În anul 298, în timpul unei campanii împotriva perșilor împărații Maximian și Dioclețian decid eliminarea din rândurile armatei romane a tuturor ostașilor creștini, pe care îi socoteau vinovați de decăderea Imperiului.

 Nicandru și Marcian, doi soldați membri ai legiunilor de la Dunăre, cantonați în cetatea Durostorum (Silistra de azi), mărturisesc că sunt creștini, deși știau ce riscă. Aruncați în închisoare și torturați, ei refuză să renunțe la credința lor. Suferă moarte martirică prin decapitare pe 8 iunie 298. Tradiția spune că Nicandru era însurat și avea un copil, dar soția sa, Daria, care îl aștepta de zece ani să se întoarcă acasă, a dat slavă curajului soțului ei.