V-au emoționat până la groază scenele în care doi polițiști omoară un om care nu prezenta niciun pericol, decât poate pentru el însuși, că era un pic pilit? Vor mai urma asemenea crime.

Emisiune de Mirel Curea

Nu pot decât să reamintesc ceea ce spuneam anul trecut despre o situație asemănătoare. Aceea în care un biet bolnav psihic, cu acte care demonstrau lucrul ăsta, înarmat cu o unghieră, a fost împușcat mortal de la spate.

Traian Berbeceanu, idolul smardoi model

Spuneam atunci că nu doar mintea lipsă îi poate duce pe unii milițieni la asemenea gesturi, ci și cei pe care-i țin de icoane ale muncii în poliție. Un exemplu, nu singurul dar cel mai strident, este comisarul Traian Berbeceanu, care până de curând a fost șeful de cabinet al ministrului de Interne, apoi prefect al Capitalei și acum plasat prin țară în vreo funcție, habar n-am ce… o funcție dintr-asta plătită de noi, de la buget.

Nimic altceva decât un milițian de anii `50, model anii `50, cu figuri de Buftea, din vremea lui Sergiu Nicolaescu. Milițian care în Academia de Poliție, dacă ar fi urmat-o, s-ar fi uitat la „Cu mâinile curate”, în loc să fi învățat Drept Penal sau Științe Polițienești.

Dar mai toate expunerile sale publice cu privire la locul și rolul polițistului, în toate expunerile lui pare convins și vrea să-și convingă și camarazii că rolul organelor este să o facă pe smardoii. „Să se frigă parte-n parte”, citez din limbajul milițienesc, acela cu retard sever.

„Să se frigă parte-n parte cu infractorii” ca să le arătăm noi lor. Să fie un fel de clanul tablagiilor care se luptă cu „să moară dușmanii mei”, nu să aplice legea, în litera și spiritul ei, să fie astfel stâlpi în cetate. Este de mirare că s-a ajuns la așa ceva, cu ochii la un asemenea idol model, nu zic eu.

Foarte scurt tratat despre cum să fii golan: „Ori suntem golani, ori nu mai suntem!”

Printre numeroase îndemnuri, mai mult sau mai puțin voalate către polițiști, de a lua aplicarea pe cont propriu pe modelul din filmele cu Mărgelatu, iată ce gen de atitudine ne transmitea nu demult idolul lor, super polițistul, fost profesor de liceu industrial, Traian Berbeceanu.

„Mitocanul ăla de Badea (se referea la Mircea Badea, de la Antena 3) trebuie bătut zilnic, dar nu așa. Nu în ring unde ori leșină imediat, ori abandonează, este salvat de arbitru și apărat de protecții. În stradă, aceea este bătaia care doare cu adevărat. Să simtă prostovanul cum trosnește o claviculă, cum bubuie pumnul în tâmplă, să afle care-i gustul bordurii și mirosul asfaltului. Golănește! Ori suntem golani, ori nu mai suntem!”

Fapta de a îndemna publicul verbal, în scris sau prin orice alte mijloace la săvârșirea de infracțiuni, este o faptă penală prevăzută și pedepsită cu închisoare de legea penală. În loc să înfunde pușcăria, Berbeceanu este plimbat prin fel de fel de demnități.

Cum se poate ajunge de la prostie la mari tragedii

Ce vreau să vă spun? Polițiștii care au omorât un om nevinovat și absolut inofensiv au făcut-o și pentru că erau cu ochii la idolii lor, cum spuneam. La comisarul Traian Berbeceanu, dar și tablagiul Marian Godină, eternul candidat de an cu an de la Academia de Poliție, unde este incapabil să intre.

Primului, lui Traian Berbeceanu i-au urmat îndemnul de a fi golani sau să nu mai fie, adică de a tranșa în afara legii ceea ce au de tranșat, căci așa este golănește.

Pe cel de-al doilea, alt scelerat, n-au dorit să-l dezamăgească așa cum a fost el dezamăgit, atunci când și-a exprimat public regretul că un urmărit general a fost capturat și nu împușcat. Citez: „Din păcate nu a opus rezistență”.

Sigur, despre acest tip de imbecilitate nu se poate râde. Avem de-a face cu ceva mai mult decât un Păcălici care stârnește zâmbete că a făcut nu știu ce gafă nevinovată, așa cum, la urma urmei, toți o pățim.

Aici vorbim despre prostia care face prozeliți și care poate să ducă la mari tragedii.