Multă cerneală a curs în perspectiva alegerilor din Grecia, care prefigurau înfrângerea partidelor tradiţionale în faţa partidului trotskist cu profunde înclinaţii anarhiste Syriza. S-au făcut scenarii, s-a vorbit despre punctul de cotitură în existenţa Euro, ba chiar în existenţa Uniunii Europene. S-a inventat și un nou cuvânt, Grexit, practic semnalul primului stat care ar părăsi zona euro, sau de ce nu, Uniunea Europeană. Chiar dacă nu există mecanism legal, voinţa suverană e suficientă, și nu mai stă Grecia să întrebe celelalte 27 de state dacă sunt de acord.
Astăzi perspectiva neagră evocată s-a împlinit. Syriza a câștigat alegerile, Alexis Tsipras e premier, el a și demitizat și desacralizat numirea, refuzând componenta religioasă a jurământului pe Evanghelie, pentru că e ateu. Și, contrar promisiunilor campaniilor precedente, noul premier nu a mai vorbit despre încetarea plăţii datoriilor, ieșirea din zona Euro sau denunţarea acordului cu organismele internaţionale, ci a avut un discurs european, care ascunde, e adevărat, credinţele și tendinţele reale ale viitorului guvern și ale majorităţii care trebuie să onoreze și așteptările cetăţenilor.
Cine se aștepta ca Grecia sub Syriza să nu plătească datoriile se înșeală. Ce ar însemna o Grecie fără susţinere internaţională și cum ar rostogoli ea datoriile enorme? Nici o Grecie care să rupă acordurile cu instituţiile financiare și UE nu se poate, pentru că nu are forţa internă să producă economic revigorarea. Dar ieșirea din zona Euro? O altă tiradă din campaniile trecute, nereluată astăzi. Orice studiu de impact arată prăbușirea drahmei a doua zi după revenirea la moneda proprie dar și dispariţia Greciei de pe piaţa economică în care cineva ar dori să investească.
Nu. Syriza și-a făcut voturile pentru partea logică a promisiunilor actuale. Pentru oportunităţile pe care le-a putut oferi. Grecii rămân inventatorii democraţiei și pragmatici în evaluările și votul lor. Astfel, e sigur că își doresc ușurarea austerităţii, o perioadă de respiro, ceva investiţii în economie și locuri de muncă mai bine plătite. Deci au votat pentru ca „nebunul Tsipras” să se ia de gât cu organismele internaţionale și să câștige ori doi ani de pauză în austeritate, ori investiţii în dezvoltare, garantate de UE, sau măcar o formulă mai relaxată a austerităţii, și pe baza realizărilor din ultimul an. Realizări obţinute sub austeritate și sub un guvern tradiţional al Partidului Noua Democraţie, trimis astăzi în opoziţie.
Tocmai pentru că e „nebun”, poate va reuși ceva. Ceva ce un politician clasic nici nu și-ar permite să încerce: să șantajeze Germania sau alţi creditori cu neplata datoriilor, să ameninţe UE cu ieșirea din zona Euro. Totul depinde de argumente. Cine e mai tare pe poziţie. Și unde se duce linia fină a compromisului.
Tsipras a vorbit, în primul său discurs, despre un nou contract social, despre stabilitate politică, securitate economică și încheierea austerităţii, despre întărirea democraţiei și a coeziunii sociale respectiv consolidarea clasei de mijloc. Ba chiar și despre consolidarea zonei euro și „o nouă atractivitate a proiectului european pentru cetăţenii din toate ţările UE”. Nimic radical, nimic de stânga, nimic reprobabil, ba chiar un discurs de salvator al construcţiei europene. Un euroconform în declaraţii.
Președintele Comisiei Europene, luxemburghezul Jean Claude Junker, a transmis deja că va discuta cu premierul, așa cum o face cu fiecare ţară în parte. Să găsească soluţii. Dar în limita regulilor și angajamentelor existente. Nu mai e vorba despre ameninţări că un Grexit ar fi acceptabil, de poziţionări de campanie, ci de oameni raţionali care caută o soluţie. Cum va arăta aceasta, depinde de cine clipește primul.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
