Politica
Pippidi, despre culisele luptei anticorupție: Sistemul de putere creat în perioada 2009-2015 a fost făcut cu sprijin de la Bruxelles
Sursa foto: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Politologul Alina Mungiu-Pippidi a descris, într-un interviu acordat Qmagazine, modul în care a fost construită lupta anticorupție în România. Ea a dezvăluit culisele acțiunilor ”binomului” SRI - Justiție, implicarea externă a oficialilor de la Bruxelles, dar și vulnerabilități interne ale sistemului. Pippidi a povestit cum s-a construit și a funcționat un „stat al supravegherii”.
Pippidi: ”Anticorupția noastră a fost sprijinită de la Bruxelles”
Politologul român discută, în interviu, despre lupta împotriva corupției din România. Ea dezvăluie cum s-au împlicat oficiali europeni în Justiția din România și recunoaște implicarea externă.
„Anticorupția noastră a fost sprijinită de Bruxelles. A avut ca scop și să zăngăne niște cătușe, pentru că în România era o cultură a impunității foarte mare. Oricine era la putere putea să calce oamenii cu mașina”, afirmă Alina Mungiu Pippidi.
Ea a oferit ca exemplu cazul generalului Gabriel Oprea. ”Un moment important a fost acela când am reușit să-l dăm jos pe generalul Gabriel Oprea, din cauză că gonea cu peste 100 km/h, noaptea, cu escortă la care nu avea dreptul. A murit un băiat nevinovat”, precizează ea.
”Statul supravegherii”
În anul 2009, aproximativ două treimi din primarii reședințelor de județ și tot atât din șefii de Consilii Județene erau anchetați de DNA, își amintește Pippidi. ”În realitate erau 100%”, spune tot ea.
”Trebuia să dai și exemplu, să sperii lumea, trebuia să dai și fenomenul corupției înapoi. Unde am greșit? Judecătorii nu prea se îndemnau să condamne pe nimeni. Am fost de față la scene în care judecătorii ziceau «Domnule, pe Adrian Năstase să-l dea lumea jos la alegeri, de ce să-l condamnăm noi? E o chestie politică, nu vrem să ne băgăm!»”, relatează Alina Mungiu Pippidi.
Această reticență, a unora dintre magistrați a determinat alte acțiuni în forță ale Statului, potrivit politologului.
”Acest fapt a dus puterea în mâna câtorva oameni. S-a recreat statul supravegherii, în care știi de toate despre toți, în care fiecare are o vulnerabilitate, dar alegi să-i trimiți pe câțiva la închisoare, care erau selectați în fiecare lună. Restul erau șantajați”, relatează ea.
Oficiali de la Bruxelles ”au influențat Justiția din România”
Sistemul de putere creat în perioada 2009-2015 a fost făcut cu sprijin de la Bruxelles, afirmă Pippidi în interviu.
”Veneau cei de la Bruxelles, se întâlneau cu tot plenul Curții Supreme de Justiție, le spuneau «Gata, aveți legi noi, puneți-le în practică!», spune politologul.
Ea a continuat: ”Atunci, SRI s-a apucat să-i asculte pe toți: Curțile de Apel, Înalta Curte. Legea permitea să aibă mandate de siguranță națională, dar și mandate anticorupție. Normal ar fi fost să asculte pe mandat anticorupție pe cineva bănuit de corupție. Dar ei nu au interceptat doar în aceste rigori juridice, ci judecătorii de la toate Curțile, în ideea că acolo se aranjează procese, idee plauzibilă, dar nu trebuia făcut pe siguranță națională.
Pippidi: ”Au fost și procese politice”
În România a fost corupție existențială, a mai afirmat politologul, în interviul Q magazine. ”Mulți dintre cei achitați au fost, de fapt, nu pentru că erau nevinovați, ci pentru că practicienii au luptat și au îngustat regulile”, afirmă ea.
Ea a dat mai multe exemple de politicieni și ”procesele lor politice”. S-a referit la Victor Ponta și Markó Béla (kfost președinte UDMR).
”Spre exemplu, atunci când i s-a făcut proces lui Ponta că l-a pus pe Sebastian Ghiță să plătească o petrecere, o masă pentru Toni Blair. Asta era, evident, o prostie. Și au fost destule procese de hărțuială. Lui Markó Béla (fost președinte UDMR – n.r.) i s-a făcut un proces de mi se face rușine, că luase nu știu ce avans de la o editură din Ungaria. Era un vot important care trebuia să aibă loc în coaliția de la acea vreme și ce să vezi, Markó Béla, dintr-odată, începe să fie anchetat de DNA. Au fost câteva lucruri de felul acesta, foarte urâte”.
Pippidi amintește și de dosarul Ioan Oltean, clasat după cinci ani pe motiv că „fapta nu există”. În opinia sa, asemenea episoade au alimentat percepția unei „cătușiade” cu miză de imagine publică.
