Presa se învață, caracterul nu! Povestea unei demisii
- Mirel Curea
- 4 septembrie 2015, 00:00
Orice zi de lucru într-o redacție începe cu ședința de sumar. Șefii de secții prezintă propunerile de subiecte pentru ziarul de a doua zi, redactorul șef le asamblează în funcție de viziunea lui editorială, ideile sar din toate părțile, unele rămân, altele se scufundă, titlurile ce vor face fala paginii întâi de mâine se conturează rând pe rând. După acest tipic a început și ziua de muncă, ieri, în redacția „Evenimentului zilei”.
O întâmplare, care poate fi considerată cu mare tâlc, a răsturnat pasionanta rutină zilnică. Cu câteva zile înainte, de acum fostul nostru coleg, Ionel Stoica s-a gândit să își încânte amicii de pe Facebook cu o postare. În prima parte a ei, jurnalistul își exprima rezervele critice asupra părerilor lui Ion Cristoiu făcute de acesta într-un recent editorial publicat în „Evenimentul zilei”.
Faptul că jurnalistul Ionel Stoica nu era de acord cu opiniile acestuia ține de firescul absolut. Un ziar este cu atât mai interesant cu cât opiniile redacției sunt mai diverse. De aceea nici nu contează care erau părerile celor doi, Ion Cristoiu și Ionel Stoica, asta dacă nu vă pare ridicolă alăturarea celor două nume.
În esență, Ion Cristoiu își exprimase suspiciunea că există o înțelegere la vârf, care implică și mișcări de cadre în interiorul DNA, în măsură să-l salveze pe Liviu Dragnea. Frapantă a fost încheierea cu care fostul nostru coleg a înțeles să își încununeze micul cap de polemică: „Mi-ar fi plăcut ca la finalul editorialului să pună un PS: «Dacă Liviu Dragnea este găsit vinovat de fraudarea referendumului pentru demiterea lui Traian Băsescu mă las de scris prostii și mă întorc la bibliotecă», dar nu l-a pus!”.
Cu alte cuvinte, Ionel Stoica spune că Ion Cristoiu, fondatorul ziarului la care lucra și cel care concepe zilnic un editorial, scrie prostii și îi recomandă să se lase de presă! Cu Ion Cristoiu poți să fii sau să nu fii de acord, dar nu îți poți bate joc de el, mai cu seamă în casa clădită de el, decât dacă rațiunea și caracterul îți sunt, deopotrivă, grav alterate. Peste marile simpatii și antipatii pe care Ion Cristoiu și le-a atras în ultimii 25 de ani, un lucru e cert: a fost, este și va fi consemnat ca atare drept protagonistul istoriei ultimului sfert de veac de presă.
Exact aceste lucru i le-am reproșat fostului nostru coleg la începutul ședinței de sumar. În locul unei reacții firești de tip „haideți, băi, ce dracu’, am sărit și eu calul, se întâmplă oricui, dați-o-ncolo de postare, că o șterg și gata!”, ziaristul ne-a anunțat ferm și răspicat că nu-și retrage spusele și că își dă demisia.
Să fie foarte clar, dacă ținta atacului său public, gratuit-jignitor, ar fi fost cel mai mărunt angajat al ziarului nostru, reacția de consternare ar fi fost strict aceeași! Dezacorduri între noi, jurnaliștii de la „Evenimentul zilei” există cu duiumul, ca în orice redacție, ca în orice loc în care se gândește. Nu ne spunem unii altora ce și cum se scrie. Eu însumi am fost invitat să scriu sub semnul contra-opiniei. Dezacordurile noastre, însă, ni le exprimăm între noi, râzând de multe ori, și, cel mult, luându-ne peste picior amical și jovial. Mai sărim și calul, mai depășim și măsura sub presiune.
Ne cerem, însă, scuze unii altora și dregem busuiocul, care cum ne pricepem mai bine. Demisia lui Ionel Stoica a ieșit flagrant, grobian din aceste standarde, în fond omenești, nu jurnalistice. Personal, nu am decât o singură explicație pentru mizeria aruncată în capul lui Ion Cristoiu și întărirea acestui gest printr-o demisie pe care nu i-a cerut-o nimeni: dacă Ionel Stoica învățase, mai mult sau mai puțin, meseria de jurnalist, pe cea de om cu caracter nu a putut să o învețe.
Aici, are o scuză. Caracterul nu se poate învăța prin studiu și exercițiu. Cu el vii pe lume sau ți-l impui prin adoptarea unui set de valori care, în fond, face diferența între oameni.
P.S. Pentru că lui Ionel Stoica tot îi plac precizările, fac și eu două:
1. Ionel Stoica nu este jurnalist de investigație, așa cum au titrat niște site-uri, și așa cum chiar el susține că a fost, ci jurnalist acreditat pe justiție.
2. Întâmplările de ieri din redacția EVZ nu au nici cea mai vagă legătură cu persoana și destinul tulbure ale lui Liviu Dragnea.