De trei DECENII îi caută pe UCIGAȘII FIULUI și SOȚULUI. Elena Vlase, „Vitoria Lipan” a timpurilor noastre, LOVEȘTE cu BALTAGUL deciziilor CEDO
Editura Evenimentul si Capital

De trei DECENII îi caută pe UCIGAȘII FIULUI și SOȚULUI. Elena Vlase, „Vitoria Lipan” a timpurilor noastre, LOVEȘTE cu BALTAGUL deciziilor CEDO

Autor: | | 0 Comentarii | 8575 Vizualizari

Ca şi personajul lui Sadoveanu, braşoveanca se luptă din 1990 pentru a-i descoperi pe ucigaşii fi ului său, iar din 2012 pentru a-i identifi ca pe cei vinovaţi de mortea soţului ei.

România a mai primit, pe 24 iulie, o condamnare la CEDO, în cauza Vlase (II) contra României, din pricina sistemului judiciar şi a celui sanitar. Reclamantele în dosar au fost Elena Vlase și Ioana Ortensia Vlase, soţia şi fiica lui Nicolae Vlase, care a decedat în Spitalul Militar Brașov la 13 ianuarie 2012, din cauza unei infecţii intraspitaliceşti cu Klebsibela după o operaţie de ulcer duodenal, care nu a fost dificilă. Este a doua hotărâre de condamnare a statului român pe care Elena Vlase o obţine la CEDO, după cea în speţa fiului său, Nicuşor Vlase, ucis la Braşov în timpul evenimentelor din decembrie 1989.

Dacă despre personajul lui Mihail Sadoveanu din romanul Baltagul, Vitoria Lipan, se crede că ar fi existat cu adevărat, fără a avea probe certe, Elena Vlase trăieşte printre noi şi este la fel de hotărâtă să-i afle pe ucigaşii fiului şi soţului său. Lupta acestei femei cu sistemul judiciar din România durează de 29 de ani şi, după cum a declarat pentru Evenimentul zilei, o va duce până la capăt.

Epopeea a început după ce şi-a înmormântat copilul

Primul demers pentru aflarea adevărului l-a făcut după înmormântarea fiului, care prezenta urme de tortură. Nu mai ştie de câte ori a bătut, cu jalba în proţap, la poarta parchetelor, inclusiv a celui general. Nu mai ţine nici socoteala drumurilor făcute la Bucureşti. S-a deplasat de patru ori la Curtea de la Strasbourg şi s-a adresat CEDO de două ori în cazul fiului şi o dată în cel al soţului. Prima plângere a adresat-o Curţii Europene a Drepturilor Omului în 2005. „Răspunsul celor de acolo a fost că mai întâi trebuie să parcurg toate căile de atac din ţară, ceea ce am şi făcut. În anul 2008, am formulat plângere individuală la CEDO, înregistrată cu numărul 18817/2008, iar în 2011, Statul Român a fost condamnat pentru violarea art. 2 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, dreptul la viaţă, precum şi pentru lipsa unei anchete efective”, îmi spune Elena Vlase. Am întrebat-o cum i-a afectat viaţa această luptă de zeci de ani. „Mama are vocaţia sacrificiului”, a venit sec răspunsul. Sunt curios cum s-a descurcat financiar în toţi anii ăştia. „Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, eu cred în Justiţia Divină!”.

„Mi-ar ucide încă o dată fiul!”

Din 2016 adresează memorii procurorului general. Rezultatul? „Atât în cadrul audienţelor de la Parchetul General, cât şi prin adresele trimise, am solicitat disjungerea dosarului fiului meu, din dosarul Braşov, conexat în 2006, tocmai pentru a pune în aplicare decizia CEDO din 2011, în cazul Vlase. De fiecare dată mi s-a răspuns că nu se poate disjunge, întrucât conexarea este pentru o mai bună înfăptuire a justiţiei. O decizie generală fără efectuarea unei anchete efective, aşa cum este prevăzut în decizia CEDO, mi-ar ucide încă o dată fiul! De asemenea, am cerut şi preluarea dosarului soţului meu, deoarece are legatură cu cel al fiului meu. Răspunsul primit anul acesta menţionează faptul că îşi menţin punctul de vedere cu privire la disjungere, adăugând că se fac cercetări cu privire la mai multe persoane ucise în Decembrie 1989, printre care şi fiul meu. În acelaşi răspuns mi s-a precizat că imediat după ce se va finaliza noua expertiză medico-legală, dispusă de judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalulul Militar Cluj, vor lua o decizie în legătură cu preluarea dosarului.

