Ioan Aurel Pop. Sursa foto: Facebook/Ioan Aurel Pop
Din cuprinsul articolului
Ziua Limbii Române este sărbătorită anual pe data de 31 august, atât în România și Republica Moldova, cât și în comunitățile românești din Serbia, Bulgaria, Ungaria și Ucraina. Cu prilejul acesei sărbători, președintele Academiei Române, Ioan Aurel Pop, a transmis, într-un mesaj, că „este bine să ne gândim la starea limbii și să veghem asupra ei”.
„Nevoia de a folosi corect limba română”
Academicianul a explicat că a ales titlul „Nevoia românilor de limba română” după ce a auzit mai multe voci care susțin că limba română nu ar mai fi necesară. Ioan Aurel Pop a subliniat că, deși unii nu îi mai recunosc importanța, alții o fac, dar aleg să o folosească greșit.
„Este vorba de limba română, în toate stadiile și în toate formele sale de existență și de dezvoltare. Iar dacă unii spun, totuși, câteodată că limba ne mai trebuie, alții, chiar dacă o folosesc, o pervertesc în fel și chip”, a spus acesta.
Președintele Academiei Române a remarcat că tot mai des românii folosesc expresia „a plăti tribut”, preluată greșit din engleză. El a explicat că „to pay a tribute” nu înseamnă „a plăti tribut”, ci „a aduce omagiu” sau, în cazul eroilor, „a aduce prinos”. În opinia sa, astfel de formulări sunt decalcuri traduse cuvânt cu cuvânt, fără a ține cont de sensul real al expresiei.
„La fel, în multe filme din România sau în alte emisiuni TV, adjectivul (adverbul) englez „pathetic”, preluat din clasicismul greco-roman, prin mijlocirea francezei, se traduce aproape invariabil ca „patetic”. Or, „pathetic” din engleză înseamnă „jalnic”, iar „patetic” din românește înseamnă „plin de patos”, „plin de sentiment”, „plin de avânt”. Distanța este ca de la cer la pământ”, a mai spus acesta.
Capcanele traducerilor
Academicianul a mai dat încă un exemplu, arătând că termenul „location” este folosit greșit. În franceză, el înseamnă „închiriere” sau „taxă de închiriere”, iar în română a intrat în secolul al XIX-lea cu același sens. Totuși, mulți români îl traduc astăzi „după ureche” și cred că înseamnă „loc”, deși sensul său real este legat de plata pentru folosirea temporară a unui spațiu.
„De asemenea, orice expresie engleză în care se află termenul „location” nu va fi tradusă în franceză în niciun caz prin „lieu”. În multe formulări românești de demult, întrebarea era: „Ai plătit locația?”. Firește, nu este neapărat nevoie să ne alertăm, fiindcă limba își are ciudățeniile sale, încât multe anomalii sunt acceptate cu timpul și devin reguli”, a mai spus acesta.
Ignoranța, una dintre cauzele greșelilor
Ioan Aurel Pop a afirmat că una dintre cauzele acestor greșeli este ignoranța. El a explicat că limbile străine nu se mai învață sistematic, cu scriere și vorbire predate împreună.
„Un dascăl tânăr de engleză încerca să-mi explice că regulile de gramatică nici nu mai au sens, că nu mai sunt necesare, că elevii învață acum engleza după ureche, prin simplă auzire, că scrierea se învață de pe telefonul mobil”, a povestit acesta.
Academicianul a amintit de moda din adolescența sa, „engleza fără profesor”, și a precizat că, în realitate, o limbă străină se învață corect după ce stăpânești limba maternă și, de regulă, cu ajutorul unui profesor.
Profesor. Sursa foto: Freepik
Ioan Aurel Pop: „O limbă se învață cel mai direct și mai ușor prin gramatica ei inteligibilă”
Academicianul a arătat că o altă problemă este complicarea gramaticilor sub influența curentelor moderne și postmoderne. El a menționat „gramatica saussuriană”, dezvoltată ulterior de Lucien Ternière și Noam Chomsky, care a dus la conceptul de „gramatică structurală”. În opinia sa, aceste teorii mută accentul de la vorbire și scriere la un sistem abstract de reguli, greu de înțeles și util doar pentru o minoritate.
„O limbă se învață cel mai direct și mai ușor prin gramatica ei inteligibilă, simplă, accesibilă și nu prin structuri teoretice abstracte. Limba este o realitate concretă și are nevoie, spre a fi însușită bine, de reguli inteligibile, concrete, logice. Majoritatea limbilor europene, atunci când și-au elaborat regulile de scriere, când au trecut de la oral la scris, au trebuit să-și creeze câte o formă unitară, aceeași pentru întreg grupul de vorbitori”. a explicat acesta.
El a adăugat: „Așa s-au născut, la finele Evului Mediu și în epoca Renașterii, limbile literare, destinate și vorbitului corect, dar mai ales scrisului uniform, corect, curat și sigur. Scopul limbilor literare nu a fost complicarea limbajului, ci înlesnirea comunicării. Primele gramatici ale limbilor europene (...) au avut ca model gramatica limbii latine”.
Inteligența artificială, unul dintre vinovați
Președintele Academiei Române a atras atenția că unele capcane apar și prin intermediul inteligenței artificiale, care oferă soluții pentru orice și a încurajat ideea că traducerea cu telefonul ar putea înlocui învățarea temeinică. El a subliniat că este doar o iluzie, pentru că „finețea limbilor și literaturilor se pierde”.
inteligență artificială / sursa foto: dreamstime.com
Traducerile automate nu pot reda profunzimea și expresivitatea operelor lui Dante, Villon, Shakespeare sau Goethe, deoarece creația umană nu înseamnă doar semne și reguli, ci și sentimente, figuri de stil și multiple interpretări.
„Farmecul criticii literare este tocmai varietatea interpretărilor, mulțimea sensurilor, descoperirea filonului de „minte și inimă” pus acolo de autori”, a mai adăugat acesta.
„Poți să știi românește și să nu fii român, dar nu poți să fii român fără să știi românește”
Academicianul a spus că limba română ar trebui prețuită printr-un studiu serios și prin folosirea ei în toate anunțurile publice, inscripțiile, titlurile de conferințe sau denumirile de firme. El a subliniat că româna este limba oficială a țării și cea mai bună formă de respect față de Constituție este folosirea ei pe teritoriul României.
În opinia lui, globalizarea și rolul englezei ca a doua limbă nu justifică marginalizarea românei. Orice comunicare destinată publicului ar trebui făcută mai întâi în română și abia apoi tradusă, dacă este nevoie, în alte limbi.
„Toate popoarele înțeleg și vorbesc, în primul rând, limbile proprii și nu renunță la ele. Tot ce spun aici se poate verifica ușor, pentru că suntem într-o eră a comunicării și trăim într-un spațiu deschis, un spațiu al liberei circulații. Poți să știi românește și să nu fii român, dar nu poți să fii român fără să știi românește. Limba ține în viață aproape fiecare popor. Fără limba noastră cea română nu vom mai fi deloc. Și ar fi de plâns. Noroc că nouă și plânsul ne este în limba română”, a mai spus acesta.
