„Unii oameni merg la serviciu, iar alţii, în timpul ăsta, fac istorie”, râde Contramiralul de flotilă Vergil Chiţac, comandantul şi rectorul Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”, în subordinea căreia se află legendara navă şcoală a Marinei Militare, bricul Mircea. Bărbatul este un vizionar. Într-un interviu luat în timpul Regatei Mării Negre, la care Mircea a participat în luna mai şi editat înaintea Zilei Marinei Române, amiralul ne-a mărturisit una dintre cele mai arzătoare dorinţe ale sale. Amiralul Chiţac doreşte şi spune că este perfect realizabil un marş de instrucţie al N.S. Mircea în jurul lumii. Pentru a da şi mai mare savoare acestui periplu istoric amiralul Chiţac spune că o idee nemaipomenită ar fi ca prima jumătate a voiajului să respecte livrescul voiaj imaginat de scritorul Radu Tudoran în celebrul său roman „Toate pânzele sus”, ecranizat în anii ’70, peliculă văzută de generaţii de români. Porturi exotice, meleaguri îndepărtate, mări şi oceane pe care le vedem doar la televizor, asta ar urma să vadă marinarii noştri în voiajul imaginat de amiralul Chiţac. Pernambuco, Ţara de Foc, Tahiti, Noua Zeelandă, Singapore sunt doar câteva destinaţii care îţi fac imaginaţia să zburde. „Se poate face!”, spune răspicat rectorul Academiei Navale.

„Marina Militară trebuie să se întărească!”

EVZ: Domnule Contraamiral, este Ziua Marinei Române. Sunt sărbătoriţi mai mult marinarii militari, întrucât cei din Marina Comercială sunt împrăştiaţi pe toate meridianele lumii. În contextul în care flota de comerţ a României a rămas doar o amintire, cum vedeţi evoluţia Marinei în următoriul deceniu?

– Niciodată n-am împărţit marina în două. Dealtfel, de Ziua Marinei oamenii vor putea admira, de pe faleza Cazinoului, atât nave militare cât şi civile. Este adevărat că au rămas puţine nave comerciale sub pavilion românesc dar viitorul marinei îl împart, totuşi, în două. În ceea ce priveşte Marina Militară cred că, mai ales în contextul politico-strategic din Marea Neagră, va trebui să ne întârim. Cât despre Marina Comercială, dezavantajul este că aceasta nu se poate dezvolta decât cu bani privaţi dar şi cu sprijinul statului.

– Sunteţi absolvent al Institutului de Construcţii Nave din Galaţi. Avem atâtea şantiere navale în ţară care duduie şi, cu toate acestea, construcţiile de nave noi sunt, aproape exclusiv pentru armatori străini. Noi putem spera la o revigorare a Flotei Comerciale?

– Şantierele navale de la noi din ţară au comenzi atât în zona de construcţii noi, cât şi în cea de reparaţii. Dar numai oamenii de afaceri români pot hotărâ dacă e rentabil să-şi investească banii în vapoare! Dar ei trebuie cumva atraşi să intre în această afacere mondială care este shippingul… Uite, noi, n-am ştiut să dezvoltăm suficient partea de transport containerizat. Grecii au ştiu şi Pireul, un port mai mic decât Constanţa ne-a luat-o înainte. Cu investiţii chinezeşti!

– Avem două instituţii de învăţământ superior de stat care produc, anual, ofiţeri de marină care ajung să lucreze pentru flote străine. Dvs. sunteţi rectorul uneia dinre ele, Academia Navală „Mircea cel Bătrân”. Ce avem de câştigat prin şcolarizarea unor marinari care ajung să navigheze pentru flote străine?

– România şcolarizează cam o mie de ofiţeri de marină comercială pe an. Spre deosebire de medicii, inginerii şi alţi meseriaşi buni care părăsesc România după ce au învăţat o profesie şi se stabilesc în străinătate, marinarii noştri – în proporţie covârşitoare – se întorc acasă cu banii câştigaţi pe mare! În plus perpetuăm tradiţia şcolii româneşti de marină, ai cărei absolvenţi sunt apreciaţi în toată lumea. În plus, la Academia Navală studenţii secţiei comerciale învaţă pe banii lor, doar militarii fiind şcolarizaţi de stat.

De la Sulina până în Ţara de Foc

– Recent, am participat împreună, la Regata Mării Negre, ambarcaţi la bordul bricului Mircea, care la Sochi, în Rusia, pe 17 mai, a împlinit 75 de ani de când a intrat în serviciul Marinei Militare. Mai poate Mircea, la venerabila sa vârstă, să facă faţă cerinţelor moderne de pregătire pentru cadeţii noştri?

– Mircea a împlinit 75 de ani, dar în acelaşi timp e o navă nouă! Ultima reparaţie capitală s-a terminat în 2002. Toate sistemele de navigaţie de la bord sunt moderne, iar cele de tradiţionale, de navigaţie cu vele sunt, deasemenea înnoite. Toată velatura este nou-nouţă, de anul acesta!

Credeţi că ar fi necesară o reparaţie capitală în curând a N.S. Mircea? Sau ar trebui să ne gândim la înlocuirea sa cu o corabie nouă, modernă?

– O nouă reparaţie capitală poate fi luată în calcul abia peste zece ani, iar o navă nouă nu este în calcul. Uite, uriaşul Sedov, cel mai mare velier din lume, va împlini peste şapte ani un secol! Şi doar ce a participat la Regata Mării Negre venind tocmai de la Murmansk!

Mi-aţi spus, în timpul regatei, că vă gândiţi la organizarea unui marş al bricului în jurul lumii. Cât de aproape sau de departe este acest deziderat?

– Pentru moment este un deziderat personal, dar perfect realizabil! Ar fi o mândrie naţională ca Mircea să facă un “tour du monde”. Ia, imaginaţi-vă o poză cu Mircea lângă Harbour Bridge, din Sidney, având la babord celebra Opera House!

Toată lumea a citit cartea sau a văzut măcar celebrul film „Toate pânzele sus!”, după romanul omonim al lui Radu Tudoran. Nu credeţi că, pentru o mai bună percepţie a semnificaţiei unui astfel de demers, o primă parte a marşului de instrucţie ar fi oportun ca Mircea să meargă pe urmele goeletei Speranţa, de la Sulina, până în Ţara de Foc?

– Este o idee foarte bună şi fezabilă. Am împlini astfel visul lui Radu Tudoran!

Un voiaj istoric, de vis

Haideţi să ne imaginăm un ipotetic traseu al posibilului periplu circum terestru!

– Păi, Sulina – Istanbul – Pireu –Port Said – Marsilia – Las Palmas, cu toate că în carte Speranţa n-a ancorat în Insulele Canare – Pernambuco, actualul Recife – Montevideo – Buenos Aires şi Punta Arenas. Apoi, întoarcerea cu o traversadă a Pacificului cu o escală de aprovizionare la Papeete – în Tahiti, Wellington – în Noua Zeelandă, Sidney şi Hobart – în Tasmania, unde există o puternică şcoală navală. După ocolirea Australiei pe la sud, cap-compas Jakarta, Singapore, Male – din Maldive – încă o escală pe drumul spre Canalul Suez, înainte de a ajunge acasă. Pentru moment este doar o fantezie de-a noastră, dar orice drum de zecii de mii de mile începe cu primul pas!

Cât ar costa o astfel de iniţativă, în cât timp ar fi realizabilă şi care ar fi beneficiile ulterioare?

– Sunt onest şi nu pot aprecia acum, nici măcar aproximativ, costurile. Depinde de numărul de membri ai echipajului, dacă faci, sau nu schimb de echipaj la cadeţi şi altele. Ar putea dura şapte-opt luni. Dar este, repet, realizabil, dacă există voinţă! Cât desptre beneficii, ar fi uriaşe ca imagine a României în lume!

Cunoaşteţi cazuri în care alte veliere străine au făcut astfel de fantastice călătorii, sau măcar de o lunigime şi durată considerabilă?

– Cum să nu! O corabie poloneză, Iskra – mai mică ca a noastră – a făcut înconjurul lumii chiar de două ori. Velierele ruseşti Sedov şi Kruzenshtern, mai vechi ca Mircea, l-au făcut şi ele. Şi, ca să vezi, una din navele-surori ale bricului, Sagres, cu pavilion portughez, l-a făcut şi ea. De ce nu şi corabia noastră!

La 75 de ani: “Vânt bun din pupa!”

Pe 17 mai 2014, la Sochi, în Rusia, Mircea a sărbătorit 75 de ani de când a intrat în serviciul Marinei Militare Române. În fapt o navă barc, Nava Şcoală Mircea era urmaşul primei nave şcoală a marinei, o corabie din lemn de tip bric, construit la Londra în 1882. În cele trei sferturi de veac în care a traversat Atlanticul de trei ori, a înfruntat nenumărate şi groaznice furtuni şi a găzduit pe puntea sa aproape tot atâtea promoţii de viitori ofiţeri de marină, N.S. Mircea a fost reparată capital de două ori. Prima oară în 1966 la şantierul Blohm&Voss din Hamburg, loc unde a fost lansat la apă în 1939 şi a doua oară în 2002, la Brăila. În ciuda venerabilei sale vârste, bricul Mircea este o navă nouă! Toate părţile metalice învechite au fost înlocuite, aparatura de navigaţie este de ultimă generaţie, iar velatura şi parâmele sunt noi-nouţe. Mircea mai are patru surori: Eagle – aflată în serviciul US Coast Guard, Sagres – navă şcoală a marinei portugheze – Gorch Fock I (ex-Tovarişci )şi Gorch Foch II – ambele nave şcoală nemţeşti. Nava are un deplasament de 1844 de tone, e lungă de 81 de metri, are un pescaj de 5,40 metri iar cel mai înalt din cele trei catarge ale sale are 44 de metri. Corabia poate ambarca până la 200 de marinari.

28.587 de mile marine ar urma să fie distanța pe care ar urma să o parcurgă bricul Mircea în acest periplu epocal

280 de zile ar fi durata marșului cu tot cu escale