Alături de sarmale, sclipici pe străzi și publicitate pe tv la leacuri împotriva constipației la femei (nu știu dacă ați observat, dar cele mai multe clipuri publicitare la medicamente stînjenitoare vizează femeile, de parcă bărbații n-ar merge și ei la WC?!), anul 2015 s-a încheiat și cu prea mult obișnuitele topuri.

S-au făcut topuri în Sport, în Teatru și Film, ba chiar și în Divorțuri.

Evident, n-au lipsit topurile din Politică.

Printre ele s-a numărat și Topul zis și Politicianul anului.

Unii l-au pus în frunte pe Traian Băsescu.

Explicația a trimis la spectaculoasa revenire a fostului președinte după căderea care e, pentru toți șefii de stat, încheierea definitivă a mandatului.

Alții l-au preferat în frunte pe Klaus Iohannis.

S-a zis că președintele în exercițiu a reușit rara performanță de a parveni la Puterea absolută într-o țară democratică fără a face altceva decît să bată din picior la oamenii Sistemului moștenit de la Traian Băsescu.

Din cîte se vede, în alcătuirea topurilor de tip Omul politic al anului 2015 fiecare a folosit propriul criteriu.

De aici și realitatea, mai mult decît hazlie, că în 2015 avem nu un singur om politic al anului, ci mai mulți, ba chiar foarte mulți.

Potrivit tradiției, fiecare top a fost pus pe seama cititorilor care, vezi Doamne! au votat online.

Eu însă nu voi apela la o asemenea șmecherie ieftină.

Eu voi recunoaște fără să șovăi că Topul meu e al meu de la un capăt la altul.

Și-n acest top am pus și voi pune pe primul loc la distanță uriașă de al doilea, care nici nu există, pe Victor Ponta.

Criteriul de alcătuire a topului?

Unul mai aparte:

După cantitatea de enigme generate de gesturile și declarațiile din 2015.

Cînd e vorba de necunoscutele sufletului omenesc, vin pe buzele tuturor cuvîntul femeia și,  uneori, cuvîntul geniu.

Asta vrea să spună că noi, bărbații, doar noi, bărbații (femeile se știu unele pe altele), considerăm că multe, foarte multe dintre gesturile unei femei scapă radiografiei raționale.

Dacă ar fi vorba să zic și eu ceva în această chestie mă voi grăbi să declar că în materie de gesturi care scapă oricărei rațiuni, Victor Ponta întrece orice femeie, chiar și  femei legendare, precum Dalila sau Cleopatra.

Anul 2015 ni se înfățișează ca o succesiune de momente în care Victor Ponta a făcut gesturi a căror explicare ar face un calculator NASA să ia foc dacă ar fi pus să le găsească o rațiune.

Nu doar politică, dar și omenească.

Trec în revistă, pe scurt, cîteva dintre aceste momente.

1. Debutul anului 2015. Bătut la scor de Klaus Iohannis la prezidențiale, Victor Ponta nu devine, cum ne-am aștepta, adversarul numărul unu al noului președinte, fie și pentru că susținea necesitatea unei împărțiri a Puterii între șeful statului și premier, ci pisicuțul Cotrocenilor.

2. 13 mai 2015. Pe neașteptate, pisicuțul devine buldog. Victor Ponta lansează un atac dur la adresa lui Klaus Iohannis în chestiunea Codului silvic, ajungînd să sugereze implicarea președintelui într-o afacere de corupție. Așa se ajunge la prima mare chelfăneală între Palate. E de altfel momentul cînd, după opinia mea, Imperatorul a poruncit Sistemului să-l scape de Victor Ponta.

3. Luni, 15 iunie 2015. Victor Ponta trebuia să fie prezent la sediul DNA, unde fusese convocat. Premierul lipsește. A plecat la finele săptămînii la Baku, la un spectacol sportiv și nu s-a mai întors în țară. Sau cel puțin, nimeni nu știe dacă s-a mai întors sau nu. Se află însă, mai întîi din surse și mai apoi oficial, că  Victor Ponta s-a dus direct de la Baku la Istanbul, cu avionul lui Erdogan,  pentru a se opera la genunchi. Se află la scurt timp că l-a desemnat drept interimar pe Gabriel Oprea. Liderii PSD habar n-au ce se întîmplă.

4. 8 iulie 2015. La capătul unei perioade în care Gabriel Oprea se comportă ca un premier oficial, Victor Ponta decide pe neașteptate să se întoarcă de la Istanbul. Practic, românii se trezesc cu el în țară.

5. 12 iulie 2015. Printr-o Scrisoare deschisă publicată pe facebook în seara zilei de duminică, Victor Ponta anunță c-a demisionat din funcția de președinte al PSD și din orice altă funcție de conducere în Partid, rămînînd simplu membru. Liderii PSD, luați prin surprindere, dau din colț în colț la asaltul presei.

6. 22 iulie 2015. Victor Ponta pleacă înaintea votului din Comitetul Executiv Național al PSD, abandonînd-o pe Rovana Plumb.

7. 4 noiembrie 2015. Victor Ponta anunță, într-o conferință de presă extraordinară, că demisionează din funcția de premier.

8. Victor Ponta dispare din peisajul politic al momentului.

9. Victor Ponta anunță că va inaugura o fundație politică.

Avem astfel în fața noastră o succesiune de momente în care Victor Ponta a decis, de unul singur, în chestiuni care-l priveau nu doar pe el, ci și pe alții: lideri PSD, membri ai Guvernului.

Trecînd în revistă, fie și pe scurt, momentele de cotitură din destinul politic al lui Victor Ponta în 2015, nu poți să nu observi că deciziile, multe dintre ele spectaculoase, cu consecințe nu doar pentru cariera fostului premier, dar și – dacă nu mai ales – pentru PSD, pentru Coaliția de Guvernămînt, chiar și pentru țară, lasă impresia c-au fost luate peste noapte, fără consultarea cuiva din partid, din Guvern, întemeiate, toate, pe calcule strict personale.

Se duce la ora actuală o discuție mai mult sau mai puțin contradictorie despre relația dintre PSD și Victor Ponta. O judecată dreaptă trebuie să țină cont de implicarea masivă a noii conduceri a partidului în debarcarea fostului premier. Și nu e vorba doar de subminarea autorității lui Victor Ponta ca premier prin reducerea lui la condiția de subordonat al lui Liviu Dragnea, ci și de acceptarea soluției prin care Klaus Iohannis și-a impus Guvernul Personal.

Dar aceeași judecată dreaptă nu poate exclude loviturile date PSD de Victor Ponta prin deciziile din 2015, în care acesta a ținut cont doar de interesele sale personale. Ca să nu mai spunem că PSD, Coaliția de Guvernare au fost puse peste noapte în fața unor decizii despre care au aflat doar din presă.

O altă trăsătură a acestor decizii e dată de impresia că Victor Ponta le-a luat pe moment, la improvizație, fără a avea în față un plan, nici măcar un plan A, d-apoi unul B. Demisia din fruntea Guvernului a fost urmată de o retragere din viața publică, de neconceput într-o democrație a cărei regulă de aur e permanenta explicare în fața Poporului.

Ca și cealaltă notă, aceasta trimite la trăsătura de esență a personalității lui Victor Ponta:

Cea de iresponsabil vesel.

Un iresponsabil nu numai față de ceilalți, dar și față de el însuși.