorii politici aduc la Motru sute de tone de pâine, carne, conserve şi brânzeturi", menţionează Gheorghe Gorun.

Lupta se întețește între orele 22.00 şi 01.00. Uşile de la intrare, gratiile de la ferestre şi tocurile acestora de la sediul Consiliului Local şi al Miliţiei au fost smulse. Protestatarii pătrund în interior.

O lovitură cu parul i-a zburat pistoletul din mână comandantului miliţiei.

Un manifestant intrat în birourile miliţiei aprinde dosarele cu caziere. Se declanşează incendiul. Se sparge camera în care era depozitat armamentul. Şeful miliţiei trage în plafon pentru a-i speria.

Manifestanţii renunţă la intenţia de a prelua armamentul. Minerii se împrăştie prin toate încăperile. Sunt aruncate pe geamuri tablourile lui Ceauşescu, steagurile roşii, butelii de aragaz, maşini de scris, alimente, ţigări, băuturi.

Cei baricadaţi se retrag spre etajele superioare. Se instalează deruta. Bătălia asupra sediului este câstigată de mineri. Apoi, intervin trupele de represiune.

A urmat represiunea

La Motru sunt aduse efective militare de la Târgu Jiu, Drobeta Turnu Severin şi Motru, iar intrările în oraş sunt blocate. Apare și o brigadă antitero, care  pătrunde în incinta Consiliului Local şi minerii sunt atenţionaţi să părăsească piaţa pentru că, altminteri, vor fi împuşcaţi. De pe toate blocurile şi din incinta şcolii generale începe să se tragă cu arme automate.

În cele din urmă, autoritățile reușesc să restabilească ordinea.

A doua zi, oraşul este plin de militari şi miliţieni. Nu era nimeni care să fie lăsat să intre în oraş.

Nouă condamnări

În zilele următoare, Securitatea înfiinţează un birou în oraș. Nouă dintre participanţii la revoltă sunt condamnaţi la pedepse cuprinse între 7 şi 8 ani de închisoare, dar nu din rândul personalităţilor minerilor.

Cei închiși nu și-au jertfit degeaba libertatea. La Motru, decretul de raţionalizare a pâinii nu mai avea să se aplice. În plus, s-a înfiinţat o asociaţie legumicolă pentru a aproviziona piaţa din oraș.