Președintele Trump s-a înduioșat în momentul când premierul Israelului, Benjamin Netanyahu, l-a lăudat pentru neașteptatul său plan. Dar atunci când a venit vorba despre Fâșia Gaza, ideile de marți ale lui Trump au fost atât de deplasate încât nu era clar dacă el măcar știa despre ce e vorba.

Anunțul lui Trump, potrivit căruia el ar intenționa să preia controlul asupra Gazei, să evacueze populația palestiniană și să transforme această enclavă de coastă într-o “Rivieră a Orientului Mijlociu”, părea unul făcut special ca să înfurie lumea, datând de pe vremea emisiunii ‚The Howard Stern Show’ din urmă cu unul sau două decenii (o emisiune radiofonică de mare succes în perioada 1985-2005, n. red.). Ceva provocator, uimitor, ciudat, revoltător – și deloc prezidențial.

Dar acum, în cel de-al doilea mandat al său la Casa Albă, Trump se arată și mai hotărât să redeseneze harta lumii ca pe vremea imperialismului din secolul al XIX-lea. Mai întâi a fost vorba despre cumpărarea Groenlandei, după care au urmat anexarea Canadei, recuperarea Canalului Panama și un nume nou pentru Golful Mexicului. Iar acum se gândește să preia o zonă din Orientul Mijlociu devastată de război, o zonă pe care niciun alt președinte american nu și-ar dori-o.

Prin planul pentru Gaza un Trump dezlănțuit avansează o idee puțin probabilă

Lăsând la o parte faptul că el nu ar putea prezenta niciun temei legal care să le permită Statelor Unite să-și proclame unilateral controlul asupra teritoriului altcuiva sau că evacuarea forțată a unei întregi populații ar însemna o încălcare a legislației internaționale. Lăsând la o parte și faptul că mutarea a 2 milioane de palestinieni ar însemna o imensă problemă logistică și financiară, ca să nu mai spunem că ar fi explozivă din punct de vedere politic. Și să nu mai vorbim nici de faptul că asta ar necesita mobilizarea mai multor mii de soldați americani și eventual ar putea provoca un conflict și mai violent.

Ideea lui Trump ar fi cel mai mare angajament expansionist american și deopotrivă financiar în Orientul Mijlociu de după invadarea și refacerea Irakului, din urmă cu două decenii. Iar asta ar însemna și o schimbare majoră pentru un președinte care a candidat pentru prima oară în 2016, care a denunțat ideea de „nation building” [reconstrucția unei țări de la zero - n.red.] și care a promis să retragă Statele Unite din Orientul Mijlociu.

Trump a susținut că vorbește serios, chiar dacă mulți s-au întrebat dacă un asemenea lucru ar fi posibil. „Decizia nu a fost ușor de luat”, a spus el. Și totuși, ea a fost atât de fantezistă, atât de lipsită de detalii și atât de în contrast cu istoria, încât a fost greu de evaluat.

Într-adevăr, se pare că ar fi o idee survenită brusc în cursul unei singure zile. Dimineață, înainte ca Netanyahu să sosească la Casa Albă pentru a se întâlni cu Trump, consilierii președintelui le-au declarat reporterilor că, după distrugătorul război dintre Israel și Hamas, vor trebui să treacă 15 ani sau chiar mai mulți pentru ca Gaza să poată fi refăcută, dar asta ar necesita o cooperare cu parteneri din regiune pentru a le găsi palestinienilor un loc în care să poate trăi temporar.

După-amiază, după ce a semnat o serie de hotărâri, Trump le-a declarat reporterilor că palestinienii „nu vor avea de ales” și vor trebui să părăsească Gaza, întrucât regiunea este una „în demolare”. Ceva mai târziu el l-a primit pe Netanyahu în Biroul Oval, mergând chiar mai departe și spunând că dorește ca „toți” să plece din zonă, iar localnicii din Gaza se vor declara „încântați” să trăiască într-un loc mai bun, pe care, potrivit declarațiilor sale, l-ar putea oferi Egiptul și Iordania.

Apoi, la conferința oficială de presă cu Netanyahu, desfășurată marți seara în Aripa de Est (a Casei Albe), el a trecut la faza finală, declarând nu doar că palestinienii vor trebui să plece, ci și că Statele Unite „vor prelua Fâșia Gaza” și o vor transforma într-o destinație prosperă de ordin economic.

Aaron David Miller, fost negociator pentru pace în Orientul Mijlociu, aflat acum la Centru Carnegie pentru Pace pe Plan Internațional, a declarat că propunerile lui Trump cu privire la Gaza contravin propriei sale aversiuni față de „nation building”, putând totodată să-i submineze dorința de a negocia un acord cu Arabia Saudită pe tema stabilirii unor relații diplomatice între acest stat și Israel. Ele le-ar oferi totodată Rusiei și Chinei o „undă verde asupra unor teritorii așa cum vor crede ele de cuviință”, a mai spus el.

Dar tot el a mai adăugat că „ar fi mai bine să spunem că un asemenea lucru nu se poate întâmpla”, cel puțin conform planului descris de Trump până acum. Dar Miller mai spune că, în schimb, asta a distras atenția de la restul întrevederii dintre Trump și Netanyahu, căruia i se mai spune și Bibi, și asupra căruia nu s-au exercitat niște presiuni publice reale de a prelungi armistițiul intrat în vigoare luna trecută, el având astfel latitudinea de a acționa după bunul plac.

„Toată brambureala legată de preluarea Gazei de către SUA ne-a făcut să pierdem tocmai miezul întrevederii”, mai spune Miller. „Bibi părăsește Casa Albă drept unul dintre cei mai fericiți pământeni. Dacă a existat vreodată o dovadă că relațiile dintre Israel și SUA nu se fac la lumina zilei, atunci aceasta a fost dovada”.

sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA / www.nytimes.com