Opinii EVZ
PULSUL PLANETEI. Problemele Războiului și Păcii au revenit în prim plan, în Europa și în lume
Contextul mondial și, mai nou, european arată fără tăgadă faptul că problemele Războiului și ale Păcii au revenit în prim plan în Europa și în lume.
Astfel, chiar în aceste momente asistăm la o reașezare a lumii în contextul accelerării procesului obiectiv de globalizare, în care state terțe, noile state emergente din BRICS, cu preponderență, în fapt China și Rusia, pun sub semnul întrebării de câțiva ani buni eșafodajul relațiilor internaționale și forțează o schimbare a regulilor jocului și a raportului de forțe care, de cele mai multe ori în istorie, nu s-a produs fără un Război Mondial. Dacă adăugăm revizionismul, pornirile revanșarde, militarizarea politicilor și înarmarea, punerea sub semnul întrebării a regulilor dreptului internațional în Pacific și în estul european, primăvara arabă și regulile decolonizării în Orientul Mijlociu și Africa de Nord, plus radicalismul și jihadismul global avem imaginea clară a unei lumi frământate în care și România ar putea fi angrenată chiar în perioada actualului mandat de Președinte al lui Klaus Johannis într-un război, mai aproape sau mai departe de frontierele sale.
Categoriile de probleme în discuție sunt extrem de sensibile și din ce în ce mai acute: Rusia urmată de China vorbește despre multipolarism, în fapt ignorând multilateralismul existent, în timp ce Statele Unite percep un front comun de contracarare nu a sa, cât a regulilor existente în Sistemul internațional după încheierea războiului rece. Revizionismul este punctul cel mai important care pune în discuție reguli, angajamente, tratate internaționale, frontiere și control al armamentelor, introducând, începând din 2007, de la părăsirea de facto a Tratatului Forțelor Convenționale în Europa de către Rusia, primele semne de întrebare majore asupra regulilor controlului armamentelor și a angajamentelor la nivel european. A urmat războiul ruso-georgian, primul război prin care Rusia a anexat de facto noi teritorii de la un vecin, Georgia, prin recunoașterea unilaterală, militarizarea și unificarea apărării Abhaziei și Osetiei de Sud cu Rusia, dar cel mai important, în 2014, prin anexarea Crimeii și agresiunea militară din estul Ucrainei, având drept pretext dreptul unilateral de apărare al rușilor, rusofonilor și compatrioților și în subtext tendința recreării Uniunii Sovietice sau măcar acapararea teritoriilor unde locuiesc majoritar ruși sau cetățeni nostalgici după URSS.
China, pe de altă parte, a redeschis dosarele post-coloniale și de trasare a frontierelor în Asia de Sud- Est, având pretenții și construcții artificiale în a contesta prezența americană și preeminența asistenței SUA pentru democrații în Marea Chinei de Sud și de Est. Instrumentarul extrem de variat a pornit de la resurse, economie, rute comerciale și a ajuns, evident, la componenta militară, de la insule artificiale la capabilități militare stealth de pătrundere în adâncime la nivelul Pacificului.
Ultima criză europeană a deschis oportunitatea de a ataca și valorifica vulnerabilitățile lumii occidentale în spațiile cele mai fragile: dificultățile și găurile construcției europene, preeminența germană în Europa, diferențele, nuanțele și chiar divergențele de abordare între cei 28, problemele majore ale unora dintre acești membri ai UE și zonei euro. Era natural ca Rusia și China să încerce valorificarea acestor puncte slabe fiecare în felul său, dar atacând, de fapt, fundamentele unității transatlantice prin introducerea eurasianismului, atacarea democrației prin sublinierea efectelor secundare ale neintegrării și nemulțumirile noilor cetățeni imigranți, veniți de peste tot la zona de prosperitate, și atacarea capitalismului prin efectele secundare ale crizelor ciclice. Mai adăugăm atacarea relației transatlantice, a unității europene și chiar a renașterii Germaniei și a preeminenței acesteia, vândută ca o nouă construcție de tip al patrulea Reich.
În aceste condiții, România și Europa ar trebui să urmărească elementele de coeziune și nu cele de diviziune, să nuanțeze la maximum divergențele, să încerce să elimine disputele și să diminueze faliile dintre statele europene, așa cum și disputele interne ar trebui să fie limitate în mod substanțial. Este timpul oamenilor serioși, profesioniști, nu a diletanților în politică, media, spațiu public sau poziții tehnice, pentru că nu avem nevoie de noi fronturi deschise, nu ne trebuie export de instabilitate de dragul bătăliei interne, nici aventuri financiare-fiscale-bugetare care să aducă haosul intern. Reașezarea noului sistem de putere trebuie gestionată repede, trebuie să se încheie în termen scurt și să-și creeze bazele de integrare în cercuri concentrice a întregii societăți, pentru a evita efectele suplimentare de amplificare a vulnerabilităților date de bătălii interne sau construcția artificială de noi ținte pe trupul țării pentru vânătorii de oportunități facil de accesat.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
