Parteneriat fără limite între Moscova și Beijing, dar cu ... spioni

Sursa foto: Arhiva EVZ

La 4 februarie 2022 – două săptămâni înaintea debutului ,,operațiunii speciale’’ în Ucraina – Vladimir Putin și Xi Jinping semnau un document care punea bazele ,,partenariatului fără limite’’ între țările lor. Liderul chinez nu știa că la 1 februarie, FSB-ul - Serviciul Federal de Securitate al Moscovei - lansase un vast program de contraspionaj împotriva acțiunilor serviciilor de informații chineze pe teritoriul Federației Ruse.

Temerile celor din FSB – care cunoșteau bine intențiile Kremlinului și participau la pregătirea ,,operațiunii’’ în Ucraina – erau determinate de o logică simplă: pe fondul războiului care urma să înceapă, chinezii își vor intensifica activitatea de spionaj în Rusia. Și chiar așa a fost. Analize ale serviciilor occidentale - realizate pe baza unor date provenite de la serviciile ruse ,,scăpate’’ parțial în presă – arătau o altă realitate. Chinezii interpretau ,,parteneriatul’’ și ca acoperire pentru operațiuni oculte.

Dificultățile serviciului de contrainformații rusesc

FSB s-a trezit într-o poziție extrem de delicată. Trebuia să găsească metode și mijloace ,,de catifea’’ pentru a zădărnici inițiativele Beijingului, fără a compromite narativul oficial al alianței strategice. Nu era o noutate. Făcuse acest lucru în trecut cu partenerii ,,neascultători’’ din Tratatul de la Varșovia, dar atunci poziția hegemonică în lagărul socialist îi permitea aproape orice. Acum, trebuia să-și  pună cele mai fine mănuși și să acționeze defensiv, calibrat și discret.

La suprafață, Beijingul este un partener devotat al Moscovei, dar în dimensiunea ascunsă a narațiunii sunt fisuri care nici măcar nu pot fi intuite din exterior. Vulnerabilitățile Rusiei, legate de lipsa unor resurse tehnologice necesare frontului din Ucraina, reprezintă o fereastră de oportunitate pentru chinezi, de pătrundere în zonele ascunse ale universului științific moscovit.

Răzoiul real, banc de probă pentru noile tehnologii militare

Primul obiectiv al spionajului chinez este legat de tehnologiile militare – atât rusești cât și occidentale – utilizate pe frontul ucrainean. Segmentul spațial completează acest obiectiv, iar resursa umană angajată – ofițeri de informații și mai ales, agenți – vizează recrutarea de cercetători, ingineri, piloți militari, oameni de afaceri proveniți, în special, din republicile autonome asiatice. Așa cum KGB-ul recruta studenți din statele socialiste care frecventau universități sovietice, serviciile Beijingului se ocupă de studenții ruși – sunt peste 10 mii – din învățământul superior chinezesc. Pentru viitor, bineînțeles.

Teatrul de război ucrainean este important pentru China, Îi permite să obțină informații concrete despre eficiența armelor occidentale în fața tehnologiei de război rusești. În mare măsură, aceasta din urmă a fost utilizată de Beijing pentru a-și crea propriile capacități militare, care nu au fost folosite vreodată pe un front real. China nu a mai participat la un conflict armat din 1979 - ,,războiul scurt’’ cu Vietnamul. Chiar și atunci, combatanții aveau cam aceleași arme, de proveniență sovietică. Vietnamezii însă foloseau și armament american, abandonat după retragerea din 1973.

Cercetarea științifică este dincolo de limitele parteneriatului

În vizorul chinezilor este, în primul rând, sectorul rusesc al cercetării. Ei știu foarte bine că Moscova nu le transferă tehnologii ,,de vârf’’ deși parteneriatul este ,,fără limite’’. Aici este nevoie de personal recrutat în centrele din acest domeniu sau, cum scriam mai sus, între studenții care ar putea ajunge acolo. Însă chinezii mai știu ceva. Loialitatea rușilor este discutabilă. Dacă ai nevoie de ceva imperios necesar, s-ar putea să fi refuzat politicos. Mai bine să știi unde este și să-l obții ... altfel.

