Rusia și-a lansat un al treilea nou spărgător de gheață nuclear, în cadrul unui effort masiv de a controla căile de navigație din extremul nord, înainte de topirea ghețurilor.

Noul spărgător de gheață face parte dintr-o nouă serie de astfel de nave destinate să consolideze dominația Rusiei asupra traficului comercial în Arctica. În timp ce restul lumii recunoaște că schimbarea climatică este o urgență, Rusia se străduiește să profite de ea, iar Statele Unite par să fie în urmă.

Spărgătorul de gheață Ural (foto) lansat la șantierul naval Baltic din Sankt-Petersburg, este a treia și ultima navă, cel puțin pentru moment, din cadrul proiectului 2220. Celelalte două, Arktika și Sibir, au fost lansate în 2016 și 2017. Arktika urmează să intre în serviciu în acest an. 

Aceste nave puternice, capabile să-și croiască drum printr-o gheață groasă de trei metri, sunt primele spărgătoare de gheață cu propulsie nucleară concepute în Rusia, după căderea URSS, integral construite în epoca post-sovietică.
Parcul actual al spărgătoarelor de gheață nucleare este vechi , majoritatea fiind construite în 1970 și în 1980, și în mare parte nu este funcțional, notează The Moscow Times.

 Guvernul rus are ca obiectiv înlocuirea lor cu nave noi pentru a face navigabilă ceea ce Moscova numește ruta maritimă a Nordului, pe tot cuprinsul anului, și nu numai pentru câteva luni pe an.

Northern Sea Route urmează coasta arctică a Rusiei, de la marea Barents la vest, la strâmtoarea Bering, la est. Ea reduce timpul de livrare a mărfurilor între Europa și Asia cu 10-15 zile în comparație cu transportul lor prin canalul Suez.

Moscova revendică dreptul de a reglementa această rută, chiar dacă ea nu traversează toate apele teritoriale ale Rusiei, definite la 200 de mile marine distanță de coaste.

Insistența Rusiei pentru ca tot traficul din Arctica să se facă cu permisiunea Moscovei irită de mult Statele Unite. Rusia a investit în deschiderea și redeschiderea de baze militare de-a lungul coastei arctice. Zece aerodromuri militare dezafectate au fost redeschise iar alte 13 se află în construcție.
La ora actuală, aceste baze acoperă aproape tot litoralul și sunt, în caz de necesitate, pregătite să protejeze sau să perturbe traficul rutei mării nordului. Un mare minus pentru SUA, într-un caz de concurență, flota americană de spărgătoare de gheață fiind inexistentă raportat la cea rusă.

Motivul acestui decalaj ar putea fi abordarea diferită a schimbărilor climatice în ambele țări. Statele Unite oscilează între recunoașterea schimbărilor climatice drept o urgență și, mai recent, sub președintele Donald Trump, scepticism total. La rândul său, președintele rus Vladimir Putin a pus la îndoială faptul că activitatea umană este la originea schimbărilor climatice, dar nu neagă contrariul. 

Atitudinea lui Putin este că oamenii nu pot face prea multe pentru a opri schimbările climatice, ceea ce face adaptarea lungă. În timp ce recunoaște că secetele frecvente și inundațiile legate de schimbările climatice pot dăuna agriculturii rusești, el vede și oportunitățile oferite de un climat mai cald, mai precis un Ocean Arctic mai navigabil.

Marina americană a estimat că, în ciuda topirii treptate a calotei glaciale,  Arctica "va rămâne impracticabilă pentru majoritatea navelor comerciale în cea mai mare parte a anului", cel puțin până în 2030 datorită mișcării imprevizibile a gheții pe mare.

Kremlinul a decis să nu aștepte atât de mult timp și a decis să asigure simultan ruta maritimă a Nordului prin investiții în noua flotă de spărgătoare de gheață (navele Proiectul 22220 nave sunt construite de o companie de stat) și prin construirea de linii de cale ferată care duc spre Arctica și spre porturile comerciale de pe coastă.

În luna aprilie, oficialii guvernului rus au declarat că planul a fost de a aduce traficul de marfă pe ruta maritimă a Nordului la 92,6 milioane de tone până în 2024, comparativ cu 20,2 milioane de tone în 2018; traficul de marfă a fost doar jumătate din cel din 2017.

Până în prezent, creșterea economică în zonă a fost realizată în principal datorită noului proiect de gaz lichefiat al Novatek PJSC, un actor major în sectorul energetic, pe Peninsula Yamal: compania exportă gaz natural lichefiat către clienții asiatici, în principal chinezi, de-a lungul rutei maritime a Nordului. Cu toate acestea, guvernul rus speră, de asemenea, să transporte mai multe mărfuri, cum ar fi petrolul și cărbunele, de-a lungul liniilor de transport maritim arctice.
Toate aceste proiecte ambițioase reprezintă, de fapt, pariul că, atunci când schimbările climatice vor face ca ruta Mării Nordului să fie navigabilă pe tot parcursul anului, Rusia va controla pe deplin traficul de tranzit al drumului și îl va exploata în mod activ pentru bunurile proprii.

Rusia nu-și poate permite să rivalizeze cu principalii adversari în toate domeniile dar pentru Putin ruta maritimă a Nordului este o prioritate mai importantă decât chiar lansările spațiale. Este una din rarele oferte pe care le poate prezenta Chinei în alianța antiamericană pe care încearcă să o clădească  împreună cu președintele chinez Xi Jinping. Până acum cursa pentru afirmarea puterii rusești în Arctica este câștigată de Putin. Țările occidentale care au acces la Arctica, europeni și nord-americani,  au fost prea lente și insuficient de pragmatice să parieze ca Putin.

 

 

Te-ar putea interesa și: