Tinerii bulgari şi ei români trăiesc, în aceste vremuri, aceleaşi drame: ori sunt prea şcoliţi, şi nimeni nu are nevoie de ei, în ţara lor, ori sunt necalificaţi, nu ştiu nicio meserie, şi iar nu are nimeni nevoie de ei.

Rata şomajului în rândul tinerilor din cele două ţări se învârte undeva în jurul cifrei de 24%. La noi sunt „contabilizaţi” tinerii până la 25 de ani, la bulgari până la 29 de ani.

Problemele sunt similare. Sistemul de învăţământ nu reuşeşte să se adapteze cerinţelor pieţei muncii. Foarte mulţi tineri studiază şi obţin diplome care nu le  garantează un loc de muncă. Nu au o calificare pentru o meserie cerută pe piaţa muncii sau, pentru că au diplome, tinerii refuză să lucreze pe salarii pe care le consideră sub demnitatea lor.

La finalul lunii iulie, între Bulgaria şi România s-a făcut un schimb de experienţă şi de bune practici, în cadrul Proiectului Pro Juvenes, Parteneriat transnaţional pentru o piaţă inclusivă a muncii pentru tineri. Organizaţia AUR – Asociaţia Naţională a Specialiştilor în Resurse Umane din România, partenerul român din acest proiect, a avut mai multe întâlniri cu parteneri, autorităţi şi specialişti din Bulgaria, pentru a identifica problemele tinerilor şi modalităţi de îmbunătăţire a situaţiei acestora pe piaţa muncii.

Şcoală bună, scot pe piaţă ... politologi

De exemplu, în Bulgaria, în abrovo, una dintre cele mai dezvoltate regiuni ale ţării, tinerii nu au unde să se angajeze. În oraşul Gabrovo există unul dintre cele mai bune scoli din ţară. Pregăteşte excelent tinerii le nivel teoretic. Mulţi dintre ei devin... politologi. Numai că în zonă ar fi nevoie de ingineri, de meseriaşi în domeniile textile, industria constructoare de maşini, electrotehnică. Aceste industrii sunt „moştenite” de pe vremea comuniştilor, nu le-au distrus (ca la noi) şi merg foarte bine. E drept, cu capital străin.

Visul unui tânăr bulgar ar fi să primească un salariu de minim 400 de euro. În Bulgaria, la 1 iulie 2015, salariul minim pe economie era de 195 de euro, iar cel mediu de 450 de euro. Nimeni nu îi ia pe tineri, direct de pe băncile şcolii să le dea 450 de euro!

Atunci, fiecare îşi găseşte propria reţetă de supravieţuire: sunt cei care pleacă în străinătate, să studieze, să se dezvolte şi rămâne de văzut dacă se mai întorc în ţară; sunt tineri care trăiesc de pe urma părinţilor plecaţi la muncă în străinătate. Ei fac comerţul local să meargă mai departe, „stau prin baruri şi cafenele”, aşa după cum îi descrie viceprimarul localităţii Gabrovo.  Mai există şi a treia categorie, şomeri cu grad scăzut şi de studii şi de calificare, pentru care autorităţile încearcă să organizeze diverse cursuri de calificare. Iar când termină cursurile, noii calificaţi trebuie să ştie cu adevărat meserie, pentru că angajatorii nu îi acceptă doar pentru că au nişte diplome! Cursuri de calificare dar şi educaţie antreprenorială oferă şi Camera de Comerţ.

Nemtii in ajuta

Asemenea situaţii se întâlnesc peste tot în Bulgaria. Ce măsuri au fost luate la nivel naţional pentru contracararea acestor probleme? Iată ce măsuri a luat Ministerul Muncii Bulgar: unele sunt din sfera Garanţiei pentru Tineri- cursuri de calificare, ucenicie, stagii de pracică în sistem dual, sprijinul european primindu-l din Austria, Germania şi Elveţia.

Un alt program coordonat de minister este cel de acordare de subvenţii pentru demararea unei afaceri de şomeri, indiferent de vârstă, cu condiţia ca aceste afaceri să supravieţuiască minim 12 luni şi să aibă cel puţin un angajat. Este considerat un program de succes, 70% dintre afacerile pornite prin această măsură au supravieţuit în piaţă mai mult de un an şi au avut mai mulţi angajaţi.

O altă măsură pentru integrarea pe piaţa forţei de muncă a şomerilor este aceea a utilizării metodelor flexibile de angajare. De exemplu: contractul de o zi şi voucherul de muncă.

O mare parte a grijei pentru viitorul tinerilor cade pe umerii ONG-urilor. În Sofia există, printre altele, organizaţia Kauzi, ale cărei programe sunt destinate, în special tinerilor care nu ajung niciodată al universitate. Aici primesc consiliere, învaţă să-şi pornească o afacere şi sunt calificaţi în diverse meserii. Un punct în plus: potenţialii angajatori din zonă plătesc salariile trainerilor.

Un program de succes, care ar putea fi preluat ca exemplu de bună practică şi la noi,  este cel al Centrelor de pregătire naţională Bulgaro-Germane. Sunt şase asemenea centre. Fiecare dntre acestea oferă calificari într-un anumit domeniu de activitate: Centrul vocaţional pentru industria autovehiculelor sau cel pentru industria turismului. Numărul locurilor oferite este stabilit de viitorii potenţiali angajatori. În acest fel, există un control asupra eficienţei, a calităţii cursurilor oferite. Sunt pregătite atâtea persoane câte poate absorbi piaţa, la standarul de calificare cerut de angajatori.

Raluca Mănăilă, coordonatorul proiectului Pro Juvenes s-a arătat încântată de experienţa căpătată din această călătorie, dar mai ales pentru dipsonibilitatea pe care au arătat-o cei întâlniţi de a face împreună mai multe pentru tinerii din cele două ţări.