Domnul Trump gândește în perspectivă, iar FSB-ul se poate schimba

În plus, demersurile administrației de la Washington, de separare a Rusiei de Beijing, ar putea să dea roade chiar și fără Trump la Casa Albă. Marele Dragon s-ar trezi fără cel mai bun partener, chiar izolat, iar FSB-ul nu se va mai purta cu mănuși. Mai bine deci, să folosești avantajele pe care le ai ... astăzi. Dacă ne uităm pe cele două ,,strategii’’ al Washingtonului – de securitate și de apărare – vedem că tonul față de Rusia este bine îndulcit. Trump gândește în perspectivă. Probabil și viitorii președinți vor face la fel.

Istoria, antropologia și cartografia în slujba intereselor naționale

Segmentul militar nu este singurul teren al competiției oculte ruso-chineze. Influența teritorială este o altă componentă a acesteia – în scop economico-comercial, dar mai ales strategic – expresie a sistemului de interese al Beijingului la nivel regional. Am scris mai multe articole despre creșterea inflenței Chinei în Asia Centrală – în principal în Kazahstan și Uzbekistan – și în Arctica. Dar Beijingul nu se oprește aici. Inițiativele sale, mai mult sau mai puțin vizibile, vizează regiunile din Extremul Orient rusesc, unde trăiesc încă minorități de origine chineză.

Conflictul armat ruso-chinez din 1969 a pornit tocmai de la probleme teritoriale. Acum, Beijingul a diversificat modul de acțiune. A lansat, de exemplu, o campanie în școli și universitățile naționale publicând hărți cu vechile denumiri chinezești ale unor orașe și provincii rusești de peste fluviul Amur.

,,Secolul umilinței’’ sau recursul la istorie

Lumea trebuie să știe că în ,,secolul umilinței’’, între 1840 și 1949, Rusia a profitat de slăbiciunea Imperiului Chinez pentru a-i lua părți din teritoriu. Vladivostokul se numea Haishenwai și era în Manciuria Exterioară. Este drept, au fost negociate tratate, dar de pe poziții de forță ale administrației țariste.

Pe de altă parte, Beijingul finanțează o serie de cercetări antropologice în ideea descoperirii și valorificării urmelor vechilor populații de origine chineză. Și în acest caz, se observă rolul serviciilor de intelligence în comunitățile extrateritoriale. Istoria și arheologia devin arme pe segmentul legitimității teritoriale. Crearea unei narațiuni etnico-naționaliste ar putea justifica revendicări teritoriale viitoare pe modelul ... rusesc, aplicat în Crimeea și Donbass.

În alte condiții, Moscova ar fi reacționat cu fermitate. Acum a pus surdină. Parteneriatul și conflictul din Ucraina nu-i permit.

Concluzii

Spionajul militar și tehnico-economic între parteneri n-ar trebui interpretat ca expresie a unui lipse de încredere reciprocă. Chiar dacă unele state sunt prietene, cu acte în regulă, serviciile lor de informații nu vor fi niciodată. Indiferent de circumsanțele istorice, spionajul are o anumită legitimitate.

În cazul relațiilor între Moscova și Beijing, lucrurile stau altfel. Marele Dragon își extinde influența din Arctica în Manciuria Exterioară, până la Marea Caspică. Sunt vizate în primul rând teritorii care au aparținut cândva Chinei, dar de 150-200 de ani aparțin Rusiei.

Într-o altă categorie, strict ca sferă de influență, intră fostele republici sovietice din Asia Centrală, acum independente. Ar fi vorba de o renaștere a spiritului imperial chinez? Tentația merge spre un răspuns afirmativ. ,,Secolul umilinței’’ ar trebui scos din istorie? A fost mult prea lung, sacrificiile au fost imense, iar marele popor nu pare a fi iertător.  Parteneriatul fără limite’’ pare a fi doar ,,de moment’’.