Episodul Iran și nevoia votului său pentru ca rezoluția de ridicare a sancțiunilor, dar și de fixare a regulilor instituite de noul acord de control al activității nucleare iraniene, a determinat o relaxare a Moscovei, determinând percepția revenirii sale în sistemul internațional. Imediat a venit și reacția Moscovei: lansarea unei noi ofensive.

Ținta principală a fost de această dată Georgia, fără ca agresiunea militară din Estul Ucrainei să fi fost abandonată vreo secundă. Astfel, la 10 iulie, autoritățile de la Tbilisi au exprimat îngrijorări despre recentele activități de instalare a unor „marcaje” de delimitare a frontierei republicii separatiste Osetia de Sud în satele georgiene Khurvaleti și Orchosani, de către presupuse trupe ruse, marcându- se în unele locuri inclusiv cu sârma ghimpată. Concomitent, localnicii au fost avertizați să nu încalce „frontiera”, deși satele lor sau terenurile arabile se află de cealaltă parte a noii „granițe” marcate.

Tbilisi a acuzat violarea dreptului internațional în Osetia de Sud prin înaintarea cu câteva sute de metri în imediata proximitate a principalei autostrăzi georgiene, amplasată est-vest, utilizată de Armenia și Azerbaidjan, spre porturile Mării Negre, sau spre Turcia. În plus, prin această inițiativă de demarcare, este scoasă de sub controlul autorităților georgiene o porțiune de 1.605 metri din oleoductul strategic Baku-Supsa, deținut de British Petroleum.

Președintele Giorgi Margvelașvili a reacționat printr-o declarație pe 13 iulie, succesivă unei întâlniri cu șeful misiunii de monitorizare a UE (EUMM), cu reprezentanți ai BP și ai companiei de stat Georgian Oil & Gas Corporation. Acesta a subliniat că ruta conductei nu este deocamdată compromisă. „Orice nou metru a unei linii de diviziune pe teritoriul suveran al Georgiei este inacceptabil; este cu atât mai inacceptabil când aceasta se află în imediata vecinătate a facilităților strategice, dar funcția Georgiei ca țară de tranzit, pe care o dezvoltăm eficient, nu va fi diminuată; din contră, va fi întărită și mai mult în viitor”.

Această înaintare rampantă, pas cu pas, a Rusiei, se regăsește și în Estul Ucrainei. Dacă până la această dată abordarea era de a acuza Kievul că nu-și îndeplinește partea sa de responsabilități decurgând din Acordul de la Minsk, în fapt Rusia, trupele sale, comandamentele și militarii introduși în Estul Ucrainei continuă înaintarea pas cu pas în interiorul teritoriului controlat de autoritățile legitime. În același timp, tirurile cu arme grele, care trebuiau retrase de la linia de contact demult, potrivit acordurilor Minsk 2, fac din ce în ce mai multe victime civile zilnic în Donbas.

Dar în interiorul regiunii se produc schimbări majore. Observatorii OSCE au anunțat pătrunderea unor autobuze cu luptători veniți din Rostov pe Don, au anunțat amplificarea furnizării de material greu și organizării de tabere de pregătire și recrutări inclusiv de minori în regiune, de către trupele paramilitare și cele ruse, iar o nouă ofensivă se anunță ca iminentă.

Președintele Poroșenko a avertizat Rusia cu privire la consecințele unei invazii directe și a anunțat măsuri importante pentru blocarea unei noi ofensive: creșterea cheltuielilor militare, Rada Supremă mărind bugetul, săptămâna trecută, cu 5 miliarde de grivne; consolidarea Armatei și dotarea acesteia cu cele mai recente modele de arme și tehnică militară; construirea de fortificații solide la linia frontului; prevenirea oricărei tentative de destabilizare din interior a situației din Kiev, ceea ce ar transforma Ucraina întro pradă ușoară. „Nu numai că am supraviețuit acestei lupte nedrepte, dar am devenit suficient de puternici încât, în cazul unei invazii directe, inamicul va plăti un preț enorm”, a afirmat Poroșenko.

Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.