Nicolae Ceauşescu, care a condus România între 1965 şi 1989, intra pe ușa Comitetului Central al PCR, actualul sediu al Ministerului de Interne, fix la ora 8 dimineața, că cei din clădire își puteau potrivi ceasurile. Era întâmpinat de directorul Cabinetului, șeful Cabinetului și secretarul personal.
Ceaușescu nu dădea mâna cu ei, intra în birou, se dezbrăca şi după aia suna ca să cheme pe cineva. Dacă nu avea în cap să cheme pe cineva, începea cu presa. Avea teancul de ziare, reviste, tot ce apărea în presa română. Şi nişte cărţi pe masă, pe biroul lui. Cărţi cu diverse subiecte. Cu însemnări, cu bileţele, pentru că cerea informaţii despre unele subiecte. Erau cărţi ideologice, de economie, fel de fel de lucrări, inclusiv de poezie. Iar în bibliotecă avea cărţile de poezie puse într-un anumit mod. Şi cam o jumătate de oră, trei sferturi de oră răsfoia presa. Lua un ziar, se uita pe el, nu întotdeauna acelaşi. Dacă azi lua România Liberă sau Scânteia, mâine lua altceva. Până când parcurgea cam tot ceea ce apărea în decursul unei săptămâni. Fiecare apariţie îi trecea prin mână. Şi erau destul de multe reviste.
Pe masă se mai afla un bileţel pe care era scris programul zilei respective. Într-o zi obişnuită programul anunţat putea să fie o primire, o manifestare unde trebuie să participe, o vizită oficială în afară, o şedinţă de secretariat, o şedinţă a Comitetului Executiv şi aşa mai departe. Programul era pus pe hârtie ca să nu uite. Şi după aceea era “timp liber”, când mai citea şi câte o poezie.
Pe biroul lui Ceauşescu uneori directorul de Cabinet mai punea un bileţel: Cer să fie primiţi la dumneavoastră următorii… Şi el spunea: “Îl primesc” sau “Nu-l primesc”. Multe din bileţele de genul ăsta îl priveau pe Adrian Păunescu, pe oameni de cultură …
La unu, unu şi jumătate lua masa de prânz la Comitetul Central. Avea pregătit un apartament în ultima perioadă. Înainte avea doar două camere. Când a venit și Ceauşeasca cu biroul în Comitetul Central, luau masa împreună. “Mânca destul de repede. Ciugulea dintr-una, din alta. Era un om cumpătat”, își amintea, în 2002, Ştefan Bârlea, care, între anii 1981 – 1982, a fost şeful Cancelariei Comitetului Central şi apoi directorul Cabinetului. După masă, obligatoriu se odihnea o oră, trei sferturi de oră. Rareori o oră şi jumătate. Apoi venea aghiotantul și îi strângea patul.
După ce se odihnea lucra până la şase, şapte, cel mai târziu opt seara. Nu era omul care lucra noaptea.
Seara Ceauşescu se ducea acasă. Fie că lua masa acasă sau chiar dacă nu o lua acasă, se ducea la Club – bazin Floreasca. Spunea: “Să vină tovarăşii…!” Şi invita o serie de oameni care erau toată ziua la el acasă.
“Avea un casetofon cu romanţe foarte frumoase cântate de Mia Braia, Ioana Radu, Maria Tănase, Gică Petrescu. Iar seara, de două ori pe săptămână, uneori de trei ori pe săptămănă, Ceauşescu vedea un film. Împreună cu soţia, cu copiii… Cam toate filmele româneşti le vedea. Şi multe filme americane, englezeşti şi unele filme ruseşti mai bune, de cultură”, își mai amintea Bârlea în interviul dat în 2002 pentru Arhiva de istorie orală – Radio România.
La televizor se uita tot la Club-Bazin, de obicei la Jurnal. Dacă făcea o vizită, el urmărea prezentarea făcută, era atent. Făcea observaţii: “Uite, cum daţi voi, cum faceţi chestia asta.” Asta după ce a început perioada de cult a personalităţii
Recomandările noastre