Sper ca după decizia CEDO, din 24. 07.2018, Parchetul General să preia dosarul, deoarece până la acest moment, după aproape şapte ani, nimeni nu este pus sub acuzare”

Soţul a murit în acelaşi spital în care şi-a găsit fiul

Trecem la dosarul soţului. „După mai multe ordonanţe de clasare, dispuse în dosarul cauzei de procurori civili, am considerat oportun ca judecătorul de cameră preliminară să stabilească competenţa, deoarece medicii implicaţi sunt militari. În final, Înalta Curte căreia i-a fost trimis dosarul a dispus preluarea acestuia de către Parchetul Militar Cluj, stabilind conflictul negativ de competenţă. Chiar şi în această situaţie, procurorul de caz a ignorat dispoziţia instanţei şi, printr-o ordonanţă, a disjuns o parte din dosar care se referă la medici, motivând că nu sunt militari şi a declinat competenţa către Parchetul Judeţean Braşov.

După o perioadă, dosarul a fost preluat de Parchetul Curţii de Apel care a clasat cauza întrucât nu este întrunită condiţia tipicităţii unei infracţiuni de ucidere din culpă! Partea din dosar rămasă la Parchetul Militar Cluj, instrumentată de procurorul militar Ene Mircea, se referă doar la comandantul Spitalului Militar căruia a fost nevoit să-i recunoască calitatea de militar. Nu întâmplător, partea din dosar care se referă la medici a ajuns la procurori civili pentru a-i proteja, având în vedere că medicul chirurg care l-a operat pe soţul meu este de notorietate în Braşov, a deţinut şi el o perioadă funcţia de comandant al Spitalului Militar.

Ca o ironie a sorţii, soţul a murit în acelaşi spital în care fiul meu, potrivit unor declaraţii de martor, a fost dus mort de la Miliţie şi acuns într-un garaj al spitalului, evident cu aprobarea medicilor care au fost consemnaţi în toată perioada, fără să anunţe familia. Aştept rezultatul expertizei dispuse de judecătorul de cameră preliminară de la Cluj”

Petent în cauza de la CEDO care a dus la redeschiderea dosarului Revoluției

Elena Vlase este prima mamă a unui tânăr erou care s-a adresat CEDO, alături de Asociaţia 21 Decembrie 1989 şi de Teodor Mărieş. Astfel s-a alcătuit dosarul 33810/07 Asociaţia 21 Decembrie 1989, Mărieş (I), Vlase şi alţii contra România, care a deschis seria de hotărâri CEDO prin care s-a redeschis dosarul Revoluţiei închis în mod abuziv de procurorii militari sub presiunea factorilor politici şi militari şi a unor vârfuri din serviciile secrete şi Ministerul de Interne. Ulterior, omorul a devenit imprescriptibil în Codul penal român.

Cronica unei morţi din cauza infecţiilor intraspitaliceşti

Decizia CEDO din 24 iulie privind moartea soţului este a doua hotărâre pe care Elena Vlase o obţine la CEDO, după cea în cazul fiului.

Aceasta constituie un vot de blam pentru sistemul judiciar din România pentru că arată criza, lipsa reformei sau rezistenţa la reforma din Justiţie.

Hotărârea scoate la iveală şi criza din sistemul sanitar, malpraxisul medical în cazul celor implicaţi, infecţiile intraspitaliceşti, precaritatea tratamentului, lipsa medicamentelor eficiente sau repartizarea lor preferentiaţă şi problemele de notorietate ale concentraţiei dezinfectanţilor.

Spitalul din Braşov avea pe lista de furnizori şi celebra Hexi Pharma. Trebuie menţionat că Elenei Vlase nu i s-a permis să fie parte a acestui dosar după moartea soţului său din cauza suprainfectării cu Klebsibela, în urma intervenţiei chirurgicale.

Plângere pentru omucidere

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Justiţie

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate