Aurel Rogojan. Sursa foto: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Ultima zi la Rio , o zi a marilor restanțe ,vizitarea Stadionului MARACANA, a SAMBADRONULUI și a unei părți a zonei centrale ce include Teatrul Municipal și alte edificii simbolice
Stadionul Jornalista Mário Filho, cunoscut mai ales sub numele Estádio do Maracanã („Stadionul Maracanã”)
După ce a primit organizarea Cupei Mondiale din 1950, guvernul brazilian a decis construirea unui stadion nou pentru turneul final. Planurile arenei au fost create de șapte arhitecți brazilieni: Miguel Feldman, Waldir Ramos, Raphael Galvão, Oscar Valdetaro, Orlando Azevedo, Antônio Dias Carneiro și Pedro Paulo Bernardes Bastos. Lucrările au început la 2 august 1948, stadionul fiind inagurat cu un meci amical la 16 iunie 1950.
Deși nu era finalizat în partea de utilități, FIFA a permis ca stadionul să fie folosit pentru Cupa Mondială şi, la data de 24 iunie 1950, aici s-a disputat primul meci al Campionatului Mondial.
Din Muzeul stadionului aflăm că în meciul inaugural Brazilia a învins Mexicul cu 4-0, Ademir marcând primul gol oficial pe Maracanã. La meci au asistat 81.000 de spectatori. Finala turneului a avut loc tot pe acest stadion, gazda Brazilia fiind învinsă de Uruguay cu 2-1. Oficial, la meci au asistat 199.854 de spectatori, dar numărul total a fost estimat la 210.000.
Stadionul a fost finalizat abia în anul 1965, la 17 ani de la prima cărămidă. După Cupa Mondială, arena a fost folosită de cluburile din Rio de Janeiro, dar a găzduit și o serie de finale ale Cupei Braziliei sau ale Campionatului Carioca.
În septembrie 1966, jurnalistul sportiv brazilian Mário Filho a încetat din viață, iar administratorii arenei au decis ca aceasta să-i poarte numele. Mário Filho este considerat unul dintre părinții stadionului, fiind printre principalii susținători ai proiectului.
La data de 19 iunie 1992, partea superioară a stadionului s-a prăbușit, ducând la moartea a trei suporteri și rănirea altor 50.Ca urmare a acestui dezastru, capacitatea arenei a fost micșorată drastic. În 1998, arena a fost declarată Bun național.
În 2000, la împlinirea a 50 de ani de la inaugurare, la stadion a început o serie de lucrări de renovare. După o perioadă de nouă luni, între 2005 și 2006, în care a fost închis, stadionul s-a redeschis în ianuarie 2007, iar capacitatea arenei a fost fixată la 88.992 de locuri. Primul meci oficial după reconstrucție a avut loc pe 2 iunie 2013, când Brazilia a remizat 2–2 cu Anglia într-un meci amical.
Maracanã face parte dintr-un complex sportiv care include și o sală de sport, Arena Maracanazinho („mica Maracanã”).
Din palmaresul extra-sportiv al Maracana Arena sunt de reținut: mai multe mesa ținute de Papa Ioan Paul al II-lea; recordurile GUINNESS obținute de Tina Turner și Paul Mac Cartney cu câte 180.000 de spectatori, urmaţi de Frank Sinatra cu 150.000; două concerte consecutive ale trupei Rolling Stones; concertele starurilor Madonna și Sting etc.
Boutiqurile cu suveniruri de la Maracana au estompat interesul pentru istoria și semificațiile locului, ceea ce sub aspect comercial a reprezentat un beneficiu pentru Administrația Arenei.
Sambadromul Marquês de Sapucaí
Sambadromul Marquês de Sapucaí (Sambódromo) este un loc de paradă pe bulevardul Marquês de Sapucaí, în cartierele Centro și Cidade Nova, unde școlile de samba concurează în timpul Marelui Carnaval de la Rio (Carnaval do Brasil ) .
Carnaval do Brasil a fost adoptat de Biserica Catolică din sărbătoarea păgână a Saturnaliilor, iar denummirea de carnaval provine de la carna valare = a înlătura carnea, deoarece festivalul începe în vinerea și se termină în marțea dinaintea duminicii cenușii, care marchează renunțarea la lucrurile lumești, odată cu intrarea în Postul Paștelui. Originea carnavalului este portugheză, fiind importat în Brazilia în secolul al XVII-lea.
Carnavalul, influențat de cultura africano-braziliană, este cea mai renumită sărbătoare din Brazilia și a devenit un eveniment de mari proporții. Cu excepția producției industriale, a unităților de comercializare cum ar fi mall-urile, și alte afaceri legate de carnaval, țara se oprește complet intrând într-o săptămână de festivități intense, zi și noapte, mai ales în orașele de pe litoral.
Fiecare școală de samba, pentru a fi admisă la carnaval, trebuie să susțină un program de 50 de minute pe durata parcurgerii celor 700 de metri ai „Pistei Professor Darcy Ribeiro”. An după an, dansurile și cântecele devin mai bogate, apar noi melodii și ritmuri, cum ar fi marșurile celebre. Din Rio, tradiția de parade de carnaval de școli samba se extinde și în alte orașe și se înrădăcinează mai ales în Sao Paulo.
Proiectat de arhitectul brazilian Oscar Niemeyer , SAMBADRON a fost inaugurat în 1984. Constă în tribune din beton în aer liber, la fel ca într-un stadion, pe ambele părți a bulevardului lat de 13 metri, cu o lungime de 700 de metri și cu o capacitate inițială de 70.000 de locuri. Duce în Piața Apoteozei (Praça da Apoteose), ornată cu un mare arc, unde școlile de samba se strâng după parada. Sambadromul este numit oficial „Pista Professor Darcy Ribeiro” , în onoarea fostului ministru al Educației și viceguvernator al orașului Rio.
A fost ales pentru a găzdui probele de maraton și de tir cu arcul la Jocurile Olimpice de vară și la Jocurile Paralimpice din anul 2016 . În acest scop, lucrări de renovare au început după Carnavalul din 2011. O veche fabrică de bere Brahma a fost demolat pentru a lăsa loc noilor tribune, conform cu conceptul inițial proiectat de Niemeyer. Noul Sambadrom, cu o capacitate de 90.000 de locuri.
Teatrul Municipal din Rio de Janeiro
Situat în Plaza Floriano, Centrul istoric al Rio de Janeiro,Teatrul Municipal este unul dintre cele mai importante teatre braziliene. O clădire impozantă, cu fațada inspirată de Opera din Paris. Construcția sa a început în 1905 și a fost finalizată în 1909. Teatrul are Orchestra Simfonică , Cor și Balet proprii. Alături de teatru se află și Școala publică (de stat) de Dans Maria Olenewa. Teatrul aparține, de asemnea, statului Rio de Janeiro. Din acest motiv, găzduiește marile spectacole de muzică, balet și operă care au loc în Rio de Janeiro. Dacă este posibil, merită un tur ghidat al interiorului teatrului, cu scena sa minunată, cortinele superbe, fotoliile și cabinele de un rafinament artistic aparte. Istoria teatrului este foarte bogată și merită cunoscută.
În Plaza Floriano aveam să constat că poliția militară federală (Jandarmeria ) are în dotare autoturisme Dacia Sandero, iar agenții erau dorrnici de muncă la fel la agenții poliției locale din piețele bucureștene.
Daaal !!!, Daaal !!!, Daaal !!! Onomatopeica alarmă a ghidului Ioana Butnaru (DAL Travel) cu care ne-a trezit din vise două săptămâni - ne adună la autocar şi ne invită să ne luăm La revedere Rio !
Peste câteva luni, biciclist prin Bucureşti, o zăresc pe Ioana şi, din tot subconştientul, o apelez: Daaal !!!, Daaal !!!, Daaal !!! Reacţionează. Mă întreabă de proiectul turistic al anului următor. Japonia, zic fără să mă fi gândit.
Pe 30 aprilie 2025, Ioana a luat în primire grupul din care am făcut parte pentru o mare aventură - Daaal !!!, Daaal !!!, Daaal !!! - în Extremul Orient.
Impresiile din China (a treia vizită ) Sud Coreea şi Japonia, peste … un an !
