Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Gheorghe Tătărescu a rămas în istorie drept „Guță”. Deși, la câte funcții a avut, ar trece drept un politician cu experiență, istoricii nu sunt deloc prea blânzi cu el. A fost văzut drept omul de serviciu în două dictaturi, carlistă și comunistă.
Gheorghe Tătărescu, ascensiunea interbelică
Gheorghe Tătărescu, „Guță” a văzut lumina zilei la 28 decembrie 1886 la Craiova. Aici, a urmat inclusiv liceul. A studiat Dreptul la București pentru ca apoi în 1912 să devină Doctor la Paris. Teza lui era chiar despre regimul electoral și parlamentar din România. A fost un adept al votului universal.
Anul 1912 este anul când vine în PNL, unde începuse deja să urce steaua lui Ionel Brătianu. Urmează o carieră juridică scurtă, apoi serviciul militar ca ofițer rezervist în 1913 și 1916. În noiembrie 1919, devine deputat de Gorj, Votul universal (femeile nu votau însă) este un vis împlinit.
Gheorghe Tătărescu, alături de I,G.Duca era un „lup tânăr” liberal. Dinu Brătianu sau Constantin Angelescu vor deveni „seniorii” de după moartea lui Ionel Brătianu. În 1930, vine la putere, Carol al II-lea printr-o lovitură de palat. Gheorghe Tătărescu se va face util și după asasinarea lui IG Duca va prelua Guvernul. Asta deși liderul PNL era Dinu Brătianu. Era prima dată în istoria politică românească atunci când un lider de partid care forma Guvernul nu deținea și calitatea de Președinte al Consiliului de Miniștri.
Gheorghe Tătărescu ratează alegerile organizate de el
Gheorghe Tătărescu reușește contraperformanța de a nu câștiga alegerile pe care el le organizase. PNL nu a putut beneficia de „prima electorală” introdusă în 1926. Adică nu a avut 41% din voturi ca să primească cele 10% necesare formării majorității. Carol al II-lea i-a adus la șefia Guvernului pe Octavian Goga, Patriarhul Miron Cristea, Armand Călinescu, Gheorghe Argeșeanu, Constantin Angelescu și apoi pe Guță Tătărescu. După el a venit Ioan Gigurtu.
Gheorghe Tătărescu a fost un om adaptabil. Soția sa Arethia Tătărescu (1889-1968) i-a sponsorizat lui Brâncuși Ansamblul Calea Eroilor de la Târgu Jiu. Tătărescu s-a ocupat să fie amenajat drumul montan numit azi Transalpina între Oltenia și Ardeal, prin Carpații Gorjului. A deținut portofolii ca Ministru la Industrie și Comerț, Interne, Afaceri Străine, Apărare, Armament, Aer și Marină,
Credit foto: Wikipedia
„Guță”, om de înțeles
Nimeni nu-și imagina că Gheorghe Tătărescu va mai însemna ceva în epoca antonesciano-legionară sau legionară. A fost pe punctul de a fi lichidat de legionari, care-l arestaseră la 27 noiembrie 1940, însă a fost salvat de Ion Antonescu prin telefon direct. Ori că va ajunge în plină ascensiune comunistă la un rol cheie. Își fondase propriul partid, numit Partidul Libera-Tătărescu după 1944. Va avea cu totul alt parcurs decât tovarășul său de idei și de origine oltenească, faimosul Constantin Argetoianu. „Guță” a fost Ministru de Externe din 6 martie 1945 până în 5 noiembrie 1947. Refuzul Planului Marshall și atitudinea de la Conferința Păcii de la Paris îi poartă semnătura. Titulatura de „om de înțeles” i-a dat-o spre finalul ui 1944, Lucrețiu Pătrășcanu.
Destăinuirile unui om politic
Peste ani, Sanda Tătărescu-Negropontes (1919-2009) își va aminti drama tatălui ei. Tătărescu va fi marginalizat după 30 decembrie 1947. În „Noaptea Demnitarilor”, adică 5/6 mai 1950, a fost arestat. După 5 ani la Sighet, a fost eliberat, fiind angajat la Comitetul Repatrierii. S-a stins în data de 28 martie 1957, în București. Tătărescu avea un conac la Târgu Jiu și o vilă în București, pe Strada Polonă la numărul 19. Argetoianu, omul care în 1921 ordonase arestarea comuniștilor va muri în închisoare. Asta după ce fugise din țară și revenise în 1946, tocmai cu speranța că îi va succeda lui Tătărescu la Afaceri Străine. Locul era rezervat pentru Ana Pauker însă.
Sandra Tătărescu Negropontes nu a plecat în exil. A fost închisă până în 1953. A fost reabilitată după ce a lucrat la deratizare, în 1957. A urmat o carieră de funcționar la fisc. Și-a recăpătat moștenirea după 1990, iar în 1992, ea a fost senator de Gorj. Înainte să moară, tatăl ei i-a spus, cumva ca o încercare de a se reconcilia cu sine însuși: „greu de înțeles ce vremuri am trăit noi, copile”...
Recomandările noastre
