Tatăl său era un creștin de vază, pe nume Eutolmie, motiv pentru care fiica sa  primit botezul creștin de la episcopul orașului, pe nume Eutalie.

La un an de la naștere, tatăl ei a trecut la cele veșnice, fiind crescută în dreapta credință doar de mamă.

La vârsta de șapte ani, mica Achilina cunoștea toate tainele credinței creștine, iar la  15 ani a ajuns să le învețe pe alte fete de vârsta ei despre Hristos și le îndemna să nu se închine la zeii păgâni.

În timpul persecuției pornite de Împăratul Dioclețian, în anul 303, Achilina era cunoscută de autorități ca o creștină „înrăită”: nu aducea jertfe idolilor și propovăduia dreapta credință.

Pârâtă de un oarecare Nicodim, a fost prinsă și adusă în fața prefectului Ulosian spre a fi judecată.

Statornică în credință și refuzând să se lepede de Hristos, Sfânta Achilina a fost supusă unor suplicii teribile: a fost biciuită și apoi i s-a înfipt o vergea încinsă în foc prin urechi, până în creier.

Din cauza acestor chinuri, a murit, iar trupul său a fost aruncat la groapa de gunoaie, undeva în afara cetățenii, și lăsat acolo pentru a fi mâncat de animale.

Noaptea, un înger al Domnului a readus-o la viață. Aflând despre minune, guvernatorul a poruncit să i se taie capul.

Așa a fost martiriul Sfintei Achilina, pe care îl pomenim azi.