Printre marile povești din fotbalul mondial se numără și cea a lui „Elek” Schwartz, un timișorean care a condus naționala Olandei și care a condus Benfica Lisabona în finala Cupei Campionilor Europeni.

Născut la Recaș, în data de 23 octombrie 1908, Alexandru „Elek” Schwartz (cunoscut în franța ca Michel Alexander Schwartz) a fost un antrenor și jucător de fotbal româno-francez, de origine evreu din Banat. A fost fiul unor negustor evrei din Timișoara.

Atras de acest sport, deși visa să ajungă avocat, Elek Schwartz și-a început cariera de jucător la Club Atletic Timișoara, după care la echipa evreiască Kadima Timișoara. În anii '30, pe când se afla într-un turneu în Franța, cu Ripensia, Schwartz a decis să rămână definitv în Hexagon, deoarece în această țară fotbalul era în floare, spre deosebire de România. În 1932, bănățeanul a început să joace pentru FC Hyeres, și chiar în Ligue 1. Apoi, doi ani mai târziu a evoluat în tricoul celor de la AS Cannes, iar după alți doi ani, s-a transferat la Racing Strasbourg și apoi în regiunea pariziană, în echipa Red Star Olympique din Saint-Ouen-sur-Seine (1938-39).

Bănățeanul s-a căsătorit cu o alsaciană din orașul Haguenau, iar în anii de ocupație nazistă a reușit să scape de regimul hitlerist.

Cu Olanda, a învins Brazilia lui Pele

După Al Doilea Război Mondial, Elek Schwartz a decis să îmbrățișeze cariera de antrenor. Și ce carieră! Mai întâi, și-a „făcut mâna” la AS Cannes (1948-1949), după care a continuat la AS Monaco (1950–1952) și Le Havre AC (1952/53). În 1953 a ales să meargă în Germania, o nouă provocare pentru el. A fost rapid angajat de Sportfreunde Hamborn 07, un club din suburbiile Duisburgului căruia i-a adus promovarea echipei în divizia de vest. Doi mai târziu, timișoreanul a preluat campioana Rot-Weiss Essen, dar cu nu a prins podiumul, ci doar un loc 4 și un loc 8.

După experiența împiedicată de la Rot-Weiss, Elel Schwartz a fost inclus în Asociatia Regală de Fotbal a Țărilor de Jos KNVB, actuala Federație de fotbal a Olandei. De aici, a trecut la cârma naționalei batave. Era anul 1957, iar reprezentativa Olandei și-a căpătat supranumele de „Portocala Mecanică” chiar în mandatul său. A învins Franța și chiar și Brazilia lui Pele, ambele la limită, cu 1-0. Cea mai drastică înfrngere a fost suferită în fața Germaniei, 0-7, la Koln, în 1959. A mai contat și umilința cu Luxemburg, scor 1-2. Schwartz a fost antrenorul Olandei până în 1964 când a fost înlocuit de Denis Neville. Până în 1964 a totalizat 49 de meciuri (19 victorii, 12 egaluri și 18 înfrângeri) pentru selecționata „Oranje”, dar pe care nu a reușit să o califice la niciun turneu final.

La un pas de gloria europeană, alături de Eusébio

În fine, a părăsit și „Țara Lalelelor”. Drumul a continuat în Portugalia. Acolo a fost ofertat de Benfica Lisabona, campioana en-titre, Benfica în care evolua legendarul Eusébio.

Benfica a cules din nou laurii fotbalului lusitan, cu Schwartz la timonă, în sezonul 1945-1965. A urmat participarea în Cupa Campionilor Europeni, unde bănățeanul și trupa sa au învins în „sferturi” Realul din Madrid, al lui Di Stefano şi Puskás, cu scorul de 6-3. Finala întrecerii a fost, însă, un eșec pentru Benfica, unde Inter s-a impus cu scorul 1-0, pe „San Siro”.