Comuniștii voiau să „o dea la pace” cu Tătărescu acum 80 de ani. Reproșurile lui Stalin
- Florian Olteanu
- 2 februarie 2025, 10:30

În ianuarie 1945, devenise clar pentru comuniștii români că trebuiau să ajungă la putere. Comuniștii fuseseră luați în tărbacă de Jdanov în septembrie 1944 că puseseră partidele istorice și regele în ecuația puterii la eliminarea lui Antonescu. Ana Pauker era și ea făcută praf pe Pătrășcanu. Doar spera să fie lidera incontestabilă a României.
Comuniștii români, muștruluiți la Moscova de Stalin la cumpăna 1944-1945
Iarna lui 1944-1945 venise pentru comuniștii de la București cu reproșuri în loc de darurile lui Moș Crăciun care urma să fie înlocuit cu Moș Gerilă peste câțiva ani. Stalin reproșase delegației române plecate să „colinde” la Kremlin (31 decembrie 1944-16 ianuarie 1945) că nu făcuseră destul să preia puterea. Evident, erau două facțiuni la București: comuniștii naționali și cei moscoviți. În rândul celor naționali, erau comuniștii care nu fuseseră închiși și cei ce petrecuseră ani grei în temnițele interbelice ale lui Carol II și Ion Antonescu.
Să nu uităm că Ana Pauker, Gheorghiu Dej. Lucrețiu Pătrășcanu, Vasile Luka sau Ștefan Voitec erau fiecare exponenții propriilor idei. Dar, cea mai mare opoziție se dădea între Pătrășcanu și Ana Pauker.
Comuniștii discută: Maniu „bandit”, Tătărescu „rezerva” în caz de nevoie
Comuniștii clar considerau că Iuliu Maniu era „bandit”. Evident, comuniștii aveau mai multe motive pentru a se debarasa de Maniu dar și de țărăniști. Asta pentru că Maniu era legat de Marea Unire și România Mare. În plus, țărăniștii aveau același bazin, țăranii. Ei încercaseră abordări colectiviste mai ales prin Virgil Madgearu și Ion Mihalache. Discuția a avut loc în marja unei întruniri a Frontului Național Democrat (FND) la 31 ianuarie 1945.
Mai era ceva, Maniu se știa de el, via Kim Philby că era în cercurile de spionaj britanice, dacă nu agentul „Mr.Tom” cum susțin mulți istorici avizați, măcar apropiat. Anthony Eden, ca șef al diplomației britanice vorbea deschis în dezbaterile de la Foreign Office că Marea Britanie prefera relația cu URSS față de pretențiile lui Maniu.
Pătrășcanu și Luca spuneau că Tătărescu era omul de rezervă sau că „te faci frate cu dracu” până treci puntea. Ana Pauker era vehementă, pentru ea liberalii și țărăniștii erau „bandiți”. Dej știa că Tătărescu era rău văzut la Moscova pentru momentul Tatar Bunar 1924 care dusese la scoaterea comuniștilor în afara legii.
Pătrășcanu vs. Pauker
Comuniștii cei mai diferiți ca stil erau Pătrășcanu și Pauker. Ana Pauker a lovit în Pătrășcanu spunând că el se raporta „constituțional” adică era ancorat în „vechea ordine”. Vasile Luka era clar anti-Pătrășcanu. El spusese că Tătărescu putea fi arestat dacă mișca în front. Dej a spus clar că se putea profita de faptul că Tătărescu și Maniu nu se agreau.
Discuția din 31 ianuarie 1945 a fost clar o discuție decisivă pentru debarcarea lui Nicolae Rădescu. Pur și simplu, comuniștii voiau să preia puterea, iar partidele istorice și regele să fie împinși spre culise. Până la urmă, tot Vâșinski le va face ordine la București, înainte de 6 martie 1945, bătând cu pumnul în biroul Regelui.