Istoria lui Simion Pauker, socrul comunistei Anei Pauker. Un milionar, mogulul presei economice și patriarhul unei familii zbuciumate

Când rostim numele „Pauker”, istoria recentă a României ne trimite aproape instinctiv cu gândul la comunism, la epurări și la faimoasa Ana Pauker. Însă, cu mult înainte ca acest nume să fie asociat cu extrema stângă și cu regimul stalinist, el aparținea unuia dintre cei mai respectați, bogați și influenți ziariști din România: Simion Pauker.

Departe de a fi un revoluționar proletar, Simion Pauker a fost un capitalist de succes, un vizionar al presei și omul care a pus bazele jurnalismului economic modern în țara noastră.

Simion Pauker, credea că democrația va veni în România din Rusia, editase diferite ziare alături de I.L. Caragiale și de George Coșbuc.

Simion Pauker, secretar de redacție la Adevărul

Născut într-o familie de origine evreiască, seculară și asimilată, Simion Pauker și-a descoperit rapid vocația pentru cuvântul scris și pentru dinamica redacțiilor. La începutul secolului al XX-lea, el activa în elita presei bucureștene, intersectându-se în paginile publicațiilor cu nume uriașe, precum I.L. Caragiale sau George Coșbuc.

Guvernarea PSD, din anii ’90 până azi. Bilanțul lui Adrian Năstase: „Vă rog să-l comparați cu rezultatele guvernării Bolojan”

Nicușor Dan, discuții cu liderii coaliției. Grindeanu: „Susținem continuarea coaliției, cu un alt premier”. Bolojan: „Îmi asum mandatul de premier”. Foto/Live Text

Ascensiunea sa profesională s-a consolidat la ziarul Adevărul și publicația sa soră, Dimineața, ziare cu o puternică orientare democratică și de stânga la acea vreme. Datorită capacității sale organizatorice, Simion Pauker a ajuns secretar general de redacție, o funcție esențială care i-a permis să înțeleagă nu doar mecanismele jurnalismului, ci și latura comercială a conducerii unui ziar. În scurt timp, a devenit și co-proprietar al acestor trusturi, alături de fratele său, Emil.

Cotidianul economic Argus și construirea unei averi impresionante

Având experiența de la Adevărul și un spirit antreprenorial ascuțit, Simion Pauker a sesizat o nișă neexploatată pe piața media românească: necesitatea unei publicații dedicate exclusiv finanțelor, comerțului și industriei, într-o Românie care se moderniza rapid.

Astfel, în 1910, a fondat cotidianul Argus. Ziarul a devenit rapid un instrument indispensabil pentru burghezia națională, bancheri și comercianți. Argus nu era doar o foaie de informare, ci un barometru al economiei, militând pentru o politică economică proprie a României și pentru emanciparea de sub tutela capitalului străin.

Prin intermediul Argus, pe care l-a condus ca proprietar și director, Simion Pauker a făcut o avere considerabilă. Din jurnalistul de redacție, a devenit un veritabil magnat al presei, un om respectat în cercurile înalte ale Bucureștiului interbelic și, la un moment dat, chiar președinte al Asociației Generale a Presei Române.

Paradoxul familiei: Marcel și Ana Pauker

Tragedia și ironia vieții lui Simion Pauker s-au legat, însă, de copiii săi. Deși era un milionar capitalist, el avea vederi progresist-socialiste și și-a crescut copiii într-un spirit profund politizat, educându-i în direcția științelor și a tehnicii.

Fiul său, Marcel Pauker, născut în 1896, a respins complet moștenirea burgheză a tatălui său. Fascinat de revoluția bolșevică, Marcel a devenit un militant comunist fervent, un revoluționar de profesie și unul dintre liderii de bază ai Partidului Comunist din România în anii de ilegalitate.

Prin intermediul lui Marcel, în familia Pauker intră Hannah Rabinsohn, cea care avea să devină Ana Pauker, nora lui Simion. În timp ce socrul ei conducea cel mai important ziar capitalist din țară, Ana și Marcel complotau pentru răsturnarea sistemului care îi adusese acestuia averea.

Un final de carieră marcat de drame personale

Succesul lui Simion Pauker la cârma ziarului Argus a fost curmat brusc de problemele politice ale fiului său. În 1923, forțat de împrejurări și de un incident personal major, fuga din țară a lui Marcel, care era urmărit de autorități pentru activități comuniste, Simion Pauker este determinat să cedeze ziarul Argus, vânzându-l unui consorțiu de investitori.

Destinul familiei avea să fie unul sumbru. Marcel Pauker a fugit în URSS, unde, în ciuda devotamentului său față de cauza comunistă, a căzut victimă epurărilor staliniste și a fost executat în 1938.

Nora sa, Ana Pauker, a supraviețuit epurărilor și s-a întors în România pe tancurile sovietice, devenind cea mai puternică și temută femeie din țară.

Simion Pauker rămâne o figură paradoxală: omul care a construit presa economică românească și a strâns o avere dintr-un sistem pe care propriul său fiu și nora sa l-au urât și, în cele din urmă, l-au distrus.